5,657 matches
-
suferința și să susțină moralul celui drag: Nu te mâhni, dragul meu, grăi bătrâna adânc mișcată. Mă uit la fața ta, mă uit la părul tău, și nu mai întreb ce s-a întâmplat: văd eu c-a fost mare nenorocire prin care ai trecut. Nu-mi spune nimic: mă tem ca nu cumva nenorocirea ta să-mi pară prea mică și să-ți fac o nedreptate, căci ea este așa de mare cum o simți tu. Dar să nu te
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
adânc mișcată. Mă uit la fața ta, mă uit la părul tău, și nu mai întreb ce s-a întâmplat: văd eu c-a fost mare nenorocire prin care ai trecut. Nu-mi spune nimic: mă tem ca nu cumva nenorocirea ta să-mi pară prea mică și să-ți fac o nedreptate, căci ea este așa de mare cum o simți tu. Dar să nu te mâhnești: e norocit omul care a trecut prin o mare nenorocire, căci a scăpat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ca nu cumva nenorocirea ta să-mi pară prea mică și să-ți fac o nedreptate, căci ea este așa de mare cum o simți tu. Dar să nu te mâhnești: e norocit omul care a trecut prin o mare nenorocire, căci a scăpat de multe necazuri mici care mistuie mai rău decât durerea. (Moara cu noroc); Câte a dat Dumnezeu, Harap Alb-zise Sfânta Duminică − așa a trebuit să se întâmple și n-ai cui bănui: pentru că nu-i după cum gândește
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
indicatorii comportamentali greu observabili de către persoanele care îi produc sau de către cele care cu care intră în contact direct. Personajele devin oameni vii, iar rolul său pare a fi doar acela de a-i urmări în acțiune. Primind vestea despre nenorocirea ce-l ajunsese pe Iorgovan, Simina "aleargă" la Șofron pentru a se sfătui cu el. Du-te, zise el, că o să-i fie bine dacă te vede și te știe aproape. Femeia își mărturisește teama că la presiunile lui Busuioc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de dragoste între o româncă/român și un străin/o străină(fie el/ea de naționalitate germană, turcă, romă, evreiască) care să poată constitui un material substanțial al unei antologii reprezentative. O investigație de această natură ne-a condus spre Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala a lui Nicolae Filimon (1861), Duduca Mamuca a lui B.P. Hașdeu (1862), Noapte bună a lui Duiliu Zamfirescu (1886), Un doftor a lui Ion Agârbiceanu (1905), Haia Sanis a lui Mihail Sadoveanu (1908) sau
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
judecă cu asprime pe sora sa, vorbele sunt rostite cu greutate, dar cu convingere și durere: Dar rușinea pe care ne-ai făcut-o tu nouă, grăi el în cele din urmă. E adevărat, Persido, că tu ești o grea nenorocire pentru toți cei care țin la tine! Tu ți-ai făcut-o, tu s-o porți! Să nu fie Persida un model de feminitate precum am fost obișnuiți noi, cititorii, să credem?! Ne-am familiarizat cu ideea susținută de altfel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lui Națl, care se dovedește a fi psihologul, psihanalistul tuturor relațiilor majore surprinse în roman. Lui îi revine meritul de a preciza cu claritate cauza permanentului conflict Națl-Hubăr și sursa incurabilei suferințe pe care o suportă tânărul ceas de ceas: Nenorocirea lui e că părinții nu l-au lăsat la școală. Nu e făcut pentru măcelărie, și în loc de a-și căuta de meserie se reazămă pe averea părinților săi și-și petrece viața citind fel de fel de cărți care-l
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sau accidental. Așezată în plasa imensă a unor fărădelegi bine puse la punct, victima își vede fiecare acțiune supravegheată, spionată de mii de priviri clandestine; o aceeași mînă nevăzută i-a luat în posesie destinul și-1 conduce irevocabil spre nenorocire... Coerența și logica delirului paranoic se intersectează aici cu acea coerență și logică a discursului mitologic. Analiza sociologică și observația psihiatrică tind să se confunde. Și nu are importanță, în acest caz, care dintre cele două interpretări este luată în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
față de activitățile mercantile și față de corolarele lor inevitabile, care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei care pot rezista ispitei sale, distrugînd raportul dintre dorințele lor și posibilitatea de a le satisface". In această privință, e suficient să-1 ascultăm pe Rousseau, care i-a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acestei neîncrederi: orice putere temporară îi apare ca fiind machiavelică: nici una nu poate evita violența, disprețul față de normele elementare ale moralei; întotdeauna, în acest caz, voința de putere constituie o amenințare continuă la adresa oamenilor și a cerințelor conștiinței lor. "Ce nenorocire ar fi pentru principi, spune Maistre, dacă ar avea puteri depline!"... De aici și necesitatea ca o "putere spirituală" să fie deasupra suveranității vremelnice, astfel s-o contrabalanseze, s-o limiteze și s-o controleze, s-o facă, în cele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu năzuiește să devină înțelept fiecare și este. Căci dacă unul e înțelept, el nu filozofează. Tot astfel e cu cei neînvățați; ei nu-și bat capul să filozofeze și n-au nici o râvnă să devină-nțelepți. Tocmai asta-i nenorocirea cu neștiința, fiindcă te-miri-cine, fără să fie împlinit ca om și la minte, își închipuie că este așa de ajuns; de aceea nici nu râvnește lucrul de care nu se crede lipsit, nefiind convins că are nevoie de el". (Platon
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
zi, aflate în lumina reflectoarelor pentru a-și spune povestea penibilă sau îngrozitoare (banalul nu se caută). Picarescul a revenit la modă, serialele tv sunt nesfârșite, întâmplările se petrec în toate registrele (de la comedie la dramă, de la fericire la nenumărate nenorociri), fantasticul se amestecă în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul și nu coerența sau adevărul. Adevărul nu mai interesează pe nimeni, nu mai entuziasmează pe nimeni, nu mai stimulează pe nimeni (poate de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dispariției valorilor", deja generalizat și ubicuu. Originalitatea sa, față de modelul nietzschean, stă în faptul de a recunoaște caracterul nu doar european, ci și planetar al nihilismului, și în faptul de a oferi chiar și în perspectivă optimistă o terapie împotriva nenorocirilor pe care le-a produs. Aceasta constă în neobosita apărare a spațiilor restrânse, dar inviolabile ale interiorității individuale, considerate de Jünger ultimul bastion posibil de rezistență. Urmând această strategie, fără a trăda convingerea potrivit căreia cel ce cade nu trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
privite nu ca o lamentare, ci ca o motivare pentru eventualele acuze superficiale de întârziere la desfășurarea activităților potrivit unui orar. 26 Către ION SLAVICI p. 206, r. 8 10 : „nu m-am putut opri de a vărsa lacrămi, văzând nenorocirea ce ne amenință în viitorul țărei și al copiilor ei!”manifestarea sensibilă a patriotismului și a preocupării pentru viitorul țării și al cetățenilor; r. 14 15 : „totdeauna au luat cărbunele cu mâna sărmanului țăran” atitudine condamnabilă a suveranilor de a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Anicet impresiile subconștiente provocate de încercarea de sinucidere a lui Teodoru: ,, «Mi-e foame, domnule, n-am mâncat de două zile.» Fața e palidă și poartă rochia lui Ghighi. Domnul vrea s-o sprijine; o dramă familială, poate, sau o nenorocire în dragoste, trebuie să-i dau ceva , săraca... Iubitul meu a fost Pavel Anicet, Faust, îl cunoașteți? [...] ...Și deodată, fata cu rochia Ghighiei alunecă de-a lungul zidului; zadarnic încearcă domnul s-o prindă în lungul zidului, fata se strecoară
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
tata cu domnul Géronte, și vor să mă-nsoare Dialogul care urmează justifică necesitatea realizării unei întoarceri de la Complicație-Pn2 la Situație inițială (sau Orientarea-Pn1) pentru a-i putea oferi mai multe explicații lui Scapin: Scapin (4) Ei, și unde-i nenorocirea? Octave (4) Vai! Nu cunoști pricina neliniștii mele? Scapin (5) Nu. Dar depinde de dumeavoastră s-o aflu curând. Și știu să alin, să fiu părtaș la suferințele celor tineri. Urmează, din partea lui Octave, o cerere de Rezolvare-Pn4 ce va
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
p. 71-72. footnote>. Precum s-a văzut, numeroși catehumeni adulți Și prozeliți, parțial din superficialitate Și iubire de lume, parțial din prudență pioasă Și teamă superstițioasă de a nu tulbura virtuțile tainice ale botezului, Și-au amânat botezul până când vreo nenorocire sau boală grea îi împingea la acest ritual. Amânarea botezului în acele zile era echivalent cu amânarea pocăinței Și a convertirii. Acest obicei a continuat să mai fie întâlnit până în secolul al V-lea<footnote Philip Schaff, op. cit., p. 482-484
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
negura uitării. Viața spirituală (colectivă) e tare slabă acum în Giurgioana, oamenii urmărind programele TVR sau trecând pe la singurul magazin din sat Marinaș SRL, al lui Aurel Marin, un gospodar la vedere, consilier local al comunei Podu Turcului (lovit de nenorocire în luna septembrie 2011, paralizat), cele două fetițe ale sale, și soția Dana, așteaptă însănătoșirea lui (și tatăl său Vasile Marin II, zis Liță a fost foarte bun gospodar și fruntaș în sat). Nefiind local de școală, cămin cultural sau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
dintre noi să se așeze în spate unde era greutatea iar ceilalți să introducă ciutura. După câteva schimburi, când a venit timpul lui Ionică Tătărăscu, am dat drumul la ciutură când era înălțimea maximă. Bineînțeles că se putea întâmpla o nenorocire nu s-a întâmplat. S-a făcut cu rândul, nu s-a întâmplat nimic. Toate astea au ajuns la școală și nu vă spun pedepsele. Când eram director învățător la Giurgioana, mi-am invitat toți prietenii din copilărie la un
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
săi, fiindcă «dacă frații nu ar promova studiul și nu s-ar preocupa să studieze cu ardoare legea divină, ni s-ar întâmpla cu siguranță și nouă ceea ce li se întâmplă altor ordine religioase, pe care le vedem; o, ce nenorocire să se umble în întunericul ignoranței» (nr. 118: FF 2551); știința este văzută ca o podoabă prețioasă a simplității, nu ca un obstacol (nr. 19: FF 2435); frații trebuie să fie maeștri, lectori, ca să poată preda la catedră (nr. 65-71
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vină, și îi priva de cărți și de dreptul de a predica și de a spovedi. Unora le trimitea capuciul lung (capperone) și îi punea să călătorească din Orient până în Occident [...]. Recapitulând, pe timpul fratelui Elia, miniștrii erau supuși acestor trei nenorociri: erau calomniați, erau supuși la judecăți violente și nedrepte, iar dreptatea era perturbată în provinciile lor... Referitor la cea de-a treia nenorocire, este un lucru cunoscut și l-am văzut cu ochii mei, și anume că Elia trimitea în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îi punea să călătorească din Orient până în Occident [...]. Recapitulând, pe timpul fratelui Elia, miniștrii erau supuși acestor trei nenorociri: erau calomniați, erau supuși la judecăți violente și nedrepte, iar dreptatea era perturbată în provinciile lor... Referitor la cea de-a treia nenorocire, este un lucru cunoscut și l-am văzut cu ochii mei, și anume că Elia trimitea în fiecare provincie un vizitator, ce rămânea acolo tot anul și străbătea provincia, ca și cum ar fi fost ministru, iar în unele convente se oprea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cineva care nu făcea acest lucru, era considerat mai rău decât diavolul și arătat cu degetul ca un nemernic și diabolic. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că, în timp de doar câteva zile, se abătea asupra acestuia o nenorocire: ori murea, ori se îmbolnăvea foarte grav. Doar Pellavicino, ce guverna la Cremona nu a vrut, împreună cu cremonezii săi, să accepte acea mare binecuvântare și pietate... (p. 675-676). În același an, trebuia să înceapă împlinirea doctrinei abatelui Ioachim, care împarte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prieteni fideli, prezenți, cel puțin, la plecarea poetului din Roma, trebuie să fie negreșit aceleași personaje din Ponticele, despre care se afirmă la fel că aparțin acelor doi, trei prieteni intimi care nu l-au abandonat pe Ovidiu în momentul nenorocirii 155. Nu este cazul să-i criticăm pe numeroșii prieteni pe care poetul trebuie să-i fi avut pe vremea când îi mergea de minune: măsura atât de dură luată de Augustus, pe neașteptate, ar trebui să explice în parte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult că unus et alter, duo tresve, treve duosve, prieteni foarte fideli care riscă să-și atragă asupra lor furia lui Augustus, numai să-l poată consola pe sulmonez în nenorocirea sa, ar trebui identificați orientativ cu Rufus (Ex Ponto, II, XI, 9), Celsus (I, IX, 15-22), Gallius (IV, XI, 4) și Paulus Fabius Maximus (II, III, 83), întrucât aceste personaje sunt menționate explicit în Ponticele atât pentru prezența lor grijulie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]