7,995 matches
-
acatist sau cel puțin un „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Amin!”. În altă ordine de idei, este foarte important ca fiecare creștin să se cunoască pe sine. Cunoașterea de sine înseamnă, de fapt, aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
SECRETUL AJUTORULUI DIVIN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379205_a_380534]
-
învierii, a vieții veșnice, atunci frica de moarte, teama de necunoscut, anguasele metafizice, vor umple cămara pustiită a sufletului nostru, iar conștientul și subconștientul personal și colectiv vor fi inundate de curenții tulburi ai viselor rebele și demonice, de coșmarele neputinței și ale zădărniciei. Luciditatea analitică, logica lineară, realismul obiectiv, experimental, sunt căi și mijloace adecvate și operative de cercetare folosite de știinta și tehnologie, algoritme, coduri cibernetice, busole de orientare pragmatice, precise și efective. Dar nu în metafizic, nu dincolo de
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
Poporul român arde de dorul Raiului pierdut temporar, care nu se află pe pământ, ci în Ceruri. Populația României este fascinată de civilizația occidentală și de visul american. Dar “cultura, în gloriosul și nobilul sens al tradiției europene, e cu neputință să se dezvolte într-o lume fără tradiții spirituale, unde zgârie-norul ține locul catedralei gothice sau al domului italic, unde cinematograful ține locul teatrului și al picturii, unde jazzul ține locul muzicii, unde catastiful ține locul filosofiei, unde viteza ține
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar furtunul era prea greu. Durerea de la hernie creștea. Gata, moșule, gata! Striga la el Neputința, ”zâna sa protectoare”. Încăpățânat cum era,moă Ion o sfida: Cum? Eu, care am ridicat atâtea greutăți...am împins...am tras...am... Nu se poate! Ba se poate! I-a zâmbit blând Neputința. Tu, care ai putut, acum nu mai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
creștea. Gata, moșule, gata! Striga la el Neputința, ”zâna sa protectoare”. Încăpățânat cum era,moă Ion o sfida: Cum? Eu, care am ridicat atâtea greutăți...am împins...am tras...am... Nu se poate! Ba se poate! I-a zâmbit blând Neputința. Tu, care ai putut, acum nu mai poți! Asta l-a înfuriat pe moș Ion. S-a mai opintit o dată, încercând să-l ridice pe umăr... Fatală mișcare! A căzut în fund, scăpând din mână bastonul. Durerea din burtă creștea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
rod ale imaginarului, ating o notă diafană , chiar dacă poetul Titi Nechita oprit ”la porțile tăcerii”, constată, adesea, că ”timpul hain mi-a luat toate comorile”. Sigur, deznădejdea și extazul sunt stări specifice unui poet. Dar, iată, când ”zarea își culcă neputința peste culmi”, adăugând picături de elixir intelectual, cuvintele prin viață, din nou, se dezlănțuie într-un univers poetic feeric, cu metafore deosebite, voluptate a trăirilor, ascultând cum ” Plânge rouă de lumină / Peste trupuri sângerânde, / Iar în noapte blânda lună, / Hoinărind
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
viclene; Bucură-te, potolirea și umplerea duhurilor; Bucură-te, liman de scăpare; Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiți; Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie! Condacul al 12-lea Îți mulțumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputințele și păcătoșenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovnicești, că și noi cântăm: Aliluia! Icosul al 12-lea Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care știi ispitele vieții pământești, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
se usucă în sete mare, de crapă și pietrele- neîntelegând echilibrele! Forme noi de a păstra, surplusurile a le depozita, căutăm cu îndârjire burse pentru a licita, iluzorii sfere a ne urca, nu pe trepte, nici imaginare, ci pe durerea, neputința, pierderea, slăbiciunea, umilirea contemporanului frate, ghinionist-neforțos, dependent în boală de ceea ce ție iți este scară! Referință Bibliografică: Oglinda / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1975, Anul VI, 28 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
a grotelor și cavernelor, când străbunii noștri habar n-aveau de cultură. Atenție! În acele timpuri tulburi pentru inimă și minte, omul nu era necultural, ceea ce se traduce prin incultură sau lipsă de cultură (din motive etern actuale - dezinteres sau neputința asimilării ei), ci era complet străin până și de noțiunea de cultură, din simplul motiv că ea încă nu se înfiripase. Vasăzică, acei oameni ai începutului sunt absolut nevinovați din pricina neștiinței, pe când agramații zilelor noastre sunt mai mult decât condamnabili
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
pe jumătate fantomă. • Cei care pretind sau trăiesc cu iluzia că au ajuns la perfecțiune, la statura divină, nu mai au de fapt loc de creștere. • Infatuarea este o platitudine gratuită, un semn al automutilării duhovnicești, un fel de miopie, neputința de a vedea mai departe de propria persoană. • Cel ce-a ales, sau a fost ales de Dumnezeu să fie credincios nu-și mai poate urma propria cale. Acesta trebuie să meargă de acum cât mai aproape de adevărată Cale. • Există
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
recomand tuturor, ,,Polemici cordiale''de Octavian Paler. Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, păreri, opinii, doctrine și paradigme vreau să fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teama de mine însămi, teama de neputința exprimării ego ului meu, de neputința definirii mele așa cum mă văd eu în totalitate... Apreciez ideile referitoare la război scrise de Octavian Paler într-un capitol al cărții pe care, cum vă spuneam, o citesc acum, nu vă dau multe
IMPRESII DE VACANŢĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369273_a_370602]
-
Paler. Rezultatul acestui proces de cristalizare de gânduri, impresii, păreri, opinii, doctrine și paradigme vreau să fie acest înscris al meu, cu mesajul clar de a îmi învinge teama de mine însămi, teama de neputința exprimării ego ului meu, de neputința definirii mele așa cum mă văd eu în totalitate... Apreciez ideile referitoare la război scrise de Octavian Paler într-un capitol al cărții pe care, cum vă spuneam, o citesc acum, nu vă dau multe indicii și nici nu dau citate
IMPRESII DE VACANŢĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369273_a_370602]
-
Pe chip îi apăruse o purpură ca o confirmare a unei trăiri intense. Roșeața se pierduse într-un surâs din economie. Ba, chiar oftase, i se păru Mirei. Faptul îi întărea convingerea că mătușa sancționa pe cineva cu presupusa-i neputință de a vorbi... Despre câte nu a mai povestit în după-amiaza aceea! Tocmai când depășise epoca deplinei bucureștenizări, observă că Marieta ațipise. Respira ușor, despovărată, parcă, de niște greutăți. Și, cum privea cu mulțumire spre mătuși-sa, fu surprinsă că
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Articolele Autorului Te strig fără odihnă o,tu cea nesfârșită! ai întins aripile gândind să atingi luna, vulturii ți se împletiseră în zbor,începând să guste din carnea ta vremelnic zburătoare. odihneau umbrele cerului peste țipătul tău îngrozite de atâta neputință! soarele dădea la o parte cu coasa tăgăduirii pe umeri norii,care-ți spălau lacrimile picurate din sloiul orbirii tale. cine mai văzuse suflet țipând de înfrigurare, singurătate, frică de zbor? Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: O,TU CEA NESFÂRȘITĂ
O,TU CEA NESFÂRȘITĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369293_a_370622]
-
zbor, pe rând, Și doruri s-au stins, sfârșind în zări, Pe aripi purtate în gând!... La răscruci de jertfe pe câmpuri, Unde soarta celor pierduți A fost risipită-n reci vânturi, Astăzi, stau triști, copaci vânduți! Lumea-și plânge neputințele, Ce-au lăsat demoni a frânge, În brațele lor, credințele, Inima țării e-n sânge!... Ecoul suferinței ce-arde Glorios, trecând prin timpuri, Se-aude așteptând departe, În tăceri ce-apasă chinuri... Clipa răzbunării e-aproape, Strigătele vii ce-o
LACRIMI CURG PE-AI ŢĂRII OBRAJI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374154_a_375483]
-
privind peste tragedia și ororile istoriei cunoscute a omului și oricine și-ar putea da seama cât de decăzute moral și spiritual ființe santem și cât de dreptate are Cartea Sfântă când vorbește de nevoia lumii de un Mântuitor, de neputința omului de a se ridica singur de sub povară păcatului. Dar dacă am fost în stare să vărsam atâta sânge și să murdărim lumea cu toate crimele și atrocitățile posibile, cum am mai putea auzi și vedea propriul nostru dezastru spiritual
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
în stare să vărsam atâta sânge și să murdărim lumea cu toate crimele și atrocitățile posibile, cum am mai putea auzi și vedea propriul nostru dezastru spiritual? Ne-ar trebui alți ochi și alta inima. Măcar să ne putem vedea propria neputința ori cât de departe am fi ajuns dacă n-am fi suferit de păcătoasa miopie spirituală. ● Credință în înviere, în binecuvântările lumii de apoi, au dispărut din mintea omului post modern. Nici inimile noastre nu mai tresar de bucurie, nu
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
niciodată terminatele treburi pământești. Din nefericire, istoria noastră, a oamenilor, nu pare decât un îndelung cortegiu funerar. Unii se nasc să aibă cine să-i înmormânteze pe cei care se duc. Lăsăm în urmă trecerii noastre doar morminte și mărturia neputinței de a ne înaltă mai sus cu o octava de pământul din care suntem zidiți. Rând pe rând împingem la roată istoriei spre a o scoate din mlaștină deznadejdiei, istoviți și fără izbândă. E greu de urnit acest miriapod uriaș
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
se cere a ne dovedi patriotismul, că ea este crez, simțire, convingere, trăire, dăruire, toate venind din sfânta moștenirea lăsată de străbuni urmașilor de urmași până la el. Această poezie este adevărată, pornită dinăuntrul ființei sale, simțită, este crez și durere, neputință uneori, dar și speranță. Ea convinge, îmbărbătează, dă curaj, așa cum numai marea poezie poate să o facă. Când scrie despre natură, pastelurile sale sunt picturi cu tonuri abia simțite, întrepătrunse, dar și cu tușe groase, accentuate, care scot în evidență
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
decât cu cea de pe Pământ. Iar ceea ce i se întâmpla acum însemna un fel de misiune, pentru că simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor ( ... ) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
simțea că are un mandat limitat. Și tot din prima seară începură să discute despre Proiectul lor ( ... ) Tema centrală ar fi cea a Neputinței individului în fața Sistemului. Mii, sute de mii, poate milioane de indivizi care n-au mai suportat Neputința și au încercat să-și exprime ideile îndrăznețe, puse în slujba colectivității lor, au sfârșit în lanțuri sau decapitați, sau arși pe rug, sau spânzurați, sau torturați, în chinuri fioroase. Sistemul nu a cedat niciodată în fața criticilor lui, în fața celor
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
să spună că e perfectibil. Au fost eliminați, cum se spune astăzi, «scurt», fără multe vorbe. Dar în România mulți creatori trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
trăiesc cu iluzia că idei ale lor ar putea să influențeze gândirea bolnăvicioasă a unor conducători. Și suferă de neputință când văd că, niciodată, nici măcar vreo idée strălucită nu e aplicată de guvernanți. Și nu e doar cazul României, firește. Neputința ne seacă, ne exasperează zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care fiecare scapă cum poate, iar unii nu scapă deloc.” „În definitiv -mărturisea scriitorul Mihai Sin -, fiecare dintre noi asta căutăm o
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
anvergură și cu utilitatea adunării spontane a tot mai multor membri aderenți care încep să se debaraseze de toxina chemărilor din partea clasei politice. E pregnantă în viziunea monarhiștilor români simptoma crizei idealului pe care o cauzează instabilitatea politică de azi, neputința scoaterii Națiunii din impas și vizibila ei scufundare într-o ipotetică normalitate, în timp ce drumul normalității consistă în soluția pe care o oferă monarhia, și pe care națiunea începe tot mai mult să o examineze din perspectiva istorică. În aceasta cumpănește
DECLARAŢIA DE LA CLUJ A ALIANŢEI NAŢIONALE PENTRU RESTAURAREA MONARHIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362123_a_363452]