5,412 matches
-
vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună, micile bucurii, marile bucurii, viața măruntă, cotidiană, cu finalul nocturn - povestirea evenimentelor zilei, la mine în cameră, cu tine în fotoliul larg de cretonă. 12 ianuarie [1948], luni [...] Azi am avut imens de lucru și în șapte zile ni s’a programat lucru ca pentru două luni. Cei doi ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asemenea instrumentist evreu - un „țămbelar” - este atestat la Iași În 1741 (193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dracul e de față” <endnote id="(239, p. 51)"/>. Evident, Inchiziția nu a fost străină de acest fenomen de manipulare a imaginarului colectiv. Evreul a fost demonizat prin folosirea unor termeni proprii iudaismului - Sabat și Sinagogă - pentru a desemna Întrunirile nocturne ale vrăjitorilor, unde se spunea că erau profanate crucea și ostia, că era renegat Dumnezeu și adorat Diavolul În cadrul unor „liturghii negre”, că se produceau orgii sexuale și acte rituale de infanticid și canibalism. Un ecou al acestui tip de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Psychoanalytic Essays on Folklore, The University Press of Kentucky, Lexington, 1997, pp. 92-119. 84. Gustav Jaeger, Die Entdeckung der Seele, Leipzig, 1880, pp. 106-109, și Hans F.K. Gunther, Rassenkunde des judischen Volkes, München, 1930, pp. 260-267. 85. Carlo Ginzburg, Istorie nocturnă. O interpretare a Sabatului, Editura Polirom, Iași, 1996. 86. Victor Brătulescu, „Frescele de la Voroneț”, Artă și Tehnică Grafică, nr. 2, decembrie 1937, p. 58. 87. Vezi Andrei Oișteanu, „Reabilitarea copiei”, Dilema, nr. 109, 10-16 februarie 1995, p. 6. 88. Jacques
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eu care te am în conștiință de un număr oarecare de ani: Visează mereu, dle Călin, căci ești încă tînăr. Va veni o vreme cînd nu prezentul te va fermeca, ci numai trecutul. Așa ne spunea Ibrăileanu la lecțiile lui nocturne, nu cu mult înainte de a „nu mai fi”: „Domnilor, Eminescu era bătrîn la 21 de ani. Pentru el scriitorii din trecut erau mai apropiați de sufletul său decît cei cu care era contemporan...” Verific experiența lui Ibrăileanu: Eu nu vorbesc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-mi iau rămas-bun de la Chiguilpe. Mă conduc cu toții la autogară, ne îmbrățișăm, promit să păstrez legătura și mă urc ciudat de liniștită în autobuzul de Quito. Posibilitatea unui accident este oricum crescută având în vedere ruta, șoferul cascador și călătoria nocturnă, dar nu am nici un semn cât de mic de alarmă interioară care să prevestească un eveniment groaznic. Din contră, aproape mă văd în Quito, într-o cameră liniștită, singură, în sfârșit, cu propriile mele gânduri. Lumânarea plângătoare o fi avut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o oglindă tulbure. Oglinda asta se sparge în noaptea în care, ieșind cu cîinele în Central Park, Erica și prietenul ei sînt atacați de niște derbedei. Jordan amplifică zgomotul loviturilor, iar marele său director de imagine, Philippe Rousselot, tratează lumina nocturnă cu o energie grafică ce taie ca o lamă prin vaporozitatea dinainte. Erica se trezește din comă după trei săptămîni, ca să afle că prietenul ei nu se va mai trezi niciodată. Atunci cînd îndrăznește să iasă din nou pe stradă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e : retorică hollywoodiană clasică, intensificată și golită de substanță), dar el merge înainte. Imaginea a fost tratată pe computer astfel încît să arate exact ca imaginea Technicolor a unui film din anii 30-40 : lumina e cremoasă, iar în secvențele nocturne e prea multă ; decorul natural e făcut să semene a decor de studio. Pentru Luhrmann, magia vechilor filme rezidă în artificialitatea lor. Ei bine, se înșală teribil. Magia vechilor filme li se datorează regizorilor și scenariștilor care s-au chinuit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de anxietate indusă. Știm ce efect are zarva chefliilor pentru cuplul de pașnici sexagenari, Leonida și Efimița, cum zgomotul unui chef se transformă în tumultul unei zavere. Și călătorului întors de la Paris și găzduit într- un hotel de provincie zgomotul nocturn al străzii îi amplifică starea de excitație nervoasă până la deformarea percepției spre „enorm” și „monstruos”. O parte dintre personajele lui Caragiale, precum Dandanache sunt sensibile la zgomot ca și cum deodată epoca ar fi ridicat nivelul decibelilor pentru gradul de suportabilitate al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
poate împărți în patru episoade, dintre care trei sunt nocturne : cel al contactului dezagreabil, în primul rând vizual, dar și tactil, cu cetățenii urbei natale, cel al descoperirii insectelor în camera de hotel, cel al linșării unui câine de către măturătorii nocturni și cel al brutalizării unei femei de către oamenii de ordine. Toate aceste episoade trasează nu doar perimetrul unei expe- riențe dezagreabile de o noapte, ci și pe cel al recuperării unui profil identitar. Miza acestei proze este recuperabilă din cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ori... De mici aveam sen- timente civice în orașul meu natal !” De la bun început excesul originează într-o experiență infantilă și evident deformatoare a politicului. Al treilea episod vizează un joc crud, o distracție cupidă care-i amuză pe măturătorii nocturni. Jocul presupune încolțirea unui animal și lovirea sa repetată din toate părțile ceea ce provoacă teroarea absolută a victimei oca- zio nale. Descrierea supliciului este amănunțită și dra- matizată, senzațiile și în special sentimentul de teroare sunt înregistrate cu lux de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același timp are un gest de familiaritate cel puțin straniu, gest amendat cu brutalitate de către comi- sarul de poliție. Unul dintre sergenți o pălmuiește peste gură, iar lovitura de o violență maximă provoacă un șoc atât femeii, cât și spectatorului nocturn. Deodată scena se îndepărtează filmic, camera nu mai permite plan deta- liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos”. Violența este numitorul comun al tuturor acestor episoade. Avem o comparație care induce o viziune deformată a corpului electoral ca o colonie de insecte, guvernate nicidecum de rațiune, ci tocmai de un activism nocturn, irațional. Nimic nu este mai potrivit decât adagiul unuia dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-un exces de luciditate, dintr-o dereglare a percepției, dintr-o focalizare diferită a lentilei. Avem o scenă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
presupune sesizarea întu- nericului, a obscurității în ceea ce secolul are luminos, înregistrarea unui negativ, a zonei de nebulos unde iau naștere ambiguitățile. În opinia Elishevei Rosen, acest tip particular de defor- mare pe care-l reprezintă grotescul este consubstanțial regimului nocturn. „Les métaphores de la vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
obscurității în ceea ce secolul are luminos, înregistrarea unui negativ, a zonei de nebulos unde iau naștere ambiguitățile. În opinia Elishevei Rosen, acest tip particular de defor- mare pe care-l reprezintă grotescul este consubstanțial regimului nocturn. „Les métaphores de la vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
particular de defor- mare pe care-l reprezintă grotescul este consubstanțial regimului nocturn. „Les métaphores de la vie nocturne demeurent associées aux grotesques, de même que se maintient à leur égard une relation foncièrement ambigue de fascination et rejet.” „Metaforele vieții nocturne rămân asociate categoriilor grotescului, față de care se instituie o relație fudamental ambiguă de fascinație și repulsie.” (trad. mea, A.M.) În afirmația ei, esențială rămân asocierea fascinului și a repulsivului deopotrivă, mărci ale unui interes care iese din sfera anecdoticului pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în față în momentul imediat următor când adierea zefirului este îndepărtată de norul de praf stârnit de mătu- roiul serviciului municipal. Recursul la idee al personajelor caragialești conduce adesea către enormități emasculate de conținutul grav. Nae sosește dintr-un periplu nocturn, se află în circuit, berăria la care îl întâlnește pe narator nefiind decât o stație printre atâtea altele. Invocarea noutății tipică pentru debu- tul unei conversații declanșează listarea discursivă a cala- mităților. Toate sunt înscrise în registrul enormului care se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
varianta sa disforică. Cea euforică este reprezentată, spre exemplu, de un alt Nae, Nae Cațavencu. Ambii sunt posedați de discurs. Unul are un auditoriu format din militanții propriului partid, celălalt își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
operei este vorba - este foca- lizată printr-o hipertrofiere a detaliului, printr-o ridi care a derizoriului la absolutul abjecției. De altfel, chiar din momentul „Grand Hôtel «Victoria Română»” sunt decupate două episoade, cel al linșării unui câine de către măturătorii nocturni și cel al femeii ridicate în miezul nopții și pălmuite violent. Cine vede toate aceste lucruri ? În orice caz nu mai avem spectatorul avizat întors dintr-un voiaj la Paris pen- tru care comparația cu Orașul Luminilor înscrie deriziv simulacrele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
locurile cu sârguință, cu câteva ore înainte de a se întuneca; pentru a aclama superbul spectacol oferit de oficialitățile locale în cinstea comemorării căderii Bastiliei de la 1789. Asta ne-a împiedicat să pornim în expediție și ne-am mulțumit cu spectacolul nocturn pe care l-am savurat cu spaimă și uimire. Spaimă datorată jocului de lumini care se prăvăleau asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
De fapt este o sărbătoare resurecționară de întâmpinare a vegetației legată de forță de lustrație a focului. Toate sărbătorile din calendarul celtic erau în esență sărbători ale focului, druizii fiind puternic legați de o magie a focului. Beltain marca semestrul nocturn la celți unde calendarul era împărțit în două, o jumătate de an fiind dedicată zilei, luminii, iar cealaltă jumătate nopții, întunericului. Prin tradiție exegeza celtică admite două sărbători calendaristice mari. Lughnasa (dedicată marelui zeu Lugh) la 1 august ca sărbătoare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar, în buzunarele veșnic
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și farurile mașinii, era dificil de condus, așa că mai trecea la volan consilierul comercial, eu păstrându-mi postul de "pilot", semnalizând curbele, tufișurile și copacii. Nu știu cum o fi la raliul Paris-Dakar, dar i-aș pofti pe concurenți la un raliu "nocturn" prin Brazilia, să văd ce le poate pielea! Am ajuns cu noaptea și la intrarea în "Capital Federal" ne aștepta o mașină de la ambasadă care ne-a "pilotat" până la reședință. Eram morți de oboseală, așa că, după ce am fost conduși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Nu aveam hotel rezervat, fiindcă nu știam pe unde ne-o apuca noaptea, așa că ne-am cazat pe unde am găsit, la un hotel de 3 stele, situat excelent, chiar în centru. Am avut astfel ocazia să asistăm la viața nocturnă a orașului, să ascultăm orchestrele de prin localuri și parcuri și să admirăm toaletele frumoaselor andaluze ce se plimbau în sus și în jos, visând probabil la o întâlnire cu Don Juan. A doua zi, ne-am început cursa contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]