5,280 matches
-
istorie sub denumirea de „Poarta Rusiei”, lungă de 290 de km. E foarte probabil că intemperiile naturale, cu revărsarea șuvoaielor provenite din dezgheț, îi va fi reținut înainte de a putea străpunge trecătoarea și de a intra în acțiune concomitent cu oștile lui Orda spre Sandomir, și ei nu vor fi pornit asaltul munților decât pe la vreo 1 martie. Ceea ce știm sigur, însă, este că drumul luat de Batu-khan și Subotai a fost prin Sambor, la izvoarele denumite Negru și Alb ale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
XII și XIII, asupra teritoriului Moldovei, Maramureșului și nordului Transilvaniei până la Satul Mare, interpretând fals și tendențios textul a două documente emise de Coroana Ungară, în anii 1222 și 1264, nu se poate demonstra. La 11 martie, într-o luni, oștile lui Batu-khan, în număr de cinci tuneni (50.000 de oameni), izbutiră să înlăture obstacolele puse de oameni și pe cele naturale, pe o distanță de 290 de km ale trecătorii și ajunseră la munții Măgura, din granița de pe atunci
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ele înfrâng rezistența străjii ungare de aici, comandată de palatinul Dionisie de „Herder-var” și-și deschid cale liberă spre Buda. Joi, la 14 martie, Dionisie ajunse într-o goană nebună să anunțe pe rege de această nenorocire. În ziua următoare, oștile mongole pustiesc voievodatul românesc al Beregului, Unghvarul, Borsod și Heves, apoi Casau și Mișcolț, ucid întreaga populație, distrug Agria (Eger, Erlau), jefuiesc catedrala și ajung, parcurgând zilnic câte 73 de km, în duminica din 17 martie, în fața Pestei și până la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
IV-lea convocase la Buda pe toți arhiepiscopii și episcopii, pe mai marii regatului, cerând și pe Kotian cu principii cumani, nu demult botezați, în orașul Kew. Văzând nobilii Regatului că tătarii au ajuns în fața Budei și au apărut și oști cumane, crezând că acestea din urmă i-au adus pe mongoli în țară, au cerut regelui ca hanul Kotian cu familia să fie arestat și pus sub pază. La refuzul său de a da informații, Kotian, acuzat că sfidează ordinul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
imprudență avea să coste viața a zeci de mii de ostași și locuitori ai Ungariei, Banatului și Transilvaniei. În acele momente de răscruce ale statului ungar, ar fi fost normal ca regele și nobilii să ofere comanda supremă a tuturor oștilor ungaro-româno-cumane marelui han Kotian, strateg dibaci în lupta cu cavaleria ușoară în câmp deschis și cunoscător al tuturor stratagemelor, pe care i le puteau întinde mongolii, ca unul ce câștigase și victorii în lupta cu ei în stepele Niprului și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de 40 de ani și sub o comandă unică, întruchipată într-o personalitate așa de pregătită și vicleană cum era Subotai. Avea să-i lămurească bătălia de la Mohi, începută în noaptea de 10 aprilie, și dezastrul din zilele următoare, când oastea adunată de Bela al IV-lea, concentrată la poalele unui deal și între apa smârcoasă, provenită din dezgheț, a pârâului Sayo, a fost înconjurată ca o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicită. Au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetatea Sf. Martin, bine apărată de un abate. Asediul acesteia din urmă a fost ridicat în luna martie, după ce venise vestea morții marelui Ogoday Khan, întâmplată în 11 decembrie 1241, în urma unei strașnice beții. Din ianuarie, Cadan se afla cu oștile în Dalmația, din nou pe urmele lui Bela al IV-lea, până pe la 11 martie 1242. La știrea decesului subit al marelui han, a fost nevoit să se mulțumească cu prăzile făcute până atunci. Dușmanul său fugise de la Zagreb în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
han, a fost nevoit să se mulțumească cu prăzile făcute până atunci. Dușmanul său fugise de la Zagreb în Dalmația și de aici într-o insulă din Marea Adriatică. Invadarea Panoniei pe la Muncai, de către armata mongolă din centru, a dus, odată cu nimicirea oastei lui Bela al IV-lea, alcătuită din unguri și români, în bătălia de la Mohi, și la prăbușirea statului maghiar. Spre deosebire de operațiunile militare ale lui Orda, Caidu și Baidar, spre nord-vest, în Polonia, Lituania, Germania, Boemia, Moravia, care dau planului general
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care trăiește prin părțile Bihorului și scrie prin anii 1290-1300, amintește numai că în zilele lui Bela al IV-lea au intrat mongolii în Ungaria prin trei părți, cu 40.000 de decurioni și centurioni, și nimicesc aproape în întregime oastea adunată la pârâul Sayo. Ioan de Thuróczi, folosind același izvor probabil, și alte mărturii păstrate de tradiție, exagerează când dă cifra invadatorilor la 500.000 de oameni, dar adaogă și un lucru nou: că mongolii au rămas în Ungaria trei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ani de zile. Confruntând știrile date de Rogerius, în Cântecul de Jale, cu alte izvoare contemporane, se poate constata că cronicele maghiare au lacune mai serioase, privind situația din anii 1241-1242, decât cele germane. Din mărturia lui Rogerius, știm că oștile mongole ale lui Cadan și Budjek, care au făcut joncțiunea la gura Mureșului și-au așezat corturile, în anul 1241, începând din regiunea Bihorului și până la Dunăre, pentru a-și petrece vara acolo. Informația este confirmată și de Cronica persană
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cadan și Budjek, care au făcut joncțiunea la gura Mureșului și-au așezat corturile, în anul 1241, începând din regiunea Bihorului și până la Dunăre, pentru a-și petrece vara acolo. Informația este confirmată și de Cronica persană, care precizează că oștile mongole ale lui Budjek, după ce au supus, intrând pe cinci drumuri, regiunile caraulaghilor, madjarilor și sasanilor, punând pe fugă pe chelar (rege), au poposit vara pe râul Tisa. Aici, au atras pe locuitorii refugiați în pădurile din regiunea Crișurilor și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai desprinde că ospitalierii, așezați spre paza cetăților și întăririlor de la hotarele Țării Severinului împotriva bulgarilor și a altor schismatici, vor avea pregătiți în permanență 100 de frați, înzestrați cu arme și cai de luptă. Dintre aceștia, 60 erau pentru oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile politice de pe meleagurile românești aflate sub stăpânirea tătarilor: cnezatele lui Ioan și Farcaș, cu voievodatul lui Litovoi în dreapta Oltului, și voievodatul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în mare parte erau supuse înainte stăpânirii sale, s-au recunoscut supuse tătarilor. De aceea, a acordat Casei Ospitalierilor din Ierusalim dreptul de a se stabili în Țara Severinului, prin care ținut, în timpul ultimei năvăliri, a pătruns în Regatul Ungar oastea tătarilor. Gândul regelui era ca prin și dacă Scaunul Apostolic va binevoi să-i sprijine, să întindă mlădițele credinței catolice de-a lungul Dunării până la Marea Constantinopolitană. Dacă Papa nu le va acorda sprijinul și ajutorul său, el va fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Volga, se avântară în vara anului 1257 într-o expediție, dirijată pe ambele maluri ale Dunării, străbătând Bulgaria, Țara Românească și Banatul până la gura Tisei, pentru a înspăimânta din nou pe Bela al IV-lea. Întâmpinate de această dată de oștile româno-maghiare, sub o comandă mai înțeleaptă, ele au fost înfrânte la confluența Tisei cu Dunărea, lăsând pe câmpul de bătălie un mare număr de morți. După scrisoarea arhiepiscopului de Canterbury, din 8 mai 1261, către Petru de Sabandia, alcătuită după
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Burunday (Berindei), și probabil că și românii au fost obligați să meargă cu el, bate cumplit pe ruteni, dărâmă cetățile Luțk, Liov și Camenița și obligă pe Daniel și fratele său Vasilco nu numai la supunere, ci să meargă cu oștile lor în contra polonilor. Trecând Vistula, în apropiere de Sandomir, cu direcția Cracovia, trupele mongole au pustiit Polonia timp de trei luni de zile și s-au înapoiat cu o imensă pradă de război prin Lituania. Expediția aceasta de pedepsire a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
greu deci se putea gândi cineva să-l înfrunte. Și românii, care învățaseră așa de bine timp de o mie de ani ce însemna dezlănțuirea mâniei orientale, au trebuit nu numai să rabde, dar să întâmpine până și plecarea la oaste ca o datorie față de noul stăpân al stepelor Mării Negre, chiar în contra vecinilor ruteni, creștini ortodocși. O confirmare a acestei stări o avem îndată, în anul următor lui Nogai de la gurile Dunării, în bătălia, din 12 iulie 1260, de la Kreussenbrunn dintre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
eius et ceteros ruthenos ac Tartaros qui eidem in auxilium venerant” precizează documentul. A doua era aceea alcătuită de Boleslav al Cracoviei și Lațco, tânărul principe de Lautsacia „Et Boleslaum Cracoviensem et Laczkonem juvenem Lansaciae (Lautsaciae) ducem”. A treia era oastea Ungariei compusă din nenumărați cumani, unguri, diverși slavi și secui „et innumeram multitudinem inhumanorum cumanorum ungarorum, diversorum sclavorum, sicularam”. A patra armată era înjghebată de români cu schismatici, pecenegi și ismaeliți „quoque et valachorum, bezzeninbrum et izmahelitamm schismaticorum”. În sfârșit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din nenumărați cumani, unguri, diverși slavi și secui „et innumeram multitudinem inhumanorum cumanorum ungarorum, diversorum sclavorum, sicularam”. A patra armată era înjghebată de români cu schismatici, pecenegi și ismaeliți „quoque et valachorum, bezzeninbrum et izmahelitamm schismaticorum”. În sfârșit a cincea oaste era formată din grecii eretici cu bulgarii, sârbii și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în rândurile dușmanilor lui Ottokar cu specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cincea oaste era formată din grecii eretici cu bulgarii, sârbii și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în rândurile dușmanilor lui Ottokar cu specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă, împreună cu ismaeliții și pecenegii, și alături de ruteni, de sub dominația acelorași, demonstrează că acești români erau dintre Carpați și Dunăre și nu din Transilvania. Prezența separată a acestei armate de valahi schismatici pe câmpul de bătălie, deosebită de aceea a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată Rusia, pe unde s-a suprapus dominația mongolă, cu excepția oamenilor aflați pe domeniile bisericești. Așa că, nu e nici o mirare că și românii de la Dunăre aveau oști, pe care le luau tătarii, atunci când plecau în expediții ori incursiuni. Actul emis de Bela al IV-lea, în 1247, menționează, cum am văzut deja, existența de voievodate și cnezate în Oltenia și Muntenia. În curând, aceste oștiri vor continua
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Nogai, atrăgându-i pe tătarii de la gurile Dunării ca dușmani ai Bizanțului pentru un timp, fapte pe care le vor resimți românii. Îndată după încheierea tratatului menționat, Izz-ed-din Keikavus și fratele său Rukn-ed-din au fost obligați să se prezinte cu oștile lor la Tebriz, la curtea lui Hulagu-han. Prin intrigi, Rukn-ed-din a izbutit să-l convingă pe Hulagu-han că fratele său Izz-ed-din Keikavus îi este necredincios. În consecință, Rukn-ed-din fu numit sultan al Iconiului și o armată mongolă, însoțită de aceea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să-l convingă pe Hulagu-han că fratele său Izz-ed-din Keikavus îi este necredincios. În consecință, Rukn-ed-din fu numit sultan al Iconiului și o armată mongolă, însoțită de aceea a lui Rukn-ed-din a pornit împotriva lui Izz-ed-din Keikavus. Într-o dimineață, oastea acestuia, condusă de generalul Ali-Behadir, surprinsă la Sivri-Hisar, a fost împrăștiată, iar Izz-ed-din Keikavus cu Ali-Behadir și șeful grajdurilor, Augurlu-beg, au fost determinați să se refugieze și să ceară azil politic lui Mihail VIII Paleologul. La Constantinopol, Izz-ed-din Keikavus a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la Sivri-Hisar, a fost împrăștiată, iar Izz-ed-din Keikavus cu Ali-Behadir și șeful grajdurilor, Augurlu-beg, au fost determinați să se refugieze și să ceară azil politic lui Mihail VIII Paleologul. La Constantinopol, Izz-ed-din Keikavus a fost primit cu mari onoruri și oastea de uscat, care l-a însoțit, a intrat în serviciul Bizanțului, cu plată. Fiind pusă la încercare, în curând, să lupte în Tracia împotriva adversarilor lui Mihail al VIII-lea Paleologul, ea s-a umplut de glorie și atras mulțumirile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lupte în Tracia împotriva adversarilor lui Mihail al VIII-lea Paleologul, ea s-a umplut de glorie și atras mulțumirile împăratului. Atunci, Izz-ed-din Keikavus a socotit necesar, ca în schimbul acestui gest de loialitate arătat pe câmpul de bătălie, să ceară oștile bizantine în contra mongolilor și a fratelui său, pentru a fi instaurat în sultanatul său de la Iconiu, ori să i se cedeze un teritoriu, în care să fie așezate cele 10-12.000 de familii refugiate odată cu el. Mihail al VIII-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
închisoare, Izz-ed-din izbuti să ia legătura cu unchiul său, Saru-Saltuc. Acesta cere ajutor de la Rukn-ed-din din Iconiu, iar el în persoană merse la Târnovo. Aici promise țarului Constantin Tihul o mare sumă de bani, dacă i-ar pune la dispoziție oastea bulgaro-română. Cum soția acestuia, Irina, era o neîmpăcată dușmană a Paleologului pentru că-i orbise pe fratele său Ioan Lascaris, împăratul din Niceea, i se promise tot sprijinul. Rukn-ed-din, auzind de soarta fratelui său, informă pe alt frate, Berkeșan, care se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]