6,770 matches
-
mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dă-i mesaje, discuții cu femei...că așa au văzut ele acasă, la stăpân... să le vadă și pe camera web ia, care a mai albit, cui i-a mai căzut un dinte, cine are mai multe riduri? Evident, veneau obosite, dar nicicum de la serviciu... Îl sună șeful pe amic și-l concediază... Omului i se făcuse rău... Hai, să explice... Da, ce te pui cu statul...ăștia nu ascultă, domnule, de nimeni... ei sunt legea... ai călcat strâmb, ăla ești
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Îi strălucea soarele pe frunte, iar din inima lui se hrăneau doi nuferi. Mâine dacă mă veți căuta, n-am să fiu acasă. Plec pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului. Așteptând un tren Zorii se așezau azurii pe umerii obosiți ai unei nopți zbuciumate.Trenurile lor păreau să nu mai vină. Gândurile li s-au așezat alăturea, pe șine, și păreau că se pierd în dansul nebunesc al timpului... Se priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dimineața. și oamenii se mirau văzând cele două gânduri chircite pe șinele reci, obosite în așteptare...De ce se adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aparțineau deloc. Că nu le trăisem niciodată. Mama Încă credea că nu era o cauză pierdută, că memoria mea era intactă și că aveam să-mi recuperez amintirile curând. Victor m-a vizitat din nou Într-o sâmbătă. Părea mai obosit decât Îl văzusem vreodată. Zgârieturile de pe fața lui, din urma accidentului, Încă păreau proaspete, deși trecuse atâta timp. M-am ridicat Încet din pat. ― Bună, Victor. ― Hei, mă salută el cu un zâmbet În voce. Scuze că am venit fără
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându-vă ore În șir, mă văd nevoită să refuz. În plus, am avut antrenamente la dans În după-amiaza asta. Sunt foarte obosită. ― Te rog, n-o să mori dacă petreci un sfert de oră cu noi. Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se deschise o fereastră de meessenger. Era Bianca. Nu răspunzi la telefon. Am tastat repede și dezinteresată. Nu a sunat de ceva vreme. Probabil că tot ea mă sunase și În autobuz, m-am gândit eu. Verifică-ți apelurile nepreluate. Obosită, m-am Întins după jachetă și am căutat În buzunar telefonul. După zece secunde am scos mâna, nevenindu-mi să cred. Era gol. M-am Întors repede către laptop. Bianca, poți să mă suni din nou? Nu știu unde mi am pus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de-al casei! N-am răspuns. Mi-am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea bună, remarcă el. ― Sunt doar stresată și obosită. Am avut antrenamente. Haide! am adăugat furioasă către dopul sticlei de apă minerală. Adi se ridică râzând. ― Lasă-mă pe mine. I-am pasat sticla ușurată. Îi luă mai puțin de o secundă. ― Într-adevăr necesita o forță covârșitoare, zise
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
întâlnire nici luna - o lună plină, de sfârșit de august - atotstăpânitoare. Rememorez întâlnirea avută cu vechea mea cunoștință - țiganca - care m-a căutat cu câteva zile în urmă, cam pe vremea când soarele își țese pânza aurie din razele-i obosite... Tocmai așteptam ca gândurile să revină la matca lor, când aud bătăi în poartă. „Cine să fie?” - m-am întrebat, gândind că nu are cine să mă caute la acel ceas. Deschid poarta și în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Toate îi ieșeau după carte. Nu l-am văzut împiedicându-se de ceva sau răsturnând vreun obiect din nebăgare de seamă. Toate cele păreau că i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
m-am așezat pe locul meu privind la oglinda apei. Din când în când, câte o frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și, cu mișcări de vals, plutea până atingea fața apei care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
circumstanțe, ar fi putut fi socotit plin de bunăvoință. Nu poți să demisionezi așa, din senin, mi-a spus ea cu înțelegere. Cine-o să pregătească micul dejun în locul tău? Nu poți să-i dezamăgești pe ceilalți. Eram mult prea obosită ca să mă cert cu ea. De fapt, eram mult prea obosită ca să înțeleg ce se întâmpla și să mă enervez. Nu pricepusem decât o singură chestie. Dacă nu mă dădeam jos din pat, oamenii aveau să mă deteste. Dar aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să demisionezi așa, din senin, mi-a spus ea cu înțelegere. Cine-o să pregătească micul dejun în locul tău? Nu poți să-i dezamăgești pe ceilalți. Eram mult prea obosită ca să mă cert cu ea. De fapt, eram mult prea obosită ca să înțeleg ce se întâmpla și să mă enervez. Nu pricepusem decât o singură chestie. Dacă nu mă dădeam jos din pat, oamenii aveau să mă deteste. Dar aveam de gând să-l găsesc pe Don ăsta, oricine-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât o singură chestie. Dacă nu mă dădeam jos din pat, oamenii aveau să mă deteste. Dar aveam de gând să-l găsesc pe Don ăsta, oricine-o fi fost el, și să-i prezint demisia mea. Eram așa de obosită și mi-era așa de frig că eram sigură c-o să fac un șoc și-o să mor dacă mă aventuram să fac duș. Și mi-era teamă să aprind lumina, ca nu cumva Chaquie să se trezească și să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost uimită să descopăr că era vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce nu era rău, am hotărât eu. Dar eram așa de obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață și nici de trezit nu reușisem să mă trezesc ca lumea. Gândul la Luke mă urmărea necontenit. Eram mult prea obosită ca să mă pot concentra asupra pierderii suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în creier în mod constant indiferent ce făceam. Totul mi se părea straniu. Ca și cum aș fi aterizat pe o altă planetă. Când acel mic dejun revoltător s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a ordonat ea. Poate înainte aș putea merge la solar sau la un masaj, mă gândeam eu plină de speranță. —Mai întâi n-aș putea...? am întrebat. —în pat, m-a întrerupt ea cu fermitate. Ceai, apoi în pat. Ești obosită și nu vrem să te îmbolnăvești. Era complet anapoda ca într-o sâmbătă seara, la ora șapte, să fiu în pat. Pe mine nu mă prindeai în pat la ora aia decât dacă nu reușisem să mă târăsc de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult decât orice altceva, John Joe părea resemnat. — Știai asta despre tine, nu-i așa? a spus Josephine privindu-l atent. Spre și mai marea mea surpriză, John Joe a strâns din umeri obosit și a zis: Da, știam și nu știam. La ce mi-ar fi folosit? —Ai fi putut să devii preot, aproape c-am spus eu, și-aveai de unde să-ți alegi băieții. —Ai șaizeci și șase de ani, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au tresărit, animați de un interes brusc. Da, am bolborosit eu. Cu toate că-mi venea să zic „Nu puteai să mă întrebi puțin mai tare? Nu cred că cei din Waterford te-au auzit foarte bine“. M-am simțit bătrână și obosită, deranjată de idealismul tinerei recepționere. Probabil că se gândea că nici într-o mie de ani ea n-o să ajungă la Cloisters și că eu fusesem cu-adevărat cretină dacă lăsasem să mi se întâmple așa ceva. Tânără și proastă. Crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să se schimbe, n-o să dispară. Azi ai să ieși din camera asta gândind că ești grozavă fiindcă nu te-ai deschis în fața mea. Dar asta nu e o victorie, e un eșec. Dintr-odată m-am simțit teribil de obosită. Am să-ți spun de ce ești o persoană așa de îngrozitoare. Vrei? m-a întrebat ea. Fiindcă n-am dat nici un răspuns, Josephine m-a întrebat din nou: —Să-ți spun? — Da. Cuvântul parcă îmi fusese smuls din gură. —Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
legătură au toate astea cu drogurile? —Au mare legătură, mi-a răspuns ea cu o scânteie amenințătoare în ochi. O să vezi. După prânz, Josephine m-a luat din nou la tocat. Aș fi dat orice să termine. Eram foarte, foarte obosită. —Ai vrut să știi ce legătură are părerea proastă pe care o ai despre tine cu consumul de droguri, a zis ea. în esență, a continuat ea, dacă ai fi avut puțin respect față de propria persoană, nu ai fi turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Atunci care e treaba lor? — Dacă reușim să depistăm și să analizăm sursa lipsei tale de încredere în tine, atunci vom ști cum să luptăm împotriva ei. Simțeam că mă apucă furia. Mă săturasem de toate până peste cap. Eram obosită și plictisită și voiam să mă culc. Cum se face, am spus țanțoșă, că am ceea ce tu numești o părere proastă despre mine, iar surorile mele nu suferă de problema asta? Toate avem aceiași părinți. Ia spune-mi, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
maică-mii. Perdelele erau trase și cineva dormea la mine în pat. Nu, două persoane dormeau în patul meu. Helen și Anna. Din nou. De ce nimeni din casa asta nu poate să doarmă în propriul lui pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în clipa aia, îmi părea într-adevăr rău. Când Luke se supăra pe mine, mereu îmi părea rău. Când mi se părea că sunt pe punctul să-l pierd, atunci îl doream cel mai tare. —Of, Rachel, a gemut el obosit. Haide, am spus eu. Hai să mergem acasă și să ne băgăm în pat. Știam că nu putea să-mi reziste și că o călăreală bună avea să-i închidă gura. Dar când ne-am băgat în pat, Luke nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să scape basma curată. Harry și-a așezat o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]