6,900 matches
-
unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi pârâie sub bocanci, un pahar de plastic sau o machetă veche de avion, o cutie de carton, un pieptene de plastic sau niște ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo grijă, Jancsi a tras un șut într-o carte, cartea s-a deschis, zburând cât colo cu paginile fâlfâinde, n-am văzut unde a căzut, între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în jur, apoi din buzunarul de la piept al hainei și-a scos ochelarii, și i-a pus pe nas, a deschis mapa legată în piele bordo, a scos din ea un teanc de hârtii prinse cu o agrafă, și-a dres vocea și a început să-și citească discursul. La început, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
muie”); purta o tunică și un pantalon pană, negru. Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un ten cumplit de pământiu, fornăia zgomotos. Puțea a vin; și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de origine alsaciană. Își instalaseră un cort imens și complicat, numai streșini și compartimente - ca să-l monteze, tipul muncise patru ceasuri. La Începutul serii, Încercase să-l convingă pe Bruno de frumusețile ascunse ale frăției Roza-Cruciene. Ochii Îi străluceau Îndărătul ochelarilor mici și rotunzi; avea o privire de fanatic. Bruno Îl ascultase distrat. După spusele individului, mișcarea apăruse În Germania; se inspira desigur din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din nou În metodă. Era Încă tânăr. Într-o seară, ieșind din patiseria Sud Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În mai puțin de zece minute. Rezultatele analizei sosiră după trei zile. — Ei bine... (doctorul părea teribil de bătrân, de competent și de trist) cred că, din păcate, e sigur: aveți un cancer al uterului În stadiul premetastazic. Își aranjă ochelarii pe nas, privi iarăși foile; impresia de competență generală spori simțitor. Nu era prea surprins: cancerul uterului apare frecvent În anii ce precedă menopauza, iar faptul de a nu fi avut copii constituia un factor de risc În plus. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
voce enervată de bărbat. — Samantha, unde dracu ești ? Simt o împunsătură în stomac. E Ketterman. Șeful departamentului nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin ochelari. Am cumpărat apartamentul 32, ca locuință de serviciu. Vom fi vecini în timpul săptămânii. Nu. Doamne, spune-mi te rog că nu se întâmplă asta. Stă aici ? — Ăă... bine ați venit la noi în clădire ! Spun, făcând eforturi să pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în care m-a lăsat. — S-a întâmplat ceva ? — Tocmai... treceam în revistă ingredientele, improvizez. Ca să văd dacă am tot ce-mi trebuie. Nici nu apuc bine să zic asta, că de după ușă apare lângă Trish o altă blondă. Are ochelari de soare cu strasuri ridicați în vârful capului și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-ți fac cunoștință cu cea care te va învăța să gătești. Mama lui Nathaniel nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simplă. După-amiaza următoare, după ce am pregătit camera de oaspeți, mă întorc repede la mine în cameră și îmi prind părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în sertarul măsuței de toaletă. Sunt din anii ’80 și au rame imense verzi, ce-mi ascund în totalitate chipul. E adevărat, mă fac să semăn destul de tare cu Elton John, dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel tocmai iese din bucătărie, cam supărat. Ridică ochii spre mine și se oprește absolut șocat. — Samantha... ce ți-ai făcut ? — A, te referi la păr ? Îl ating în treacăt. Am vrut să mi-l aranjez și altfel. — Ăștia sunt ochelarii tăi ? Se holbează la mine siderat. — Mă doare puțin capul. Mai bine zi tu. Care-i treaba ? adaug iute, schimbând subiectul. — Trish. Se strâmbă. Mi-a făcut capul mare că fac prea mult zgomot. Nu pot să tund iarba între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca Elton John ! Bravo. N-am făcut decât să atrag și mai tare atenția asupra mea. — Bună, zic stângace, scoțându-mi ochelarii, dar tot cu capul în jos. Îmi pare bine de cunoștință. — Ce cool e aici la voi. Melissa are un accent de fițe de internat, în armonie cu modul în care își flutură părul spre spate. Londra m-a megadeprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă așteaptă ? Te rog, Doamne, te rog, nu-mi spune că au încercat să-mi aranjeze viața. Te rog nu spune că mi-au pregătit nu știu ce fel de reuniune. Îl și văd pe Ketterman stând în picioare pe peluză, cu ochelarii de metal strălucind în lumina soarelui. Sau pe Arnold. Sau pe mama. — Uite-o ! Nathaniel mă conduce prin ușile franțuzești larg deschise, apoi pe treptele ce dau în grădină. Simt soarele pe față și aud un fel de fluturat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seară frumoasă, spune Melissa, oftând din rărunchi. Eu mai am o tonă de învățat. — O să merite, iubito. Eddie o bate ușor pe mână, a încurajare. Când o să fii la... Ridică o broșură de pe masă și se uită la ea prin ochelarii de citit. Carter Spink. Preț de câteva clipe, nu mă pot mișca. Melissa vrea să se angajeze la Carter Spink ? — Ăsta e... încerc să vorbesc pe un ton firesc. Ăsta e numele firmei la care aplici ? — Ei, nu știu, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris a început deja să croșeteze botoșei. Mă uit din nou la ceas și simt că mă trece un nou val de nervozitate. E momentul. Mă îndrept spre toaleta femeilor, înfrunt oglinda și-mi verific înfățișarea. Păr blond nefamiliar : bifat. Ochelari fumurii : bifat. Ruj ciclam : bifat. Nu semăn absolut deloc cu vechea mea imagine. Decât la față, firește. Dacă te uiți foarte de aproape. Dar ideea e că n-o să stea nimeni să mă privească de aproape. Oricum, pe asta mizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cu cât stau mai mult într-un loc, cu atât mai expusă mă simt. Dar nu pot să plec. Mâinile lor continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu ochelari fără ramă. — Îhm... nu știu, murmur, cu ochii în jos. Shit. Acum tipul se uită la mine mai atent. Se apleacă ușor, ca să mă vadă mai bine. Și nu pot să-mi trag părul mai bine peste față, fiindcă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se taie respirația și-și duce mâna la gură. — Îhm... da, șoptesc într-un final, fierbând de jenă. Eu sunt. Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a cam pierit foamea. De fapt, cam toți arată ca speriați de bombe. Păi cred că... o să mă duc puțin pe la birou, se bâlbâie tipul cu ochelari. Să verific dacă nu cumva am ceva urgent de făcut... — Și eu, spune fata, lăsându-și jos paharul. — Samantha Sweeting e aici ! îl aud deodată pe alt stagiar șoptând spre un grup de asociați juniori. Uite-o ! E chelneriță ! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
către celălalt capăt al satului. Aștept să pornească toți alergând ca o turmă, dar nici unul dintre ei nu se mișcă. Aveți casa greșita ! repet. Rog plecați proprietate ! — Ce fel de accent ar trebui să fie ăsta ? spune un tip cu ochelari negri. — Belgian, spun după o pauză. — Belgian ? Mă scrutează pe sub borurile pălăriei lui Trish. Ea e, spune cu dispreț. Ned, ea e ! Vino-ncoa’ ! — E aici ! A ieșit ! — Ea e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e ! Aud glasuri de peste drum și, spre groaza mea, mă trezesc că apar alți nu știu câți ziariști care se grăbesc spre porțile noastre, cu aparate foto și dictafoane. Ăștia de unde au mai răsărit ? — Domnișoară Sweeting. Angus Watts, Daily Express. Tipul cu ochelari negri își ridică spre mine microfonul. Aveți vreun mesaj pentru tinerele din ziua de azi ? — Chiar vă face plăcere să spălați wc-urile? intervine altcineva, vârându-mi un aparat în față. Ce marcă de soluție de curățat toaleta folosiți ? — Încetați ! le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătărie, urmată de tipa de la Daily Mail, și deschid larg ușa de la intrare. Mulțimea de ziariști se află încă acolo, dincolo de porți. Oare mi se pare mie sau sunt și mai mulți ca înainte ? — E Martine, spune sarcastic tipul cu ochelari negri în clipa în care mă apropii de poartă. Nu-l iau în seamă. — Doamnelor și domnilor ziariști, încep. V-aș fi recunoscătoare dacă m-ați lăsa în pace. Nu există nici o poveste aici. Vei rămâne menajeră ? strigă un grăsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă repun pe linia de plutire. Poate că am să încetez să mă mai simt ca într-un vis urât. Înghesuit în colțul din fața mea se află cameramanul care face documentarul pentru știri, împreună cu producătorul lui, Dominic, un tip cu ochelari trendy și jachetă denim. Simt obiectivul camerei fixat asupra mea, urmărindu-mi fiece mișcare, apropiindu-se și depărtându-se, prinzându-mi fiecare expresie. E tot ce-mi lipsea în momentul ăsta. — Așadar, avocata Samantha Sweeting părăsește satul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămînem toate trei holbîndu-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai tîrziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mînă are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sînt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mîna cu tipul rînd pe rînd, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Graham Hillingdon ieșind de la administrativ, urmat de alte cîteva persoane. Rahat ! Vine ! OK. Nu te stresa. Așteaptă să se umple și al doilea pahar, cît poți de liniștită și de relaxată... Și uite-l ! Cu părul blond, costumul scump și ochelarii negri. Dar, spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi, dîndu-se Într-o parte. De fapt, nimeni nu se uită la el. Atenția tuturor e focalizată asupra celuilalt individ. Un tip În jeanși și helancă neagră, care tocmai iese. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]