4,332 matches
-
Generalul de escadră aeriană , a fost Comandantul G.A.L. (Gruparea Aeriană de Luptă), care a participat la luptele pentru eliberarea teritoriilor românești de peste Prut. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă nr. 34 și Ordinul de Operații nr. 1 al Statului Major al Aerului. Generalul de escadră aeriană Constantin Celăreanu, comandantul G.A.L a trimis următorul răspuns: "„Gruparea Aeriană de Luptă este gata și în măsură să
Constantin Celăreanu () [Corola-website/Science/307479_a_308808]
-
și critic literar. Participă la Primul Război Mondial la acțiunile ofensive din Transilvania, de retragere și de consolidare a frontului în Moldova (1916 - 1918), ca sublocotenent în Regimentul 17 Obuziere, și în 1919 la operațiunile militare din Ungaria. După încetarea ostilităților activează în cadrul Marelui Stat Major, și ulterior ca profesor (1938-1939) și comandant al Școlii de aplicație a artileriei (1939). În cel de-al Doilea Război Mondial participă cu Armata a 3-a la luptele din Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, Transnistria
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Angliei. Spre deosebire de Belgia, Olanda și alte națiuni vest-europene care au fost învinse foarte ușor, Elveția avea o armtă puternică, iar terenul preponderent muntos ar fi ușurat mult apărarea. În ciuda statutului ei de țară neutră, Elveția nu a fost ferită de ostilități. Mai multe avioane germane au fost doborâte de avioanele de vânătoare elvețiene după ce violaseră spațiul aerian al țării. Mai multe sute de avioane din ambele tabere, care fuseseră nevoite să aterizeze în Elveția, au fost arestate pe aeropurturile țării iar
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Moruzov pe post, acesta, având o poziție extrem de șubredă, datorită lipsei studiilor, dar și a relațiilor în înalta societate, s-a amestecat tot mai mult în politică. Prin tot felul de acțiuni informative, cum a fost complotul colonelului "Precup" sau ostilitatea față de "palat" a lui Barbu Știrbey, Moruzov a reușit să câștige încrederea lui Carol al II-lea și a principalului său colaborator, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului. Așa a fost trimiterea lui Eugen Cristescu la Paris pentru recuperarea unor fotografii în
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii și antisemiții epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii evrei cât și de cei creștini. Artistul a avut popularitate în rândul celor umili deoarece omenia lui s-a revărsat deopotrivă asupra celor asupriți indiferent de cultură, naționalitate sau religie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și față de viața de cazarmă cu toate neajunsurile și greutățile ei. Astfel, în anul 1898, Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și mai apoi în 1907. Similar scriitorilor inspirați de ideologia socialistă ca: Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa, Paul Bujor, Ion Bacalbașa, Constantin Mille, Nicolae Beldiceanu, Dumitru Theodor Neculuță și mult mai târziu Mihail Sadoveanu, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și față de viața de cazarmă cu toate neajunsurile și greutățile ei. Astfel, în anul 1898, Băncilă a pictat celebrul tablou intitulat "Recrutul", care a fost începutul criticii sale împotriva modului în care era organizată și condusă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
În plus a venit cu Autoportretul în stil clasic, care a fost reprodus ulterior de către multe ziare ale vremii. Această expoziție a fost pentru Băncilă primul contact serios cu Bucureștiul. Lucrările sale au fost primite cu multă rezervă, chiar cu ostilitate. Concursul nu a adus vreun rezultat pozitiv pentru Băncilă. Ziarele "Epoca" și "Universul" publică articole critice, cum a fost cel al lui P. Botzan care a criticat chiar tehnica artistului, considerând-o formalistă, fapt care a dus la deprecierea artei
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii și antisemiții epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii evrei cât și de cei creștini. Artistul a avut popularitate în rândul celor umili deoarece omenia lui s-a revărsat deopotrivă asupra celor asupriți indiferent de cultură, naționalitate sau religie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
nu-i era alături, pentru că refuzase să participe la o ceremonie religioasă protestantă. Neîncrederea față de politica religioasă a lui Carol, a crescut considerabil datorită lui Richard Montague. Acesta a scris un pamflet împotriva învățăturilor lui Calvin, care a atras imediat ostilitatea Puritanilor. Un membru Puritan al Camerei Comunelor, John Pym, în timpul dezbaterilor, a atacat pamfletul defăimător a lui Montague, iar acesta drept răspuns a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
răspuns a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor. Pentru a-l apăra pe Montague, Carol I îl face capelan regal și îl ia sub protecția sa, ceea ce face ca ostilitate Puritanilor să devină și mai mare. La începutul domniei, politica externă era preocuparea principală a lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei faze a Războiului de treizeci de ani, pierdu-se posesiunile din
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
fără odihnă și răgaz. I-a fost viața, de el însuși așezată, veșnic în bătaia tuturor furtunilor. Hărțuit ca nimeni altul, s-a văzut lovit mișelește cu cele mai josnice sudalme, izgonit de acolo unde el pusese temelie, urmărit de ostilități tenace. Le-a suportat pe toate, deloc calm și senin, pentru că nu a țintit satisfacția unei cariere, ci realizarea unor convingeri: reformarea structurilor sociale și politice românești și unitatea națională. Și i se părea că înaltul ideal presupune, obligatoriu, orice
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
partizani ce-l omorâseră pe Heydrich: Horst Böhme, comandant SS al diviziei C din "Einsatzgruppe", a reacționat imediat. Membri ai wehrmachtului și ai SD ("Sicherheitsdienst") au înconjurat satul , blocând toate căile de scăpare. Regimul nazist a ales acest sat pentru ostilitatea rezidenților săi față de ocupatori și pentru că Lidice era suspectat că ar fi adăpostit partizani ai rezistenței locale. Toți bărbații satului au fost prinși și duși la ferma familiei Horák la marginea satului. Din casele învecinate au fost luate saltele, și
Lidice () [Corola-website/Science/306587_a_307916]
-
ca "cele patru articole de la Praga": Aceste articole, care conțineau esența doctrinei husite, au fost respinse de Sigismund, în special datorită influenței legaților papali, care considerau că cele patru puncte aduc atingere autorității Sfântului Scaun. Datorită acestor fapte au continuat ostilitățile. Deși Sigismund și-a retras armatele de la Praga, castelele Vysehrad și Hradcany au rămas în mâinile trupelor imperiale. Cetățenii praghezi au asediat Vysehradul și, pe la sfârșitul lunii octombrie 1420, garnizoana imperială era pe punctul de a se preda, datorită epuizării
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
1683, nu i-au oferit sprijinul de care avea nevoie. Thököly i-a sprijinit pe turci, la asediul Vienei din 1683, dar după victoria austriacă, a cerut medierea regelui polonez Ioan III Sobieski pentru o împăcare cu împăratul, oferind încetarea ostilităților dacă Curtea Imperială va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei de Nord. Leopold a refuzat aceste condiții și i-a cerut capitulare necondiționată, asfel că Thököly a reluat ostilitățile. Dar
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
încetarea ostilităților dacă Curtea Imperială va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei de Nord. Leopold a refuzat aceste condiții și i-a cerut capitulare necondiționată, asfel că Thököly a reluat ostilitățile. Dar campania din 1685 a fost o serie de dezastre. Disperat, i-a cerut ajutor Pașei de Oradea, dar acesta l-a luat prizonier și l-a trimis în lanțuri la Edirne, din cauză că încercase să negocieze cu Leopold. În 1686
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
și Lehi (grupul Stern) cu atentate anti-arabe. La 26 august 1938 membri ai ETzeL fac să explodeze o bombă în piața de zarzavaturi din Yaffa, cauzând moartea a 24 arabi și rănirea a altor 39. Între timp violența degenerează în ostilități în sânul populației arabe înseși, când bande de la țară încep să jefuiască sau să perceapă "taxe" de la locuitorii arabi de la oraș , mai ales în Yaffa. În 1939 guvernul Chamberlain renunță la planul Peel și în preajma începerii celui de-al doilea
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
deschidă focuri de arme în direcția cartierelor sărace evreiești din sudul și estul Tel Avivului . La 1 decembrie 1947 arabii declară o grevă generală de trei zile . Din acest moment și până la 11 decembrie pe tot cuprinsul Palestinei pier în ostilități și atacuri reciproce 130 persoane, între care 70 evrei, 50 arabi, 3 soldați britanici și un polițist britanic. La 8 decembrie, după mai multe atacuri și contra-atacuri, circa 300 de combatanți arabi din Yaffa și Salame in frunte cu Shekh
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
nu-și traduc succesul în avantaj militar din cauza preocupării cu jafurile. Combatanții din Hagana reușesc în cele din urmă să-i pună pe fugă . La 9 decembrie primarii din Yaffa și Tel Aviv ajung la un acord de încetare a ostilităților pentru a salva recolta și exportul citricelor. În schimb, la 13 decembrie 1947, membri ai ETzeL, originari din cartierele Hatikva si Kerem Hateymanim fac o primă incursiune in Yaffa. La 4 ianuarie 1948 militanți ai LeHI detonează un camion cu
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
continue lupta, pentru a-i alunga din întreaga țară pe englezi. Însă regele tergiversează. Iolanda de Aragon îl sfătuiește de această dată să nu o mai sprijine. Carol al VII-lea semnează un acord cu anglo-burgunzii pentru încetarea momentană a ostilităților. Încep eșecurile pentru "Fecioara din Orleans". Participă la o serie de lupte fără glorie. Se spune că „vocile” încetaseră să-i mai vorbească, după ungerea regelui. Ducele de Burgundia asediază Compiegne-ul în anul 1430. Ioana vine în ajutorul orașului. La
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație, băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată, ascunzând-o în podul casei, de unde nu mai poate cânta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
avut de ales, și nici mijloacele și condițiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel, departe de descrierea idealizată a Hagirei, critica istorică arată că Mahomed și grupul lui de imigrați la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiți leaderi arabi locali (de ex. Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană), și care, în opinia unor orientaliști, simbolizează de fapt un grup mai larg de adversari ai lui Mahomed la Medina) ca și de către
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
un succes limitat și au fost respinse rapid de iranieni care au recuperat aproape tot teritoriul pierdut până în iunie 1982. În următorii șase ani, Iranul a fost în ofensivă. În ciuda cererilor Consiliului de Securitate al ONU de încetare a focului, ostilitățile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea de ambele părți a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni ca Iranul să părăsească tot teritoriul ocupat pentru a respecta granițele de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
economia iraniană și exporturile de petrol. De cealaltă parte, Iranul a mutat punctele de livrare a petrolului în afara razei de acțiune a avioanelor Super Étendard. În anul următor, 1985, deși au fost lansate câteva ofensive terestre de către ambele părți, principalele ostilități s-au desfășurat pe mare și în spațiul aerian. Atacurile irakienilor asupra tancurilor petroliere au fost urmate de replica identică a Iranului, în plus, Iranul a trecut la inspectarea tuturor navelor ce treceau prin Strâmtoarea Ormuz pentru a împiedica orice
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Indiferent ce fapte au fost comise..." Doborârea aeronavei civile iraniene a avut un efect negativ asupra moralului poporului iranian, care se temea de alte atacuri americane, inclusiv cu arme de nimicire în masă, grăbind decizia liderilor iranieni de încetare a ostilităților. În martie 1988, iranienii au declanșat mai multe operațiuni militare în Kurdistanul irakian, cele mai importante fiind Operațiunea Dawn 10, Operațiunea Beit-ol-Moqaddas 2 (Jerusalem 2), și Operation Zafar 7 (Victory 7), încercând să captureze barajul Darbandikhan și uzina electrică de la
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]