6,411 matches
-
ca atunci când era copil. Pielea îi era neașteptat de albă, iar părul de un negru sălbatic. Îi plăcea să trăiscă în extreme, arzând ca o torță, iar somnul îi era cel mai bun prieten și strângea la piept toate învățăturile părintești. De aproape un an de zile se chinuia să plece afară din țară. Avea o chemare cu lucrări de executat la o frumoasă vilă particulară. Toți cei trei prieteni care mergeau cu trenul aveau aceeași destinație. Gândurile le zburau aiurea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
modeleze, să plămădească această minune a geneticii de partid : Omul Nou ? Nu trebuia filmul, mai ales să contribuie la formarea acestuia în spiritul celor mai înalte etc. etc. ? Filmul acesta are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu așteptau decât un semn ca să fâlfâie... Scenariul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe vreunul din cei care m-au instruit, le cer iertare. Nu pot, însă, să nu-mi amintesc de directorul liceului, profesorul Ștefan Bujoreanu, omul energic și sever, dar blând și sfătuitor în același timp, plin de înțelepciune și grijă părinteasca față de toți elevii; gândul meu se îndreaptă și către directorul adjunct al liceului, învățătorul Grigore Tănase, preocupat în mod deosebit de viață elevilor din internat. Suma cunoștințelor cu care am ieșit de pe băncile Liceului „Cuza Vodă” înmănunchează contribuția tuturor profesorilor. Dar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vede și azi). Există perspective peisagistice diferite: deschise, de periferie, panoramice („Priveliștea Hușilor”, „Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
obiectul publicării în ediția de față. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu trăia sufletește numai prin legătura epistolară cu fiica ei. Își limitase orizontul afectiv, social și intelectual la lucrurile și la persoanele care aveau legătură cu Monica Lovinescu. Exproprierea Mumei și pierderea casei părintești de la Crușeț, bolile ei înseși și ale celor din familie, sărăcia, excluderea din partid (care ar fi putut antrena o eventuală arestare), naționalizarea apartamentului din fostul bulevard Elisabeta și percheziția care i s-a făcut în noiembrie 1949 la domiciliu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ianuarie 1949 - MAN votează introducerea pedepsei cu moartea pentru „crimele împotriva securității statului“. 2 martie 1949 - Decretul 83, prin care se expropriau micile proprietăți boierești (cele mari fuseseră naționalizate încă din 1945). Mama și frații EBL sunt ridicați de la moșia părintească de la Crușeț. 3-5 martie 1949 - Plenara PCR decide începerea colectivizării agriculturii. Martie 1949 - SSR (Societatea Scriitorilor Români) devine USR (Uniunea Scriitorilor din RPR); Zaharia Stancu este numit președinte activ, iar Mihail Sadoveanu este numit președinte de onoare. Mai 1949 - Începe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta, o fac pentru că și tu, la rândul tău, trebuie să ai în vedere această eventualitate. Ai văzut vreodată un lăstar de copac care să nu mai vrea să soarbă seva din pământ, fiindcă a fost transplantat departe de trunchiul părintesc? Nu, el crește; la început cu greu, dar apoi din ce în ce mai puternic și mai personal, în propriul lui folos. Și devine copacul care păstrează savoarea fructelor părintești... Sigur, mă doare să-ți spun asta, dar la ce ar mai folosi sacrificiul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai vrea să soarbă seva din pământ, fiindcă a fost transplantat departe de trunchiul părintesc? Nu, el crește; la început cu greu, dar apoi din ce în ce mai puternic și mai personal, în propriul lui folos. Și devine copacul care păstrează savoarea fructelor părintești... Sigur, mă doare să-ți spun asta, dar la ce ar mai folosi sacrificiul nostru, dacă tu te-ai ofili acolo, dacă nu ți-ai da seama că gestul nostru din 8 septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea acestor evenimente
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Satanei”. „Este aproape incredibil - constată un comentator din zilele noastre - că, după mai bine de 50 de ani de la prima ediție, un asemenea volum a putut fi reeditat [În anii ’90] «la propunerea mai multor preoți, teologi și intelectuali», sub părinteasca grijă pentru puritatea credinței ortodoxe, de către Mitropolia Hușilor, cu binecuvântarea P.S. Eftimie” <endnote id="(597)"/>. Ceva mai subtil, Nae Ionescu - În prefața la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani... (1934) - Înlocuiește etnonimul „iudeu” cu demononimul „Iuda” : „Iuda suferă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Episcopiei Romanului și Hușiului” pe 1971, la rubrica „personal”. Mai trebuie adăugat faptul că, foarte sigur, preotul Sofianu fusese reconfirmat În funcție ceea ce Însemnase că abia se eliberase din pușcărie și acest lucru este bine reliefat de următoarea intervenție aproape părintească: „După ce citește ordinul spune : Oare i-o veni mintea la cap?>>. (nume șters, n.n.) spune: <<O să-i vină că dacă nu-i vine o să-i vină altceva (aluzie la o nouă condamnare, desigur, n.n.)>>”. Cinstitul chef cu lichior (dar fără
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ofițer în armata rusă și face campania din 18771878, ca atașat pe lângă Marele Cartier rusesc. Nedreptățirea României prin Tratatul de pace de la San Stefano (cedarea sudului Basarabiei la Rusia) îl revoltă și-l face să părăsească Basarabia (1878), lăsând moșiile părintești pe seama fratelui său. Venind în Moldova, a fost câtva timp subprefect în județul Tulcea și a trăit numai din publicistică. Ca scriitor, Dumitru C. Moruzi face parte din generația patruzecioptistă. E ultima licărire a spiritului pătrunzător și luminos, pe care
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
puternic ca niciodată : era acolo o senzație nouă și oribilă, care creștea de la o zi la alta, că aici se închidea drumul, aici se încheia șirul nostru de case provizorii nu mai existau refugii pentru că nu mai exista suficientă energie părintească de a le găsi, și sora mea și cu mine trebuia să încropim ceva pentru noi înșine, cît mai aveam timp. Cinemateca Romînă a fost principalul nostru refugiu în vara aceea, cum avea să fie, mai tîrziu, Biblioteca Națională dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a lungul întregii vieți. Ele nu sunt tulburate nici de nenorocirile prin care trece tatăl familiei, și nici de înmulțirea necazurilor cotidiene. La fel de frumoase sunt și raporturile dintre părinți și copii. De mici ei știu să se încadreze în gospodăria părintească, fiecare dintre ei contribue mai mult sau mai puțin, la susținerea acesteia. De altfel în descrierea ocupațiuniilor, autorul dovedește originalitate prin spiritul său fin de observație și prezentarea sub formă literară a unor inedite aspecte etnografice. La fel de frumoase vor fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori. Maria, cu vocea ei sfioasă, le mulțumi cu recunoștință că s-au gândit și la ea, făcându-i parte, și-i trecu prin minte cum se vor strofoca cumnatele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îi cunoșteau, s-au adunat lângă căruță și, după ce le dădură binețe, prinseră a vorbi despre mama Elena, rostind vorbe de mângâiere și de regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu opt ani decât el, scoase din ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales dacă mieii scăpați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poruncile. Urcând dealul Crucii, Gheorghiță se gândea la spusele domnului Averescu și ce oare vor afla la această întâlnire de premilitari care erau considerați ca viitori ostași. își aruncă apoi ochii spre dealul Morilor unde era livada și casa lor părintească iar mai jos recunoscu casa lui Nistor Dârdală, nașul părinților săi precum și casa ginerelui său, Vasile Pâslă. își aminti de Profira, fata lui, de ale cărei farmece se pare că era atras. Se gândi că oare va avea ea răbdare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au întors cu sufletul îngreuiat de durere la Galați și i-au anunțat pe alde Gheorghiu de cele întâmplate cu băiatul lor , de care își aminteau cu iubire cât de vesel, harnic și talentat era cât a stat în casa părintească. I-au făcut toate pomenirile tradiționale, panaghia la patruzeci de zile rugându-se celui de Sus să-i ierte toate păcatele ce le-a săvârșit în scurta lui viață. Actul de deces al fiului lor a sosit la primăria Pungești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fruntea premianților și acuma ajunsesem în fruntea repetenților?!? Stăteam într-o bancă din fundul clasei - ultima - lângă fereastră și uneori deschideam acea fereastră, mă aplecam peste pervaz în fața zidului și priveam pierdut spre sud, în direcția satului și a casei părintești și priveam mult timp în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece, cineva mă anunță că a venit tata de acasă, arătându-mi direcția în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
29 iunie pentru serbarea de sfârșit de an, luându-mi și bagajele și lucrurile ce le aveam în școală. Acum eram al doilea pe clasă, bucuros, voios, matur pe deplin, în stare să muncesc cu toată forța fizică în gospodăria părintească. Anul agricol și viticol n-a mai fost de astă dată la înălțimea anului anterior și se simțea ivirea crizei ce avea să se accentueze în anii următori. Tata plătește taxa mea de școlaritate ca să nu mai aibă grijă mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
amintire din acea frumoasă vară a școlarității mele. Nu-mi amintesc exact dacă în iulie sau august s-a petrecut acest fapt. Am avut un vis ca un fel de coșmar care a durat pe parcursul unei nopți când, pe deasupra casei părintești treceau în zbor cu huruit de motoare, o sumedenie de avioane. După trecerea lor, din văzduh am văzut coborând în zbor legănat o mare mulțime de foi volante pe care se vedea tipărit cu litere mari și negre următoarele: „Mergem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tot mai bine pregătit. În vacanțe și mai ales în vacanțele de vară pregăteam pentru admitere în școli mulți din școlarii din satul natal. A fost suficient să am primul rezultat, pentru că după aceea am fost mereu solicitat. În spatele casei părintești, în orele de după masă pregăteam câte 5-6 școlari, care-mi aduceau bani și nume de om muncitor și serios. În penultima clasă la normală chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I, cam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea de școlar. Nu mi-aș fi putut închipui că, tocmai eu, școlarul necăjit și amărât din clasa I, cu dor nesecat de ai mei și casa părintească, să ajung, la sfârșitul ultimului an de studiu, să fiu purtat triumfal în fața tuturor elevilor școlii! Dintre foștii mei conșcolari, tot mai puțini la număr, își mai aduc aminte de acest extraordinar episod din viața mea de școlar. În zilele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
susțin examenul de absolvire și sunt declarat reușit, apoi la 1 noiembrie 1938 sosesc acasă, mulțumit că trecusem cu bine acest prim an de militărie din viața mea. După câteva zile în care-mi mai găsesc de lucru în gospodăria părintească, la culesul ultimilor struguri, mă bucur de atmosfera caldă din familie și am multe și multe discuții cu tata, ca între bărbați. Printre altele, tata ar vrea să mă întrebe ceva, dar nu știe cum să înceapă. Aflu de la el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]