3,749 matches
-
un pahar de cocktail. — Parcă era vorba că nu fumăm În apartament, i‑am zis eu și m‑am trântit lângă ea, aburcându‑mi picioarele pe măsuța de lemn pe care mi‑o dăduseră ai mei. Nu că mi‑ar păsa cine știe ce, dar era regula impusă chiar de tine. Lily nu era o fumătoare Înrăită ca subsemnata, ea fuma de regulă numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de neliniște. — Mâine? Vorbești serios? Mi‑a aruncat o privire amenințătoare, ca să‑mi reamintească rapid că trebuia să fiu de partea ei. — Da. Mâine. Și e nasol, că Băiatul Freudian e cel care redactează articolul. Nimănui nu pare să‑i pese că el studiază psihologia, nu literatura rusă, dar ei sunt cei care redactează doar articolele scurte, așa că al meu e. Nu am nici o șansă să Îi predau articolul la timp. Să‑l ia naiba. A mai dat niște lichid pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi‑ar fi spus imediat dacă așa ar fi stat lucrurile - atunci ce conta? Probabil că aveau să fie acolo regimente Întregi de asistente care se ocupau de șefele lor și de bună seamă că nimănui nu‑i prea păsa ce purtam noi. „Salonul“ era exact așa cum spusese Briget - o sală de ședință tipică de hotel, cu câteva mese rotunde și un mic podium pentru cei care țineau discursuri. Eu am rămas lângă peretele din spate Împreună cu alți câțiva angajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pricina. De unde atâta baftă. M‑am prăbușit pe un scaun și m‑am gândit să o sun pe Emily sau pe Briget să le cer un sfat, sau să plec pur și simplu, dat fiind că Mirandei, evident, nu‑i păsa defel de onoarea cu pricina. Tocmai formam numărul de la biroul lui Briget (care, speram eu, putea să ajungă la timp ca să primească afurisitul de premiu chiar eaă, când am auzit cuvintele: —... să exprim cea mai profundă recunoștință revistei americane Runway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să pregătească jocul de Scrabble. Jill și Kyle ar fi venit și ei În vizită, cu bebelușul Isaac, care ar gânguri și mi‑ar zâmbi, iar Alex m‑ar suna să‑mi spună că mă iubește. Nimănui nu i‑ar păsa că pantalonii mei de trening erau pătați sau că nu aveam pedichiura făcută sau că mâncam un ecler mare și dolofan cu ciocolată. Nimeni nu ar avea cea mai mică idee că pe undeva, dincolo de Atlantic, se desfășura o paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu totul de mine și plecase Înapoi la hotel. Dar când m‑am ridicat, În sfârșit, de pe canapeaua din biroul tatălui lui, am văzut‑o stând fericită la taclale cu Karl Lagerfeld și Gwyneth Paltrow și părea să nu le pese câtuși de puțin vreunuia din ei că aveau să se scoale peste abia câteva ore ca să se ducă la parada modei de la Christian Dior. Stăteam la Îndoială dacă să mă apropii de ea sau nu, când m‑a văzut. — Ahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mod clar decizia potrivită și apreciez faptul că tu realizezi asta. Ahn‑drea‑ah, trebuie să mărturisesc că am avut Îndoieli În privința ta. Tu, evident, nu știi nimic despre lumea modei și, mai mult, nici nu prea pare să‑ți pese. Și să nu crezi că nu am observat toate modalitățile abundente și variate În care Îmi transmiți neplăcerea atunci când Îți cer să faci ceva pe care ai prefera să nu Îl faci. Competența ta a fost adecvată, dar atitudinea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mea satisfacție socială. Adversarul a recunoscut public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreau să le spun ceva În legătură cu comportarea mea viitoare (se așteptau să-mi fac autocritica și să-mi iau un angajament): „Bă, zic, voi stați și hamletizați aici, iar pe coridor am văzut doi șoareci făcând amor fără să le pese de ședința voastră“. Hohote. A râs și asistentul Mircea M. (octombrie) Dragă Martin, Așa, ca chestie generală, ce zici tu de asistentul Mircea? Îi place să mă vadă așa din când În când, să stăm de vorbă din interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ațâț mai mult. Era tare urât și slab, și mic de statură, cât tine de mic. Da, dar vezi, eu mă Împăcăm cu el, pentru că mă iubea și puteam să mă joc cu el. Mai avea și bani... Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar el nu avea facultate. — Dar Îi păsa maică-ti, am râs eu. S-o lăsăm pe maică-mea. Neajunsul era că mă dorea și zi, și noapte lângă el. Nu puteam să răsuflu, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cât tine de mic. Da, dar vezi, eu mă Împăcăm cu el, pentru că mă iubea și puteam să mă joc cu el. Mai avea și bani... Nu-mi păsa că eu eram studentă, iar el nu avea facultate. — Dar Îi păsa maică-ti, am râs eu. S-o lăsăm pe maică-mea. Neajunsul era că mă dorea și zi, și noapte lângă el. Nu puteam să răsuflu, nu puteam sta de vorbă cu un cunoscut, hop și Dan Între noi. Urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă la Doru. Eram ca o somnambulă la facultate. Toate treceau pe lângă mine ca un vis, un singur lucru conta: să-l văd, să-l aud, să-l iubesc. El nu mă dorea. Aflasem că mă făcuse libidinoasă. Ce-mi păsa? Odată să-l fi strâns În brațe și n-aș mai fi știut de nimeni. Fugi de-aici, Angelo, am spus eu ca s-o Încurajez și s-o fac să spună mai departe. Doru te iubea de pe atunci. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale vieții! — Mă poseda. Eram nebună. Se Întâlnea cu mine fix două ore pe zi. În rest, spunea că are treabă. Sufeream, dar când eram lângă el venea fericirea. Nu ne prea potriveam la pat, la Început nu mi-a păsat, apoi nevoia de a avea și eu o liniștire m-a Învins. Într-o zi, mi-a telefonat Dan că e la spital după un accident. Am fost la el fără să știe Doru. De-aici a Început totul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un compliment drăgăstos. Poate fi vorba despre o alintare intimă, posibilă Între doi tipi tari ce se iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se insulte, să se bată chiar În fața tuturor, fără să le pese de ceva. E treaba lor, cine Își poate permite să se bage Între ei, ăștia sunt nebuni, se Împacă imediat și Încep să-și bată joc de tine, mai bine lasă-i dracului să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la țară! Mai aveți grijă și de cei orășeni, că noi ducem greul, și suferim, și ne chinuim, numai Dumnezeu ne știe! Regreta că a fost cinstit în slujbă și n-a strâns avere, ca alții, să nu-i mai pese de nimeni și de nimic în lume. Și o ținu așa, până ce Mendelson îi întinse pantoful reparat și lustruit ca oglinda. ― Cu moșul nu-i chip să discuți obiectiv, că el din chestia pensiei lui nu iese, observă Mișu ironic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă fiul lui Zevedei. — Cât despre morți, e mai complicat. Ai de căutat urmele lor mai ales în imaginea altora despre ei. Pe vremea aia erau mai neglijenți, credeau c-or să fie veșnici. Făceau treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
condica... — Nici de capul nostru nu suntem... reluă Fane. Și condica n-o semnezi, dar, dacă trece pe-aici și nu te găsește... — Ce-o să-mi facă ? — Îți ia autorizația... Costică Ologu sări pe loc, ca și cum puțin i-ar fi păsat. — Autorizația ? Pentru cerșit ? N-am nicio autorizație... — Ba ai, spuse la fel de calm Fane Chioru. Fiecare dintre noi are o autorizație, dar nu-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar că visează, dimineața se întorcea la șovăielile și spaimele amestecate, neaflând niciodată cum e să fii, cu adevărat, liber. Chisăliță vorbea lumii despre sine la telefon. Nu-i păsa că nu-l ascultă și nu-i răspunde nimeni, ar fi vrut să fie singur și așa și era în visul lui. Nu mai era un pitic, ci cum trebuie să fie un om în cea mai bună dintre lumile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou. Namila îl privi nedumerită. Maca făcu semn spre ușă, desenând cu degetul un cerc în aer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]