3,994 matches
-
în primăvara din 1948 odata cu retragerea treptată a trupelor britanice. Britanicii au impus un embargou pentru arme, care în realitate îi afecta doar pe evrei din vreme ce arabii palestinienii primeau ajutoare de la statele arabe vecine. Forțe de arabi palestinieni erau constituite din miliții locale susținute de Armata Arabă de Eliberare. În contrast, Yishuvul evreiesc era foarte bine organizat, mai bine instruit și pregătit sub capabila conducere a lui Ben Gurion. Evreii aveau câteva miliții, inclusiv mulți veterani din Al
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Ierusalim fiind pe teritoriul controlat de arabi. Confruntari militare la Jaffa și în vecinătatea ei, încercuite de așezări evreiești, au dus în cele din urmă la auto-evacuarea în masă a populației arabe. În primele etape, până la 100.000 de arabi palestinieni au fugit în statele vecine. Până în mai 1948, 150.000 au fugit sau au fost alungați din Palestina în statele vecine. Membrii Ligii Arabe, Egiptul, Transiordania, Siria, Liban și Irak au refuzat să accepte Planul de Împărțire a ONU și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți lideri arabi. Egiptenii au încercat să spargă frontul la Faludja (19 noiembrie-7 decembrie) dar au eșuat. Cu armistițiul pe toate fronturile, israelienii erau acum în poziția de a lansa o ofensivă masivă împotriva egiptenilor (20 decembrie). Israelienii
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. După acest război, Israelul a început o politică de infiintare de colonii sau așezări evreiești pe teritoriile arabe de sub controlul său. Din 1987 până în 1993, a avut loc Intifada palestiniană împotriva Israelului care s-a terminat cu acordurile de pace la Oslo din 1993. În anul 2000, a doua intifadă sau Al-Aqsa a început și Israelul a construit o barieră. Ca urmare a planului Israelului de dezangajare unilaterală din 2004
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a evreilor în Palestina. Drept consecință ea a fost recunoscută de autoritățile mandatare britanice că limba oficială a Palestinei, alături de arabă și engleză. Totuși Comitetul limbii ebraice nu a beneficiat de un suport financiar din partea forurilor conducătoare ale colectivității evreiești palestiniene Ishuv, ci era finanțat prin donații. Decesul lui Ben-Yehuda a paralizat activitatea Comitetului până în 1924, cănd poetul Hâim Nahman Bialik s-a așezat în Palestina și a devenit co-președinte al Comitetului, alături de Yellin și Mazya. Comitetul și-a lărgit cu
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
iar spre nord vest strada Haneviyim (a Profeților, în trecut strada Consulilor) leagă Poarta Damascului de mai multe cartiere evreiești. În zilele de vineri prin poartă trec zeci de mii de credincioși musulmani de pe tot cuprinsul teritoriului controlat de Autoritatea Palestiniană și al Israelului, care vin la serviciul divin din Moscheea Al-Aqsa de pe Muntele Templului (Haram ash Sharif). In zilele de sâmbătă și de sărbătorile iudaice, numeroși evrei din cartierul Mea Shearim și cartierele vecine, trec de asemenea prin Poarta Damasc
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
a devenit cel mai cunoscut inginer în domeniul hidrotehnicii din regiune. El a planificat primul apeduct modern din Valea Iordanului. A devenit inginerul șef și unul din fondatorii, în anul 1937, împreună cu Levi Eshkol și Pinhas Sapir,ai companiei evreiești palestiniene de ape „Mekorot”, devenită după 1948 compania națională de ape a Israelului. Ulterior, el a proiectat cea dintâi conductă de apă spre deșertul Neghev, cu ajutorul unor țevi folosite la stingerea incendiilor în timpul bombardamentelor aeriene germane asupra Londrei, și pe care
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
și Justiției, în anul 2011, iar mai târziu a fost ales în funcția de președinte al noului partid. În 2010, Morsi a declarat că "soluția celor două state nu este altceva decât o iluzie născocită de către uzurpator brutal al teritoriilor palestiniene." La 28 ianuarie 2011, Morsi a fost arestat împreună cu alți 24 de lideri ai Frăției Musulmane. A fost eliberat din închisoare, două zile mai târziu. La 30 ianuarie 2011, , un membru al Fraților Musulmani, a telefonat Al Jazeera să anunțe
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
să-i acorde lui Ibrahim controlul asupra Siriei și, în plus, și asupra insulei Creta și a regiunii Hejaz din Arabia. Domnia sa a fost una opresivă și a provocat o serie de revolte ale localinicilor, așa cum a fost revolta arabilor palestinieni din 1834. Sultanul a încercat în 1839 să recucerească controlul asupra regiunii, dar armatele otomane au fost înfrânte din nou de forțele lui Ibrahim, care a invadat iarăși Anatolia. În acestă situație critică, Mahmud al II-lea a murit, iar
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Acestă istorie începe cu acei oameni, care au ocupat zona situată între râurile Nil, Tigru și Eufrat. Înconjurat de vechi culturi în Egipt și Babilon, prin deșerturile Arabiei, și mărginit de dealurile Asiei Minor, Canaanul (aproximativ corespunzătoare Israelului modern, teritoriilor palestiniene, Iordaniei și Libanului), a fost un punct de întâlnire a civilizațiilor. Terenul a fost traversat de rute comerciale vechi, stabilite și porturi importante în Golful Akaba (Eilat) și coasta Mării Mediterane, acesta din urmă arătând influența altor culturi ale Semilunii
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
au apelat la britanici pentru ca acestea să fie sub supravegherea Departamentului de Antichitați nou înființat, pentru că zidul era o relicvă antică. În 1926, un alt efort eșuat de a achiziționa zona adiacentă a Zidului a fost făcută de către colonelul sionist palestinian Frederick H. Kisch, care a încercat să cumpere zona pentru a crea un spațiu deschis cu bănci pentru vârstnicii care se roagă. În 1928, Organizația Sionistă a raportat că John Chancellor, Înaltul Comisar al Palestinei, considera că Zidul de apus
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare a spiritelor religioase, care au alimentat organizarea politică a luptei pentru combaterea dominației britanice și a creșterii ponderii evreilor în Palestina mandatară și au contribuit la cristalizarea identității naționale arabe palestiniene. Cu toate acestea, la vremea sa, muftiul Al Husseini nu a negat faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de a crea odată pe Muntele Templului un fel de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
faptul că în antichitate Muntele Templului a fost un loc de cult al evreilor. Muftiul a exprimat aspirația de a crea odată pe Muntele Templului un fel de „Panteon” al oamenilor mari ai islamului, și națiunii arabe și ai poporului palestinian. În prizma acestei idei, el a acționat pentru aducerea spre înhumare pe munte a rămășițelor pământești ale lui Mawlana Muhammad Ali, conducător al musulmanilor din India, care a murit la Londra în anul 1931. De asemenea, în acelaș an a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
asemănător față de fostul rege hașemit al Hedjazului, Hussein Ibn Ali, care murise în exil la Amman. În 1934 a fost înmormântat acolo și unchiul muftiului, Mussa Khatem Al Husseini, fost primar al Ierusalimului și el însuși lider al mișcării naționale palestiniene. În cursul Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației Kedem a armatei Israelului care viza cucerirea Orașului Vechi, acesta a rămas în mâinile Legiunii iordaniene, ceea ce a permis anexarea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a Doua Intifade sau „Intifadat Al-Aqsa”. S-a afirmat de atunci că tulburările au fost preparate dinainte de către conducerea palestineană în frunte cu Yasser Arafat. După vizita lui Sharon au izbucnit pe munte tulburări, în care au fost uciși 7 palestinieni. Răzmerița din estul Ierusalimului s-a extins sub forma unor demonstrații violente pe tot cuprinsul Cisiordaniei și a antrenat și un număr mare de arabi de pe cuprinsul Statului Israel - așa numitele Evenimentele din octombrie 2000. Manifestațiile au degenerat apoi în
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
a antrenat și un număr mare de arabi de pe cuprinsul Statului Israel - așa numitele Evenimentele din octombrie 2000. Manifestațiile au degenerat apoi în anii 2000-2004 într-un lung val de atentate, unele dintre ele atentate sinucigașe cu sprijinul Autorității Naționale Palestiniene, răzmeriță violentă fără precedent, cunoscută sub numele de Intifada Al-Aqsa, după numele Moscheii Al Aqsa. În cursul ei și-au pierdut viețile circa o mie de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Externe în Cabinetul Menahem Begin. David Yallop în "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători". Documentele ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
Menahem Begin. David Yallop în "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători". Documentele ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezenta refugiaților palestinieni pe teritoriul țării lor mai mult îi încurcă (și îi costă). După măcel, evreii au făcut intenționat publicitate evenimentului, pentru a
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezenta refugiaților palestinieni pe teritoriul țării lor mai mult îi încurcă (și îi costă). După măcel, evreii au făcut intenționat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni să fugă în panică din casele și de la muncile lor, unde nu li s-a
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
în vremea aceea capitala districtului Sihnin. După alte opinii, adevărata Garaba sau Gavara ar fi fost locul numit astăzi în arabă Hirbet el Kabra. În acest oraș au propovăduit Rabbi Yohanan Ben Zakai (vreme de 18 ani, după mărturia Talmudului palestinian), cel mai mare învățat talmudist din prima generație a Tanaimilor, precum și rabbi Hanina Ben Dosa, care era fiul locului. După o tradiție evreiască din 1212, Hanina Ben Dosa a și fost înmormântat în localitate. După mărturia lui Iosephus Flavius, deși
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
martie devenind o zi anuală de comemorare și protest,uneori violent, a arabilor israelieni. În cele din urmă, în anul 1983 guvernul israelian a consimțit să restituie Aria 9 foștilor ei proprietari din Araba. În urma declanșării revoltei sângeroase a arabilor palestinieni din Cisiordania și Fâșia Gaza, cunoscute sub numele de Intifadat al Aksa, în octombrie 2000 au izbucnit și în rândurile sectorului arab din Israel manifestații violente de solidaritate, mai ales în Galileea. În cursul reprimării acestora de către poliție, au fost
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
sau. De asemenea, a fost membru în primul consiliu al cramelor „Karmel” din Rishon Letzion și Zihron Yaakov. În anul 1903 a fost trimis de consiliu în India, China și Japonia pentru a cerceta găsirea de noi pieți pentru vinurile palestiniene. În anii 1906-1924 a locuit la Alexandria, în Egipt, unde a fost reprezentantul cramelor Karmel Mizrahi. În Egipt a promovat învățarea limbii ebraice în școlile evreiești, inclusiv cele francofone ale Alianței Israelite Universale. În timpul Primului război mondial Judelovitch a reușit
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
unități de „mistarabim” (camuflate ca arabi) Duvdevan și Yamas înființate mai târziu. În anul 1971 i s-a conferit medalia israeliană pentru curaj, în urma unui fapt de armă în care a reușit în luptă corp la corp cu un combatant palestinian numit Abu Nimr, să-l împiedice pe acesta să arunce o grenadă asupra unui grup de militari israelieni pe care îi conducea pe drumul dintre tabăra de refugiați Jebalia și orașul Gaza. În Războiul de Iom Kipur din octombrie 1973
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]