9,678 matches
-
Credem că bărbatului i-a fost frică să nu fie prins la locul faptei, continuă detectivul. Avea mâinile pline de sânge. Am găsit amprente pe pieptănașul de metal. Probabil că a fugit de acolo foarte repede. Presupun că a aruncat pantalonii și pantofii destul de aproape de locul În care Își parcase mașina. Acum știți la fel de multe ca și noi. Vera și-a șters ochii și i-a zis că acum Începe să Înțeleagă ipoteza. Și eu la fel. Cu toate acestea, explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ea mi-a răspuns cu același zâmbet mândru: — Era proprietarul unui mare magazin numit Honesty, unul foarte faimos. Nu mai există acum, dar În vremurile de demult producea bani mai rapid decât ți i-ai fi putut tu Înghesui În pantaloni. Am privit-o adânc În ochii ei mincinoși și i-am zis: —Cum Îl cheamă pe tatăl tău? Știam că o persoană de genul ei nu ar minți despre așa ceva, de teamă ca strămoșii să nu o blesteme. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se află în apropierea locului de muncă al lui Aoyama. Dacă stau să mă gândesc, am cumpărat cravate și din alte magazine, dar cravata aia îmi place și acum. După interviu mi-am cumpărat la reduceri o pereche de pantaloni de un maro-cărămiziu. Nu e un magazin în care se vând haine cu linii exravagante, dacă pot să-mi cumpăr și eu ceva. Orice-ai spune, tot lucrurile tradiționale, liniștite, îmi plac. Nu știu din ce cauză, dar toate persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apartamentul companiei era spațios. Era cea mai bună zonă și avea în jur de treisprezece blocuri. M-am simțit la fel de bine ca în Yokohama. Prietenii erau aproape. M-am mirat când i-am văzut pe bătrâni umblând pe stradă în pantaloni trei sferturi (râde). În Yokohama nu vedeai așa ceva. În noiembrie 1994 soțul meu a fost transferat de la Ōji la sediul central din Shinagawa. Apoi, a trebuit să muncească la noul sediu al companiei din Toraemon. Construcția noii clădiri avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de zile și de nopți de la... fericitul eveniment de a ne fi cunoscut. Carol tăcu câteva minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
teflon și în plus, nu se prind de fund și asta e bine, pentru că așa nu riscă să se vadă că el se hrănește cu răbdări prăjite, altminteri, dacă se lipeau de fund, se puteau vedea prin gaura din turul pantalonilor, pe care încerca el s-o astupe ținând mâinile la spate și masând cu degetele așa, ca din întâmplare, o hârtie de 100 de euroi ca să nu creadă lumea că el ține mâna la spate pentru că are o gaură-n
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
încerca el s-o astupe ținând mâinile la spate și masând cu degetele așa, ca din întâmplare, o hârtie de 100 de euroi ca să nu creadă lumea că el ține mâna la spate pentru că are o gaură-n fund (la pantaloni), ci pentru că așa cum unii își freacă cu mâna biluțele, el o freacă așa ca să arate că are valoare și că el, vezi bine, nu e ca alții care freacă menta, el freacă euroiul. Așa că gaura din fund o astupă el
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și el un hatâr ungurilor. Și ca orice lege din ultima vreme a fost plimbată de la Parlament la Curtea Constituțională cu scurte halte la Guvern, dar până la urmă Bocul a dat lovitura. Ca, adormiții din Opoziție să fie prinși cu pantalonii în vine și cu gândurile aiurea, a luat decizia de asumare a răspunderii și cu asta nourașii trandafirii pe care-i vedea spre dimineață Băsescu, după o noapte de palinka, și gânduri blonde, începeau să devină realitate. El ne asigură
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a urmărit atâta vreme și acela îi este ratat din neghiobia celorlalți. Căci ceilalți nu-i pot pricepe gustul, talentul morții fiind rar de tot. Fără rost a fost, de pildă, moartea lui Bonbonel. Subțirel, în haina perfectă periată, cu pantaloni pe dungă. De vreo 24 ani. Avea trăsăturile fine, complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat să fie ridicat ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungă. În pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat să fie ridicat ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungă. În pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
își lasă să i se vadă formele grațioase prin cămășuța trandafirie. Niki zâmbește mereu, Nelu râde cu sughițuri, ecouri și rezonanțe. Dascălul aleargă iepurește într-un curcubeu de culori. Îmi place Dascălul... Are picioare de două ori mai lungi ca pantalonii și mâinile de două ori mai lungi decât mînicele. E cel mai înalt din toți și pare făcut numai din chibrituri. Apoi timbrul vocii îi este de "biserică". Numai timbrul. Cuvintele îi sunt lumești. Minte cuprinzătoare, imaginează cu ușurință spiritele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a dispărut, umblăm cum se întîmplă și ne simțim chiar încîntați de neglijența noastră. Suntem în tricou de plajă toată ziua și în picioare purtăm papuci, cărora repede le-au dispărut culoarea și șireturile. Așa îl știu pe Hacik, cu pantaloni de baie cu sandale, cu restul corpului gol, corp negru, dogorit de soare și plin de păr. În cap poartă o pălărie specială de paie, mare cât o umbrelă, prinsă pe sub bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nu poate să-și facă cravata, i-o făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i fie cărarea drept la mijloc? - Singur, și-o făcea totdeauna strâmb. - Purta bretele proaste și-i cădeau pantalonii. Tu l-ai învățat să-și cumpere bretele noi? - Da! - Tu l-ai învățat să nu vorbească când are mâncarea în gură? Când am mâncat cu el ultima oară, spre mirarea mea, mânca frumos! - Eu l-am învățat. - Vrasăzică, te
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
văzut pinguini. Și s-a întors acasă și a povestit. Și așa am spus povestea. 5 ani și 3 luni Bilețelul Astăzi, când se trăgea pentru prima oară în viața lui cu prima lui trotinetă, Dragoș scoate din buzunarul de la pantaloni, șifonată, o hârtie. - Nu știu de ce mi-a dat Andra bilețelul ăsta, azi la grădiniță? - îmi zice mie (tati), ca între prieteni. Mi-l întinde și i-l descifrez destul de ușor, chiar dacă la vârsta lor ei nu știu încă să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
spuse omul, chinuindu-se să zâmbească și oprindu-se la un pas de cei patru călăreți. Știa că neașteptatul vizitator îi înțelegea dialectul. Balamber, însă, nu-i răspunse la salut. își lăsă, în schimb, o mână pe coapsa îmbrăcată în pantalonul aspru de oaie și, cu o figură severă, rosti pe un ton de inchizitor: Știu că ai o familie mare, Audbert, și totuși, îl zăresc numai pe unul din fiii tăi acolo, lângă cocină. Bagă animalele în adăpost și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridică, la rândul său, în picioare. Avea pielea închisă și era nu prea înalt, mai curând robust, în vârstă cam de patruzeci de ani. Purta doar o rasă simplă, cu glugă și legată peste mijloc cu un brâu de stofă, pantaloni strânși pe picior cu șireturi din același material și niște bocanci de iarnă, de tip germanic, întru totul asemănători cu ai tovarășilor săi. Ca toți ceilalți, avea barbă, însă părul îi era tăiat uniform, lăsând goală partea din mijloc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de in ori de piele și mantalele de oaie, iar acum se îmbrăcau foarte liniștiți cu niște haine mult mai de preț, pe care le scotea fiecare din bagajul său: cămăși din mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dată, cu latul securii - nu voia să sară prea mult sânge împrejur. 15 Balamber înșfăcă trupul lui Rutger de o gleznă și-l târî la câțiva pași mai încolo, eliberând astfel fata de povara lui. Rece, hotărât, îi aranjă sumar pantalonii, amânând momentul când va trebui să găsească o scuză convingătoare pentru moartea sa. Când se întoarse spre Frediana, văzu că își revenise oarecum și se trăgea înapoi pe coate, fixându-l înspăimântată și uimită; tunica i se zdrențuise și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense. Scurta și pantalonii i se înmuiaseră de ploaie și se lipeau de el. Se ridică pe coate și privi în jur. „Ce... ce mi s-a întâmplat?“ se întrebă, dar nu auzi decât foarte slab sunetul propriei voci și nu-l recunoscu. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acoperite de flori, călătoreau în care trase de boi, escortate de douăzeci de războinici de-ai lui Gundovek. Sebastianus fu surprins să o vadă pe Frediana pe cal și în haine bărbătești - cu o scurtă din piele de căprioară și pantaloni de in mulați, ce îi scoteau în evidență picioarele lungi; de fapt, ar fi putut fi luată și drept un tânăr paj puțin efeminat, dacă n-ar fi fost cascada de plete ce i se revărsa pe umeri, mângâiată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asupra bărbatului ce ședea cu fața spre ușă și îl fixa cu o privire pătrunzătoare, continuând însă să roadă metodic o bucată mare de carne. De fapt, în seara aceea, Balamber nu purta brâul; era cu bustul gol, îmbrăcat în pantaloni din piele de berbec, prin nimic deosebite de ale tuturor războinicilor ce-l înconjurau. într-adevăr, din trăsăturile sale nu se putea citi nici un semn de noblețe, ba chiar, văzându-l în hainele acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o urmă în cort, unde, pe o piele mare de urs, nu văzu altceva decât un pat de campanie, un cufăr și două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]