KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe Helen peste umăr. Helen a lovit-o și ea. — Termină! De ce ești așa de supărată? Numai fiindcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam pe Margaret încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând să mă prefac că nu simțeam c-o să mor dacă Margaret nu zicea că-l mănâncă în următoarele cinci minute. A, nu știu, îmi răspundea ea cu nonșalanță, ca un monstru obsedat de control ce era. — Da? ziceam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Tata continua să vorbească folosind accentul de Oklahoma. Când am prins-o singură pe Helen - mama și tata erau ocupați să converseze cu părinții lui Chris, iar eu mă îngrozeam numai gândindu-mă la ce puteau să discute - i-am pasat scrisoarea în care îi ceream Annei să vină în vizită și să-mi aducă narcotice. I-am spus lui Helen: Vrei să-i dai scrisoarea asta Annei? Nu prea cred că o să mă văd cu ea, mi-a răspuns Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
niște înghețată expirată și ai vomat o săptămână întreagă. —înghețata nu expiră, m-a întrerupt Brigit. —Nu expiră? Sunt sigură că expiră. Bine, nu că asta s-ar putea întâmpla când sunt eu prin preajmă. în orice caz, cui îi pasă? Ai avut o intoxicație alimentară și arăți ca un schelet. Ești așa de slabă că oamenii vin la tine și-ți zic: „Cred că ai slăbit prea mult, Brigit. Ar trebui să mai pui ceva pe tine. Arăți de parc-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cuiva pică, am izbucnit eu mânioasă. —Vezi?! Și tu te lași păcălită de stereotipuri! Dar dacă Margaret ar vrea să le poarte pică oamenilor? îți imaginezi cât de confuză și de vinovată s-ar simți? — Uite ce-i! Cui îi pasă de ea?! am exclamat. —Eu nu fac decât să-ți arăt că, la nivelul subconștientului, ție și surorilor tale vi s-au desemnat anumite roluri. E un lucru care se întâmplă în toate familiile. Ție nu-ți place rolul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
când îl prinsesem consolând-o pe Misty, în preajma lui eram tot timpul agitată și nesigură. Oaspetele surpriză de duminică a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a călcat pe tivul de la fustă și s-a împiedicat. Cu toate că semăna foarte bine cu Helen, era micuță, avea ochii verzi și un păr lung și negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Cât de rău poate să fie? —OK, a spus Helen îndepărtându-se. Muchos gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de ieftină și dezgustătoare încât nu le pasă dacă șutim și noi din ea. Singura chestie este că puteți să orbiți. Scuze, dar dacă mă prind că mai fur bere, mă dau afară. Ăăă, nu, Helen, e în regulă, am sărit eu simțind că mor de rușine. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică. O să te facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară un tip foarte generos. Am rămas cu gura căscată. Jackson Mayville vorbea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
mă pot uita la el. Randall mi-a aruncat o privire scurtă. — Claire, pe bancheta din spate e o sticlă de Evian. De ce nu bei puțină apă? Cred că ți s-a dat prea mult de băut. — știi că-mi pasă foarte mult de cariera mea? am repetat. știam că sunam de parcă eram în război, dar se părea că nu puteam să mă opresc. Sigur că știu, Claire. Dumnezeule! Sincer, nu înțeleg de ce te ambalezi așa. Dacă-ți aduci aminte, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
dar se părea că nu puteam să mă opresc. Sigur că știu, Claire. Dumnezeule! Sincer, nu înțeleg de ce te ambalezi așa. Dacă-ți aduci aminte, eu am fost cel care te-a ajutat să găsești slujba asta de care-ți pasă așa de mult. Bea puțină apă. Te porți ca un copil. Cuvintele lui m-au lovit ca o palmă peste obraz. Un copil. Întâi șefa mea și acum prietenul meu. — Ascultă, a zis Randall cu o voce mult mai calmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
joi nu am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să primească înapoi și ultimul penny pe care l-ai luat ca avans. Capice 1? Nu-mi pasă dacă maică-ta mai are trei ore de trăit - Vivian a trântit receptorul, după care l-a sunat pe Tad, noul ei asistent (douăzeci și patru de ani, fost manechin de lenjerie intimă masculină, care în cursul acelei dimineți scrisese „auteor“ într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

de somn vreme de treizeci și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-am gândit numai că poate ar trebui să trimitem o mașină de patrulare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia, că oamenii uită! Nici nu le pasă, se rățoi bătrânelul spre elegantul domn, rezemat de stâlp și cufundat în lectură. Uite la ei! Uită de toate, poți să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă scapă. Filozof! Sorbona! Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă scapă. Filozof! Sorbona! Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape... credea că scapă, vinul e un combustibil mereu necesar. Și în vremuri de urgie, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
e un combustibil mereu necesar. Și în vremuri de urgie, mai ales în vremuri de urgie. Uită-te în jurul nostru, cum se înghesuie toți la cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
vremuri de urgie, mai ales în vremuri de urgie. Uită-te în jurul nostru, cum se înghesuie toți la cozile pentru vinul ăsta puturos, din surcele și gunoaie. Recepționerului de hotel Vancea nu-i pasă dacă scapă sau nu! Nu-mi pasă de nimic, ține minte. Dar lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lui îi păsa. Filozof, Sorbona! Când a înțeles ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fost. Că doar se repetă, știi asta. Tu ești un înțelept, Vasile, așa că tu observi că totul se repetă, nu-i așa? Uite, se repetă. Da’ să-ți spun adevărul. Numai ție ți-l spun. Adevărul este că nu-mi pasă. Nu-mi pa-să! Nici gând, ăsta-s eu, habar n-am de nimic. Nu se lipește de mine nimic, asta e. Ăsta-i secretul, Bazil, sunt nesimțit. Ne-sim-țit! Sunt nesimțit, s-o știi. Nesimțit și flușturatic, ăsta-i secretul, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu și mai complicat decât în tratatele voastre terapeutice, decât în sufletul dumitale vaccinat, frater Horațiu. Magia ilicitului, în lumea asta pitică, sufocată de vânători pândind prada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]