4,043 matches
-
raportându-se la modul anterior neobișnuit al manifestării sale. b) O anumită atitudine morală față de actele sau manifestările sale anterioare: regret, rușine, teamă etc. Acestea implicând intrarea în acțiune a responsabilității morale ca factor de cenzură a actelor anterior desfășurate, percepute ca anormale sau ca acte de vinovăție. Mecanismele contra-reacțiilor Din punct de vedere psihopatologic orice contra-reacție se desfășoară în sens contrar reacției și ea este în relație directă și inteligibilă cu semnificația reacției căreia i se opune. Dacă vom considera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trecere de la copilărie la vârsta adultă, - conotația antisocială a abuzurilor de substanțe toxice, de droguri, fapt care dă semnificația unui refuz al valorilor tradiționale, integrându-se astfel într-o mișcare de contestare caracteristică crizei de adolescență, - evaziunea dintr-o lume percepută ca ostilă sau fuga de o realitate considerată ca restrictivă, - căutarea naivă a unei forme noi de comunicare cu alți indivizi care împărtășesc aceleași speranțe și aceleași poziții ideologice contestatare, - conduita toxicomanică are caracter de provocare, putând, în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic morbid, ne situăm pe două poziții diferite ca „atitudine” față de aceasta: atitudinea medicală și atitudinea socială. În plan medical, problema nebuniei, considerată ca boală psihică, este bine delimitată. Ea este o tulburare a personalității și conștiinței individului, resimțită sau percepută ca o „schimbare a naturii umane” a acestuia, atât de el cât și de către cei din jurul său. În sensul acesta boala psihică intră în domeniul patologicului și ni se înfățișează ca o formă a suferinței umane. Medicina, în speță, psihiatria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
iar impunerea unei decizii raționale reprezintă rezultatul scontat în vederea construirii un climat sănătos în clasa de elevi. Cât privește managementul relațiilor interpersonale, acesta are ca obiect aptitudinile manageriale în domeniul relațiilor sociale pe care cadrul didactic le exercită în raport cu elevii percepuți ca grup. Această dimensiune a manageemntului educațional are în atenție clasa văzută ca microsistem social. Rolurile și așteptările cadrului didactic și elevilor construiesc un mediu de învățare dinamic, iar cultura școlară a oricărei instituții de învățământ își are propriul specific
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
analiză și intervenție al managementului clasei de elevi. II. Strategii de intervenție în crizele educaționale 2.1. Managementul problemelor relațiilor interpersonale învățător - elev Managementul problemelor relațiilor interpersonale învățătorelev se focalizează asupra aptitudinilor manageriale pe care profesorul le exercită în raport cu elevii percepuți ca grup. Din galeria deprinderilor manageriale specifice, se cuvine să amintim: implicarea învățătorului în problemele elevului: pentru a facilita rezolvarea problemelor disciplinare, profesorul se poate implica în situația elevului, poate să-și exprime preocuparea pentru elev în calitate de Om, construind astfel
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
libertate" ar trebui să accepte și laturi limitative din perspectiva determinismului și, într-adevăr, se poate constata că o libertate congruentă liberului-arbitru nu mai poate fi percepută ca "libertate". Desigur, esența libertății o constituie lipsa constrîngerii, ieșirea de sub orice autoritate percepută ca un obstacol în calea propriei realizări. Acțiunea umană liberă, lipsită de constrîngere, nu se poate manifesta însă ca și cum individul ar fi singur sau ca și cum de la el ar emana atît existența realității, cît și existența celorlalți indivizi umani. De aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea gândirii libere și la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
decât altele. Prin urmare, din interviurile cu parlamentarii și oficialii parlamentelor de-a lungul anilor (și în special cu cei din statele mici ca Grecia și Cipru) se pare că, în contextul european, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) este percepută a fi mai apropiată de diplomația de la stat la stat decât sunt alte forumuri. Se ridică astfel întrebarea dacă diplomația parlamentară ar trebui să fie mai aproape de diplomația guvernamentală. Este (sau ar trebui să fie) un supliment sau o alternativă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
astfel ca agenți ai celor din urmă, indivizi care Îi sfătuiesc pe alții În privința propriilor interese sau indivizi care oferă consultanță unor organizații sunt toate exemple de relații agent - principal. În plus, actorii moderni Își mobilizează capacitatea acțională În favoarea intereselor percepute ale unor principali non-actori, precum ecosistemul, speciile pe cale de dispariție etc. În paradigma economică raționalistă se pune problema reprezentării intereselor principalului În acțiunea agentului. Agentul este chemat să gestioneze eficient interesele principalului, În conformitate cu principiile și adevărurile (științifice) recunoscute În societate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituționalizării acțiunii și rolurilor. Avem de-a face, În acest caz, cu un proces de reificare a rolurilor sociale cum ar spune Berger și Luckmann (1999:109): Zona conștiinței de sine care a fost obiectivizată Într-un rol este apoi percepută ca un destin inevitabil, În raport cu care individul Își poate declina orice responsabilitate (personală În favoarea uneia sociale - n.a.). Formularea paradigmatică a acestui tip de reificare este: „În această problemă nu am de ales, trebuie să acționez În acest fel din cauza poziției
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de orice», «piața este eficientă» (sublinierea noastră - M.P.) nu este mai rațional decât să susții că «Domnul veghează asupra noastră» (1991:250). Ele sunt mai degrabă sisteme simbolice trans-raționale, social instituite, purtătoare de sens pentru relațiile sociale astfel constituite și percepute ca legitime În anumite societăți sau contexte. Concepția instituționalistă explică patternurile de cooperare prin incidența concepțiilor macrosociale asupra organizării. Aceasta din urmă este o construcție socială ce reflectă concepțiile raționalizatoare ale societății, și nu rezultatul presiunilor individuale spre eficiență. Organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rezolvarea problemelor organizaționale. Actorii și subunitățile organizaționale Încearcă să-și impună propria perspectivă de interpretare a mediului coerentă poziției și rolului funcțional pe care Îl au În organizație. Recompensele obținute de pe urma implicării actorilor În organizație sunt direct dependente de contribuția percepută a fiecărui subsistem (fie acesta individ, grup ori departament) la menținerea organizației, ceea ce face ca interpretarea, dintr-o anumită perspectivă, a influenței sale asupra organizației și a mediului, să devină un act de putere. March (1962) pledează pentru o abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
coaliții viabile ce se pot forma Între actorii constitutivi pe o piață. Aceste coaliții se pot structura formal (organizații) sau se pot constitui În rețele de actori și organizații - câmpuri organizaționale. Recompensele primite de membrii coaliției sunt proporționale cu importanța percepută a contribuției lor. Participanții la diadă sunt angajați În procese de schimb și, așa cum sugerează Emerson (1962) și Blau (1964), din aceste schimburi emerg diferențe de putere și lupte Între actori pentru impunerea propriei concepții. Actorii implicați În „negocierea simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de stabilizare a proceselor cooperatoare. În câmpul organizațional, scopul fundamental urmărit de actori este supraviețuirea „construcției” și menținerea statu-quoului. Nu În ultimul rând, rutinele și practicile instituite sunt rezultante ale felului În care organizația a interpretat și a răspuns cerințelor percepute ale mediului În trecut, procesele atenționale fiind centrate pe ceea ce a fost important În trecut, și nu pe prospectarea viitorului. În acest fel, structura organizațională devine o componentă inerțială În dezvoltarea unor politici noi. Weick (1969) a argumentat că proiectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structuri sociale având mecanisme de autoreproducere; actorii Își reproduc propriul set de acțiuni observând și categorisind acțiunile celorlalți și acționând În funcție de aceste reprezentări și de propriile structuri cognitive. Strategiile practice se constituie prin difuzarea pe baza imitației a comportamentului actorilor percepuți ca dominanți și care impun reprezentările cele mai favorabile poziției lor: ei stabilesc regulile jocului care să ducă la o reproducere a acestuia. Avem astfel de-a face cu o fenomenologie a câmpului ca rezultat al acțiunilor strategice, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În mai multe firme. Astfel, menținerea relațiilor implicate este investiția În capital social a ambelor părți și pare a fi funcțională În condițiile de tranzacționare menționate În care există amenințarea unui conflict. Această strategie este foarte răspândită În rândul firmelor percepute ca dominante, fiind chiar instituționalizată ca un model de succes pentru ceilalți actori, constituindu-se Într-o logică a câmpului. Pe de o parte există un pattern de relaționare stabil care reduce incertitudinea și oportunismul dar și percepții, justificări, instituiri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
externi și astfel de a stabiliza atât relațiile dintre contractorii români și contractanții externi, dar și pe acelea dintre contractori români aflați Într-o potențială competiție. O astfel de concepție stabilizează relațiile privind furnizările de comenzi de lucru, acestea fiind percepute ca resurse strategice. Piața forței de muncă și input-ul de resurse umane este privit ca o resursă mult mai puțin importantă, ceea ce face ca fluctuația forței de muncă să fie Însemnată. Consecvent acestei logici răspândite la nivelul câmpului, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concepție specifică propriului lor capital cultural și care le avantajează propriile resurse. Nedispunând de capacități productive importante sau de un capital relațional și social consistent, această concepție presupune diversificarea activității firmei și orientarea către atragerea și menținerea forței de muncă, percepută ca factor decisiv pentru dezvoltare. O strategie de integrare productivă presupune o metaforă organică a „firmei ca Întreg” și nu doar ca subcontractoare dependentă de comenzile altei firme. Rețelele deja create și susținute cultural tind să se dezactiveze pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dramatică a cursului de schimb al monedei europene ceea ce forțează o reorganizare a sectorului și schimbarea raportului de forțe În interiorul câmpului. Porac și Thomas (1990) vorbesc de modele mentale taxonomice În definirea competiției prin care decidenții corporațiilor clasifică organizațiile mediului perceput și Își stabilesc strategiile adaptative. Concepția asupra controlului diferă În funcție de mediul/formarea profesională din care provine/este caracteristică managerul(ui) care influențează percepția acestuia asupra mediului organizațional; ipoteza formulată de Fligstein (1990) este aceea că difuziunea unei anumite concepții a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și sabie În acest context european, Prusia făcea pași importanți pe calea unificării Germaniei. Războiul Crimeei a fost o șansă, iar poziția adoptată de Prusia a fost, în final, cea mai avantajoasă. Germania trăia drama unei fărâmițări teritoriale excesive, situație percepută negativ de oamenii de cultură din spațiul german. În sprijinul ideii unui stat național modern german, au fost aduși nu o dată și factorii geografici. De aceea, în Germania determinismul geografic a avut o evoluție aparte începând cu sfârșitul secolului al
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
productivă sau neproductivă pe care el o face din acele venituri. Dacă acele venituri se cheltuiesc în mod improductiv, fie pentru a susține luxul claselor guvernante, fie pentru necesități politice chiar, în disproporție cu însemnătatea și puterile unei țări, banul perceput nu e aproape de nici un folos economic pentru popor. În unele din statele apusene vedem în adevăr bugete foarte mari, dar serviciile pe care statul le aduce în schimb cu banul contribuabilului sînt nu numai echivalente ci întrec cheltuiala făcută. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
printr-o rețea puternică".91 Potrivit analistului Barry Buzan securitatea este libertatea de a trăi și funcționa în lipsă oricărei amenințări, precum și abilitatea statelor și a societăților de a-și păstra identitatea distinctă și integritatea funcțională față de forțe de schimbare, percepute că ostile, asigurarea acestei securități, până la nivel de individ, aparținând statului. Securitatea societala (cu referire la colectivitățile umane în ansamblu) reprezintă, în opinia lui B. Buzan, un element cheie în ecuația de securitate actuala; "aspectul cheie al societății este acel
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
-se că o națiune musulmană democratică, cu potențial economic și o poziție militară strategică. Federația Rusă, deși a dezvoltat raporturi multilaterale (n special cu statele arabe (Orientul Mijlociu fiind delimitat vreme îndelungată (n zone de influențe), în prezent nu mai este percepută ca factor destabilizator și susținător al agresiunilor militare (n zona, dovedindu-se a fi o importanță forță politică și un contribuabil pozitiv la menținerea securității regionale. După sfârșitul Războiului Rece, Moscova a refuzat să continue susținerea regimurilor radicale arabe (de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
noiembrie 1981), cu excepția câtorva state arabe care au încheiat acele "Agreements of Friendship and Cooperation" și oferă ca exemple: acordul sovieto-sirian, încheiat în 1980, precum și acordurile încheiate cu Irak și Yemen.218 Fosta Uniune Sovietică a fost pentru multă vreme percepută (de către statele vestice) drept un actor care a profitat de conflictul arabo-israelian pentru a-și promova propriile interese, printre care și interesul de a elimina din Orient tot ceea ce reprezenta Vestul, urmărind înfiltrarea în regiune ca putere dominantă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
religioasă, statornicind totodată și orientări sociale, politice și ecomomice, reprezentând astfel un element de unificare a arabilor într-o națiune și un stat, unice.238 Caracteristic pentru toate statele musulmane este faptul că acestea acorda o extrem de mare importanță islamului perceput că ideologie politică, în virtutea căruia cei mai mulți lideri arabi își legitimează puterea; realitatea a demonstrat că atunci când le este amenințată existența, musulmanii (și ceea ce se numeste "alternativă islamică") devin invariabil radicali, erijându-se într-un gen de partid al carui scop
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]