KorAP: Find »[drukola/base=pernă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...143 144 145 ...212 >

5,290 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

pus deșteptătorul la ora șapte, ca să aibă oarece șanse să ajungă la ore În timp util, În cazul În care nu ar fi fost mahmură peste poate. — La revedere, Lil. Trebuie să plec. Ești bine? I-am pus telefonul pe pernă, lângă cap. A deschis ochii, s-a uitat drept la mine și a zâmbit. — Mulțumesc, a murmurat și pleoapele i s-au Închis la loc. Sigur, nu ar fi fost În stare să alerge maratonul, sau să tundă iarba cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
chiar sub clădire, fă dreapta de pe Third. Dă-le numărul apartamentului meu și or să-ți facă rabat. Trebuie să mă Îmbrac. Ne vedem curând. — OK, scumpo. Sper că ești pregătită de muncă azi! Capul mi-a căzut Înapoi pe pernă și m-am Întrebat care ar fi consecințele dacă aș adormi la loc. De-a dreptul sumbre, ținând cont de faptul că ai mei veniseră cu mașina tocmai din Connecticut ca să mă ajute pe mine la mutat. Exact În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o avusesem - ca În vremurile bune. Alex și tata stăteau la taclale despre sport (baschet, credă, În vreme ce mama și cu mine puneam etichete pe cutiile din camera mea. Din păcate, nu erau prea multe; doar câteva cutii cu așternuturi și perne, una cu albume de fotografii și rechizite de birou (deși birou nu aveamă, câteva cosmeticale și accesorii de baie și o grămadă de saci umpluți cu haine ne-Runway. Abia dacă erau destule ca să justifice etichetarea; doar evidențiau asistenta ordonată din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
două fete, purtau amândouă costum și păreau nefericite. Du-te și uită-te În dormitorul lor. Ușa dormitorului În care reușeau să locuiască Împreună, În paturi suprapuse, era Întredeschisă și am Împins-o ușurel. Ambele paturi erau făcute meticulos, cu pernele umflate și cu câte un cățeluș de pluș proptit pe fiecare dintre ele. Abia atunci mi-am dat seama că nu intrasem niciodată până atunci În camera lor - În cele câteva luni, cât locuisem Împreună cu fetele astea, nu purtasem niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
puțin terorizat decât fusese cu câteva minute mai devreme. Am reușit cumva să Îi fac legătura cu toți cei cu care dorise să vorbească și mi‑am zis că dispun de câteva minute ca să‑mi odihnesc capul pe fața de pernă din sute și sute de fire țesute de mână, dar telefonul a sunat exact În clipa În care am Închis ochii. — Ahn‑dre‑ah, vino imediat În camera mea, a lătrat ea după care a trântit receptorul În furcă. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
iar baretele sandalelor, care nu mă deranjaseră prea mult În avion, Începeau să Îmi dea senzația că port niște lame lungi și flexibile care Îmi taie călcâiele și degetele de la picioare. Am decis să mă așez pe canapeaua plină de perne, dar În clipa În care genunchii mi s‑au Îndoit și fundul meu a făcut contact cu perna, ușa de la baia ei s‑a deschis, iar eu am sărit instantaneu În picioare. — Unde e discursul meu? a Întrebat ea automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
niște lame lungi și flexibile care Îmi taie călcâiele și degetele de la picioare. Am decis să mă așez pe canapeaua plină de perne, dar În clipa În care genunchii mi s‑au Îndoit și fundul meu a făcut contact cu perna, ușa de la baia ei s‑a deschis, iar eu am sărit instantaneu În picioare. — Unde e discursul meu? a Întrebat ea automat, În timp ce o altă cameristă venea după ea cu un cercel În mână, pe care Miranda uitase să și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pasă? Du‑te Înapoi și primește‑l tu! Și până să spun un alt cuvânt, dusă a fost. O, Doamne. Nu se poate să se petreacă așa ceva. Eram sigură că aveam să mă trezesc În patul meu propriu, neatrăgător, cu perne nețesute de mână, peste un minut și că aveam să constat că Întreaga zi - la naiba, de fapt, Întregul an - nu fusese decât un coșmar absolut oribil. Nu se poate ca femeia asta chiar să creadă că eu, asistenta secundară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
le dea bună dimineața alor mei, care erau amândoi Îmbrăcați de serviciu și Își luau rămas‑bun de la Kyle. Mi‑am făcut patul și l‑am Împins pe al lui Lily dedesubt, după ce am avut grijă să‑i bat bine perna Înainte de a o pune În șifonier pentru restul zilei. Își revenise din comă Înainte ca eu să cobor din avionul cu care sosisem de la Paris și, după Alex, eu fusesem prima persoană pe care o văzuse la trezire. I‑au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Era cu cinci sau șase ani mai mică decît Helen, care avea treizeci și doi de ani. Avea fața smeadă și Încă plină de vigoarea tinereții, și un păr castaniu Închis. În acest moment era strîns la ceafă ca o pernă de catifea, și se sprijinea de zidul din cărămidă caldă. Helen invidia părul lui Viv. Părul ei era deschis la culoare sau, cum credea ea, incolor, și se comporta absolut impardonabil - creștea drept. Și-l ondula, iar permanentul i-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aș vrea. Răsuci cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul. Puse prosopul În grămada de haine de pe pernele aflate pe bancheata de sub fereastră; acesta lunecă aproape imediat pe podea, trăgînd după sine o șosetă și-o jupă. Bancheta fusese unul dintre lucrurile care le atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dintre clienții mei? — O, la naiba cu clienții tăi, zise Julia. Se Întoarseră la mîncarea pe care o aduseseră; frînseră pîinea și tăiară mici felii de brînză. Julia se Întinse, punîndu-și cocoloș sacoșa de pînză sub cap În chip de pernă. Helen se așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Nu dorea să pună cana la loc pentru a nu atrage atenția asupra mîinii care-i tremura; o ridică mai sus și Încercă s-o aducă la gură. Dar tremurul se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din pernele lui Mickey. Puse brusc cana jos și Încercă să curețe cu batista partea cea mai pătată. Surprinse privirea lui Mickey În timp ce făcea asta și-i căzură umerii. Se aplecă, proptindu-și coatele pe genunchi și fața În palme. — Uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise ea. — Da, zise Viv brusc. Da, e-n regulă. Mai rămase o clipă În cadrul ușii, de parcă ar mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou, vocea aceea josnică se făcu auzită, arătîndu-i că iat-o cum stă și scormonește printre tot felul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate sub birou, un fragment de unghie lîngă coșul de hîrtii, o geană, pudră căzută de pe obrajii ei. Dacă aș auzi, Își zise Helen, că Julia a murit azi, aș veni aici, la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să Înceapă să-l smulgă. Dacă i-ar fi dat cineva un cuțit, și l-ar fi Înfipt În ea. Peste o clipă o auzi pe Julia urcînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și cu fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rece. Luă laptele rămas În oală și-l puse Într-o farfurioară pe podea pentru pisică. Ieși, la toaletă, și o clipă stătu acolo, În curte, privind cerul. CÎnd se Întoarse În salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să stingă lămpile. Trecea de la una la alta. Salonul se Întunecă, iar fețele din pozele de pe pereți și bibelorurile de pe polița șemineului se retraseră În umbră. Era ora zece. Urcară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta, lăsîndu-și părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l, cînd Duncan o să intre... Nu era mare lucru. Mai nimic. Duncan se mai gîndi la alte lucruri. Deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mickey Îndepărtă nisipul, frecîndu-și ochii. Haosul domnea pretutindeni. Ori de cîte ori Kay punea piciorul să calce, lucrurile trosneau sub el sau i se Înfășurau În jurul gleznelor: geamuri sparte amestecate cu oglinzi sparte, vase, scaune, mese, perdele, pene dintr-o pernă sau pat, așchii mari de lemn. Lemnul o surprinse și mai mult pe Kay, chiar și acum: Înainte de război Își imaginase că toate casele erau făcute mai mult sau mai puțin solide, dar din piatră - ca ultimul purceluș din poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mo-ni-ca! Mo-ni-ca! Gura, bestiilor! De ce nu lăsați fetele să-și facă somnul de frumusețe? Aceste cuvinte au fost urmate de un vum! al unei explozii și Giggs strigă din nou: Neamțule! Fritz! Adolf! Pe-aici! Fraser gemu și-și Întoarse perna. — La naiba, zise el, asta ne mai lipsea! Pentru că peste toate, cineva se apucase să cînte. Fetițo În albastru, te-am visat ca pe-un astru... Fetițo În albastru... Pe bărbat Îl chema Miller. Era acolo pentru că fusese În fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-n jos un minut sau două, dar pînă la urmă o luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule se stinseră din nou cu un pff. Duncan Își lăsă pătura și ajunse cu capul lîngă marginea pernii. Îi plăcea clipa cînd se Întrerupea curentul. Se bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]