64,416 matches
-
mare. Și pentru dînșii era Primăvară, și ochii lor erau plini de minunea iubirei. Peste capetele lor, se aplecau ramurile înflorite, și șopteau, și priviau și se bucurau; se bucurau de frumusețea celor ce vedeau." Vîrsta naivă a facerii de personaje. Totuși, de-ar fi să ștergem, cititori trecuți prin curente, stîngăciile micului romantism, rămîne aproape un tablou din Sadoveanu: doi țigani imaculați (nepotrivit? poate...), a căror taină (o, Bizet!) mișcă universul. Un univers care vrea să-i cunoască, și căruia
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
după inocență, care precede criza. După nostalgie vine un sentiment covârșitor că nimic nu s-a schimbat în realitate. Așadar acesta este un film în care foarte puține lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanșate de capacitatea personajului de a face față momentului, de a rămâne deschis în fața problemelor. Personajele sunt întotdeauna tentate de criză, însă adevăratele drame sunt microscopice". Oricum, filmul invocă o comunitate episodică, născută din coincidențe, chiar dacă toți adulții o invocă pe cea care ar
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
nimic nu s-a schimbat în realitate. Așadar acesta este un film în care foarte puține lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanșate de capacitatea personajului de a face față momentului, de a rămâne deschis în fața problemelor. Personajele sunt întotdeauna tentate de criză, însă adevăratele drame sunt microscopice". Oricum, filmul invocă o comunitate episodică, născută din coincidențe, chiar dacă toți adulții o invocă pe cea care ar trebui să existe, la propriu. În rest, singura apropiere posibilă e cea
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
Eric Lacascade a pus în scenă - și a jucat la Curtea Papilor - Les barbares de Gorki, un spectacol pe nedrept atacat de ziariști superficiali, fără argumente, plin de umori, un spectacol extrem de serios, de profund, atent construit, pe studiul fiecărui personaj, pe relații, pe emoție, pe un tip de nebunie care izbucnește în partea a doua spectaculos, o montare care a ținut seama de subtile date ale realității rusești din acea vreme, dar și de ce este, uman, dincolo de ani și de
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
am avut pentru prima dată nevoie de un act de naștere și cu mare mirare am constatat abia atunci, nu numai că mă chema Constantin, dar încă, că eram de sex feminin!" Cu toate astea, nu s-ar spune că personajul propriilor lui pagini nu știe cine e și ce vrea. Dimpotrivă, rînduri care pot sta alături de orice proză a dublei priviri, dinspre matur trecut din copt spre copilandru, dinspre ce-am ajuns spre ce credeam că devin, povestesc strategiile lui
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
iar din opera să voi utiliza cu precădere volumul Contingenta, ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre, crede Rorty, ține de o situație istorică trecută, de o contingenta culturală transformată în obligație (o "retorica" transformată, prin obișnuință, în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Hieron și care a făcut, ulterior, obiectul reflecției lui Leo Strauss 2. Dacă biografia semnată de Johnson concretizează afirmațiile generale făcute de Xenofon-Seneca asupra tiranului, în egală măsură, aceasta poate fi citită și dostoievskian, ca replicare a lui Dmitri Karamazov, personaj literar, în Iosif Visarionovici Stalin, personaj istoric. Chiar dacă Johnson nu își asumă nici explicit, nici tacit această echivalentă Ivan Karamazov - Stalin, n-ar fi un abuz de interpretare să considerăm că afirmația principiala a raționalistului Ivan (" Dacă nu există Dumnezeu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
obiectul reflecției lui Leo Strauss 2. Dacă biografia semnată de Johnson concretizează afirmațiile generale făcute de Xenofon-Seneca asupra tiranului, în egală măsură, aceasta poate fi citită și dostoievskian, ca replicare a lui Dmitri Karamazov, personaj literar, în Iosif Visarionovici Stalin, personaj istoric. Chiar dacă Johnson nu își asumă nici explicit, nici tacit această echivalentă Ivan Karamazov - Stalin, n-ar fi un abuz de interpretare să considerăm că afirmația principiala a raționalistului Ivan (" Dacă nu există Dumnezeu, atunci totul este permis") își găsește
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
încadrabila în ceea ce se poate numi "romantismul revoluționar", perioada de împletire a sârmului personal cu cruzimea de care făcea dovadă. Johnson nu ezită să-l caracterizeze: Până una-alta, la 36 de ani, cât împlinise în 1914 [...] Stalin era un personaj mai atrăgător și mai interesant decât monstrul în care s-a transformat odată ajuns la putere. Dădea dovadă de un intelect impresionant, de o energie fără margini, de imaginație, avea o mulțime de talente și era animat de un entuziasm
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
îmi dovedește că natura umană, coruptibilă fiind, nu-și poate susține, pe termen lung, nici măcar proiectele malefice. Sfârșitul lamentabil al lui Saddam, căutat de păduchi și cu lumina lanternei proiectată pe dantura de-o curățenie îndoielnică, arată consistența jalnică a personajelor din această familie. În cazul lui Zarkawi, s-a preferat metoda eliminării brutale, a distrugerii feroce. Nu e exclus ca formulele de anihilare a teroriștilor să fi fost gândite cu multă vreme înainte. Într-adevăr, tratamentul acordat unui șef de
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
abrupte ale muntelui. Din acest motive, și încă din multe altele, nu vom scăpa în veci de forma de terorism de apartament indusă prin activitatea cotidiană a posturilor de televiziune. Plătind sau câștigând bani din aparițiile publice, tot felul de personaje bizare pretind dreptul de a ne invada liniștitele ceasuri ale moțăielii cu zapper-ul în mână. Dac-ai scăpat de nesfârșitele shopping-uri ale Monicăi Gabor (răstimp în care-o poți admira aproape la fel de aproape de realitatea ei "full option" - după cum se
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
din zece dintre noi, ne lăsăm seduși de jalnicele destrăbălări ale unor minți găunoase? La începuturi, Bin Laden și Zarkawi erau niște simpli pioni ce jucau în scenarii scrise de alții. A fost nevoie de triumful nebuniei pentru ca astfel de personaje - nu doar simpliste în nebunia lor, ci înspăimântător de vulgare - să dea de furcă părții civilizate a planetei. Din nefericire, acești monștri au crescut încetul cu încetul, sub privirile unor politicieni emasculați, obsedați doar să nu încalce cu o iotă
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
personalității sale este cea care vinde marfa, indiferent de subiectul abordat. De aceea foarte adesea amprenta sa este foarte vizibilă în materialele pe care le redactează. Nu de puține ori, reporterii-vedetă își asumă cu orgoliu o anumită subiectivitate. Ei devin personajul principal al propriilor reportaje, își exprimă direct neliniștile și considerațiile, se comportă ca niște romancieri în toată puterea cuvântului. De altfel granița dintre romanele (non-fictive) și reportaj este una foarte greu de trasat și mereu discutabilă. Cât este roman și
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
teoreticienii înapoierii colective jubilează individual pe marginea fiecărui rateu, explicând doct cui stă să-i asculte retardarea românească, incapacitatea noastră funciară de a fi în rând cu lumea civilizată. Echivalând patriotismul cu atitudinile și gesturile caricaturale ale rromânilor verzi, aceste personaje incolore și inodore se tot străduiesc să deconstruiască miturile și marile momente naționale. Incoerența logică se vede acum concurată de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați ai neantului valah lipsiți de harul imprecațiilor cioraniene
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
care au clătinat structura lui psihologică. Băiatul degajat, generos, distrat, lejer, atras de poezie și apreciind prietenia a devenit un businessman. A supralicitat (...) a imitat peste măsură, a preluat coduri comportamentale și etice care-i erau străine". M., un alt personaj, se caracterizează și el prin mimetism, știe "să ia forma vasului". Diferiți sociologi, precum Le Bon (La psichologie des foules) sau eseiști ca Ortega y Grasset au abordat mecanismul de transmitere în masă a anumitor clișee lansate de cîte un
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este valabilă pentru că Cesar personajul este un narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
narator secundar care-și înregistrează scenariile, experiențele. Ambiguizarea instanței narative este evidentă, vocea narativă aparține simultan unuia și aceluiași autor. Autorul real complică dilema întrebându-se: "Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ delirant, cu accente de mitomanie, de paranoia. Dar imediat eu, autorul (sau el, autorul...), m-am molipsit de la personajul meu, m-am prins în jocul său, i-am preluat metoda, am produs ficțiune
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Dar cine este autorul? Eu, autorul (sau el, autorul...) am început cartea compunând un personaj care este prins într-un elan narativ delirant, cu accente de mitomanie, de paranoia. Dar imediat eu, autorul (sau el, autorul...), m-am molipsit de la personajul meu, m-am prins în jocul său, i-am preluat metoda, am produs ficțiune în felul său și în locul său, am avut vedenii ca și el, am trăit istorii fantasmagorice ca și el, am umplut golurile lumii lui, am devenit
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu aplică rețetă corecției necesare. Ciudat. Incredibil, dar adevărat. Violență a scăpat de sub control. Se vede, se simte, o acceptăm. Cândva, indivizi că țoapa și țopârlanul erau creaturi, care puteau fi întâlnite la intervale rare. În unele zone lipseau aceste personaje, care, de obicei sunt marcate de dorință dea ieși în relief oricând și cu orice preț. Valorile erau respectate, munca era apreciată, buna creștere se considera ceva firesc. Anii au trecut. Continuitatea s-a întrerupt. A aparut comunismul, un sistem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]