5,361 matches
-
apotropaic este secondat de dispunerea arsenalului în cruce, simbolistica solară fiind astfel accentuată. Alături de arme, argintul și aurul, ca metale pure, alcătuiesc un „brâu magic” care a fost apropiat de „brâul strigoiului” din obiceiurile de naștere: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul Soare...” (Giurgiu). Ipostază zoomorfă a haosului, șarpele nu-l poate înghiți pe voinicul însemnat de soare decât până la arme: „Îl îmbucă jumătate,/ Jumătate nu mai poate,/ De curele-ncrucișate,/ De pistoale ferecate,/ De săbioare-atârnate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul Soare...” (Giurgiu). Ipostază zoomorfă a haosului, șarpele nu-l poate înghiți pe voinicul însemnat de soare decât până la arme: „Îl îmbucă jumătate,/ Jumătate nu mai poate,/ De curele-ncrucișate,/ De pistoale ferecate,/ De săbioare-atârnate,/ De cuțite ascuțite,/ Șearpele nu poate să-l înghită” (Celei - Gorj). Cumularea substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șarpe se formează printr-o circumscriere în solar: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte.” (GârdaniMaramureș), „Șarpele-mi se repezea,/ Jumătate-l înghițea,/ De-acolo nu mai putea/ De arme și de pistoale,/ Șapte pline, șapte goale/ Ce lucesc ca sfântul soare” (Tulnici - Vrancea). Moartea simbolică prin care trece feciorul pentru a-și schimba statutul ontologic urmărește „identificarea inițiatului cu eroul solar, fiu al Ființei supreme cerești. Prin inițiere, omul devine deci, într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce are de făcut: „Cal la bordei așeza,/ Tot pe Negrul, pintenogul,/ Al lui ta’su din tinerețe./ Bine că mi-l țesăla./ Dimineața să scula,/ Pe ochi negri se spăla,/ Armele că lencingea./ Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte! / Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!/ El bine că să gătea,/ În vânătoare că-mi pleca”. Scopul incursiunii este pretutindeni clar, în balade și colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Flăcăul blestemat stă sub dominație solară prin armele sclipitoare pe care le poartă (în colinde având și o cruciuliță de argint) și tocmai acestea îl împiedică pe șarpe să-l devoreze. Balada întărește din nou sugestia: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Devo¬rarea parțială a lui Mistricean este de fapt anularea condiției umane, descrisă adesea drept carne păcătoasă. În colinde aceasta se va scutura singură de pe oase ca efect al otrăvii ofidiene și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul, dublu al eroului, călărește „Un cal galben, dobrogean”, adică din spațiul românesc cel mai scăldat de soare, iar soluția pentru a scăpa de privirea malefică este în aceeași „lumină”: „Dă-te
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceia la nu știu câtă vreme, tot iarna și tot noaptea a venit tata acasă și i-a spus mamei: "Pachiță, căpitanul Ionescu a murit. A jucat cărți și a dat: mantaua, sabia, cizmele, sania cu cai și la urmă a scos pistolul și s-a împușcat." Asta nu-i nebunie adevărată? Să vii din război sănătos acasă și să te împuști singur ca un nebun? Deși eram copil mic, m-am îngrozit și deși am 86 de ani și trei luni acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aplauda: Halal Ștefan cel Mare! Să trăiești Ștefan cel Mare! Mai ales evreii ziceau: "Chichi azoi! Ștefan cel Mare! Bravo Ștefan cel Mare! Și iapa necheza și-i stropea pe toți cu apă neîncepută și da niște pocnituri ca de pistol. Și toți elevii mari de la Școala Normală au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
armatei cazace. Eram cu Sisi În Suseni, unde aveam provizii din toate. Văzând o dâră de lumină, a venit la noi un sublocotenent și a Început să ne percheziționeze. Ne-a așezat Într-o parte a mesei, ne-a pus pistolul beretă În față și toată noaptea ne-a interogat și a băut. Ne Înțelegeam foarte greu. Dimineața, probabil sub influența alcoolului și-a adus aminte de origine și a Început să vorbească În limba română. Ne-am dat mâna la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
slujba lor ciobanul mioritic, de frate vânzătoriu. Sexcuristul bate, ucide, torturează, spăimește; politrucul, cu limbă de lemn înzestrat (protezat, echipat), ideologismele staleninifiante în teskele oamenilor inseminează. Să nu se creadă însă că era mai tare activistul decât frățânele său cu pistol. Moș Ceau însuși nu se debarasa de Drăghici & Nicolski decât decorându-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele 17 specii de mangotieri și de vaci, găini și cocoși între care 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din Havana, în special documentare de 16 mm, cu subiecte sportive și scene din al doilea război mondial. După masă, când nu avea musafiri, dormea până la orele 16-17, iar serile și le încheia cu o "inspecție" a proprietății, cu un pistol calibru 22 la centură și un baston-baionetă, însoțit de credinciosul Black Dog. S-a scris și comentat mult despre înclinația lui Hemingway pentru băutură. José Luis Herrera Sotolongo, originar din Spania și veteran al Războiului civil, care i-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Friendless", în onoarea unuia din motanii săi. Drept "camuflaj" a obținut aprobarea pentru efectuarea de cercetări științifice pentru Muzeul de Istorie Naturală. Nava de "cercetări marine" avea să fie dotată de proprietar cu 5 mitraliere Thompson, grenade de mană, explozivi, pistoale, emițător radio, binocluri, hărți nautice... Printre "cercetători" figurau câțiva tovarăși de pe frontul din Spania, întreg echipajul de 8 persoane fiind antrenat la "baza" din Cayo Paraiso, făcând trageri în bidoane pe care pictaseră niște figuri pe care le botezaseră "Hitler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bidoane pe care pictaseră niște figuri pe care le botezaseră "Hitler", simulând abordaje și aruncând grenade"! "Operațiunea Friendless" a dat naștere la multe povestiri picante și glume având la bază înfruntarea modernă dintre David și Goliat, dintre Pilar dotat cu pistoale și submarinele germane dotate cu 3 tunuri de 20 și unu de 105 mm ! A circulat în acest context știrea că pe baza informațiilor lui Hemingway aviația ar fi scufundat un submarin german! De reținut ca în dosarul "Hemingway" confecționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Tu ești tipul de care am nevoie la schema asta. Acum ascultă...” Jack - cel prin care i-am cunoscut pe Roy și pe Herman - nu era una dintre oile astea pierdute, În căutarea păstorului cu inel cu diamant și un pistol În teaca de pe umăr, cu voce puternică, fermă, cu aluzii la legături, aranjamente, scheme, și care să facă un jaf armat să pară o treabă ușoară, la sigur. Jack era plin de succes cînd și cînd și-l vedeai apărînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește, văruiește, face mobile. În timp ce vorbea, se mișca prin casă, aruncîndu-se dintr-un fotoliu În altul, picior peste picior - cînd unul, cînd celălalt - aranjîndu-și furoul În așa fel Încît să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
putea să rămînă În branșă pe cont propriu. În momentul ăla era eliberat pe cauțiune, dar se aștepta să scape pe motiv de reținere ilegală. - Mă scoală (agentul) În miez de noapte și-ncepe să mă lovească peste cap cu pistolul. Vrea să-i spun furnizorii. I-am zis: „Am cinzeș’cinci de ani și nu v-am dat În primire nimic pînă acum. Mai repede mă vedeți mort”. Povestind despre o ședere la răcoare În Atlanta, cînd s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Bătrînu’ venea după doișpe ani la răcoare-n Angola. Opera În zona care-ncepea imediat după Lee Circle, alt punct periculos din New Orleans pentru plasat marfă sau pentru alte combinații. * * * Într-o zi eram falit și am Împachetat un pistol să-l duc În oraș la amanet. CÎnd am ajuns la Pat, era cu doi tipi. Unul era Red McKinney, un trăgător zbîrcit și invalid, iar celălalt un marinar tînăr din marina comercială, pe nume Cole. În momentul ăla Cole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
patrulare venea pe aceeași stradă, dar din partea cealaltă, pe contrasens. O șmecherie veche de-a gaborilor. Eram blocați. L-am auzit pe Cole țipînd: - O, Iisuse, mai am la mine un băț! Gaborii au sărit din mașină cu mîinile la pistoale, dar nu le-au scos. Au alergat spre mașina mea. Unul dintre ei, cel care Îl ochise pe Pat, avea pe față un zîmbet larg. - Unde-ai găsit mașina, Pat? a-ntrebat ăla. Celălalt gabor a deschis ușa din spate. - Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet automate, am zis, alea care trag mai mult de-un foc la o apăsare pe trăgaci. - Nu, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
băiatul și-a terminat berea și a fumat o țigară. Băiatul știa un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dulce și tristă, cînta din voce și la chitară. Stătea pe un scaun de la capătul separeului. Mă bucuram că muzica făcea conversația imposibilă. Au intrat cinci gabori. M-am gîndit că s-ar putea să mă scotocească, mi-am scos pistolul și tocul de la curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd am căutat sub masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și tocul de la curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd am căutat sub masă, pistolul dispăruse, dar tocul rămăsese. Stăteam În alt bar cu mexicanul care vorbea engleză. CÎntărețul și ceilalți doi mexicani plecaseră. Locul era scăldat Într-o lumină galbenă și slabă. Un cap de taur ros de molii, montat pe o placă, atîrna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]