3,630 matches
-
de munte”). Siglele scrise în această formă sunt invariabile, deci nu primesc semnul pluralului, s. Unele sigle s-au lexicalizat și se pot scrie precum cuvintele obișnuite, de exemplu "une bédé" „o bandă desenată”. În acest caz, se scriu la plural cu s ("des bédés" „benzi desenate”). Siglele mai frecvente au și derivate, de exemplu "cégétiste" (< "CGT"). Acronimele pot fi formate din litere și/sau din silabe inițiale, fiind pronunțate precum cuvintele obișnuite: "OTAN" [ɔ.'tɑ̃] (< "Organisation du traité de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial sensul „bucată mică de pânză”. De aici a ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă să fie polisemantic, având sensurile b), c), d) și, la plural, sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale evoluțiilor fonetice, omonimia este mai frecventă decât în celelalte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Walī (Arabă: ولي, plural ʾawliyăʾ أولياء), este un cuvânt arab cu semnificația de "custode", "protector", "ajutător", ”gardian”, ”oblăduitor”, etc. """" este cineva care posedă ""walaya"" (autoritate sau protectorat) asupra altcuiva (persoană, comunitate, teritoriu, etc.). De exemplu, în (jurisprudența islamică), un tată este "wali" pentru copiii
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
și în Viața de Apoi. Nici o schimbare nu este în Cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este fericirea cea mare." (Coran 10:62-64) Cei care sunt dedicați contemplației, au carisma de a fi conducători spirituali ai comunității lor. În tradiția sufi, "awliya' ("pluralul lui "wali) Allăhi" începe în secolul VIII să fie un nume pe care practicanții și-l atribuie, fără însă a-și aroga vreo autoritate spirituală pentru ei înșiși. Totuși, în legătură cu (Coran, 5:55), asceticii au presupus că ei sunt cei
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
idiomatica posibilitățile transformaționale sunt reduse sau imposibile. De exemplu, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" nu poate fi reformulata *"Ce projet a du plomb dans leș ailes" lit. „Proiectul acesta are plumb în aripi”, cu substantivul la plural. În afară de o asemenea imposibilitate mai sunt și alte blocaje. Dacă se ia ca exemplu propoziția "Pierre a cassé să pipe" „Pierre a dat ortul popii” (lit. „Pierre și-a spart pipa”), se constată că sunt posibile următoarele transformări dacă "a
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
precum "Ferme ta gueule!" este interpretabil pornind de la componentele sale. Și fixitatea lexicală a acestei unități este relativă, "Ferme ta gueule!" putând deveni cu același sens pragmatic " Ferme ton clapet!" De asemenea, ea acceptă și unele manipulări morfosintactice: trecerea la plural ("Fermez vos gueules!" „Țineți-vă fleanca!”), dezvoltarea ("Ferme ta sale gueule!" „Ține-ți fleanca aia spurcată!”), înlocuirea cu un pronume a substantivului ("Ferme-la!"), eliminarea predicatului ("Ta gueule!" „Gura!”). Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală sau
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Un amicus curiae (literal: "prieten al curții", plural, "amici curiae") este cineva care nu este parte la un dosar judecat în instanță dar oferă informații legate de acest caz, nefiind însă solicitat de vreuna dintre părți pentru asistență în instanță. Termenul încetățenit în limbajul juridic românesc pentru noțiunea
Amicus curiae () [Corola-website/Science/335193_a_336522]
-
la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de corespondența actuală între scriere și pronunțare, s-ul desinență a pluralului era pronunțat. Sistemul vocalic era mult mai bogat decât cel al francezei moderne. La începutul perioadei, el cuprindea 9 vocale orale, 5 vocale nazale, 11 diftongi orali (toți descendenți), 5 diftongi nazali și 3 triftongi. Vocala [ə] transcrisă e se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
-lea rămân în esență valabile normele lingvistice stabilite în secolul anterior, dar modelul nu mai este limbajul de la curte, iar lexicul admis de Academie se îmbogățește. În ceea ce privește pronunțarea, în secolul al XVII-lea dispare definitiv cea a lui -s al pluralului, dar vocala dinaintea sa se alungește. Există diferențe între pronunțarea aristocratică și cea populară. În prima, pronunțarea lui e precedat de o vocală începe să dispară, provocând lungirea vocalei precedente: "amie" [amiə] > [amiː], lungire care se va menține până la sfârșitul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(plural "Musculi interossei palmares", singular "Musculus interosseus palmaris") sunt trei mușchi scurți fusiformi, așezați în porțiunea palmară a ultimelor trei spații interosoase (intermetacarpiene) ale mâinii: spațiul interosos al II-lea, al III-lea și al IV-lea. ocupă jumătate din spațiul
Mușchii interosoși palmari () [Corola-website/Science/331899_a_333228]
-
Știam 1/ din cauza caruiam-am supărat.2/ Pronumele relativ care la cazul genitiv așezat la începutul propoziției este atribut al substantivului și este precedat de articolul posesiv: Am curățat pomul 1/ ale cărui ramuri s-au uscat.2/ masculin singular feminin plural masculin singular feminin plural Pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul înlocuit în propoziția regenta (pomul), iar articolul posesiv (ale) se acordă în gen și număr cu substantivul determinat din propoziția subordonată aflat la dreapta (ramuri). Însoțind
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a cuvintelor. Pluralul este auzibil numai în mod excepțional, dar este totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din formă celor cu care se acordă, deși de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
putin, -a, -i, -e”, "un kilo" „un kilogram”, "une heure" „o oră”, "un morceau" „o bucată”, "une bouteille" „o sticlă”, "une tranche" „o felie”, "un paquet" „un pachet”, "une goutte" „o picătură” etc. Exemple: 3. Înaintea unui atribut adjectival la plural, se înlocuiește articolul nehotărât "des", în registrul de limbă elevat: "Elle a acheté des roses „A cumpărat trandafiri” → Elle a acheté de jolies roses" „A cumpărat trandafiri frumoși”. Spre deosebire de cel românesc, determinantul posesiv francez are forme diferite de cele ale
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
secțiunea Pronumele demonstrativ). După cum se vede din exemple, nici acest determinant nu se poate folosi în franceză împreună cu articolul hotărât. Substantivul francez prezintă dificultăți pentru un nenativ mai ales în ceea privește genul sau, formarea femininului celor animate și a pluralului: Substantivul se caracterizează și în franceză prin categoria genului gramatical, dar acesta poate fi numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar că în română numai din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
formă la ambele genuri, dar cu sensuri diferite. Exemple: Cele mai multe nume comune de persoane și de animale pot fi puse la feminin că și adjectivele. Vezi procedeele respective mai jos, în secțiunea Adjectivul calificativ. Cele mai multe substantive pot fi puse la plural. În general acesta nu se distinge de singular în vorbire, ci doar în scris, prin litera finală -s sau -x, în afară de cazurile relativ rare când substantivul este urmat de un cuvant cu inițială vocalica, de exemplu un atribut adjectival, de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
în scris, prin litera finală -s sau -x, în afară de cazurile relativ rare când substantivul este urmat de un cuvant cu inițială vocalica, de exemplu un atribut adjectival, de care se leagă prin [z]: "leș affaires intérieures". Cu -x se marchează pluralul substantivelor care la singular se termină cu "-eau" sau cu "-au", și al celor mai multe terminate în "-eu": "des bouleaux" „mesteceni”, "des tuyaux" „țevi”, "des feux" „focuri”. Tot în "-aux" se termină și pluralul majorității substantivelor care la singular se termină
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
leș affaires intérieures". Cu -x se marchează pluralul substantivelor care la singular se termină cu "-eau" sau cu "-au", și al celor mai multe terminate în "-eu": "des bouleaux" „mesteceni”, "des tuyaux" „țevi”, "des feux" „focuri”. Tot în "-aux" se termină și pluralul majorității substantivelor care la singular se termină în "-al" sau în "-ail": "un animal / des animaux" „animal(e)”, "un corail / des coraux" „coral(i)”. Sunt singurele la care pluralul se distinge și în vorbire de singular. Excepții de la această excepție
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
tuyaux" „țevi”, "des feux" „focuri”. Tot în "-aux" se termină și pluralul majorității substantivelor care la singular se termină în "-al" sau în "-ail": "un animal / des animaux" „animal(e)”, "un corail / des coraux" „coral(i)”. Sunt singurele la care pluralul se distinge și în vorbire de singular. Excepții de la această excepție: "des balș" „baluri”, "des carnavals" „carnavaluri”, "des festivals" „festivaluri”. Pluralul substantivelor care la singular se termină în s, x sau z nu se distinge nici în scris de singular
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sau în "-ail": "un animal / des animaux" „animal(e)”, "un corail / des coraux" „coral(i)”. Sunt singurele la care pluralul se distinge și în vorbire de singular. Excepții de la această excepție: "des balș" „baluri”, "des carnavals" „carnavaluri”, "des festivals" „festivaluri”. Pluralul substantivelor care la singular se termină în s, x sau z nu se distinge nici în scris de singular: "un pays / des pays" „țară / țări”, "une noix / des noix" „nucă / nuci”, "un nez / des nez" „nas / nașuri”. În franceză sunt
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
nume de țări de genul masculin, dintre care unele terminate în e: "le Danemark" „Danemarca”, "le Chili" „Chile”, "le Japon" „Japonia, "le Portugal" „Portugalia”, "le Cambodge" „Cambodgia”, "le Zimbabwe" „Zimbabwe”, "le Mexique" „Mexic”. Sunt și câteva țări cu nume la plural, care primesc articolul "leș": "leș Etats-Unis d’Amérique" „Statele Unite ale Americii”, "leș Pays-Bas" „Țările de Jos”, "leș Philippines" „Filipinele”. Numele de țări și de regiuni de genul feminin se folosesc cu prepoziția "en" „în” fără articol (en Pologne" „în Polonia
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
fel ca și numele de țări masculine care încep cu vocală: en Iran" „în Iran”. Cu aceeași funcție, celelalte nume masculine singulare de țări primesc prepoziția "à" contrasa cu articolul "le": au Japon" „în Japonia”. Înaintea numelor de țări la plural se folosește tot "à", contrasa cu "leș": "aux États-Unis" „în Statele Unite”. Adjectivul calificativ francez se aseamănă cu substantivul în privința formării femininului și a pluralului, si mai pune probleme referitoare la acordarea să și la gradele sale de comparație. Formarea femininului
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
primesc prepoziția "à" contrasa cu articolul "le": au Japon" „în Japonia”. Înaintea numelor de țări la plural se folosește tot "à", contrasa cu "leș": "aux États-Unis" „în Statele Unite”. Adjectivul calificativ francez se aseamănă cu substantivul în privința formării femininului și a pluralului, si mai pune probleme referitoare la acordarea să și la gradele sale de comparație. Formarea femininului are loc cu adăgarea la forma de masculin a unui "-e" care a fost pronunțat până la o anumită perioadă a istoriei limbii, dar care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil frumos”. Adjectivele cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul propoziției. Dacă un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul propoziției. Dacă un singur atribut determina mai multe substantive, dintre care cel puțin unul este masculin, acordul se face la masculin plural: "une ville et un village italiens" „un oraș și un sat italian”. O excepție de la regulă este lipsa acordului adjectivului "grand" „mare” în unele cuvinte compuse devenite arhaice, precum "une grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Amândouă sunt bune”, "Je prends le bus ligne deux" „Merg cu autobusul doi”. Numai numeralul corespunzător lui 1 are forme pentru cele două genuri: "J’ai un frère et une sœur" „Am un frate și o soră”. Se pun la plural următoarele numerale, în situațiile de mai jos: În contrast cu cele de mai sus, numeralul "mille" „mie” nu se pune niciodată la plural ("trois mille" „trei mii”, "trois mille cinq" „trei mii cinci”), iar corespondentul lui „o mie” este "mille" singur, fără
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]