21,807 matches
-
anii 1903-1908, se pregătește serios pentru o carieră de compozitor. Studiază filosofia la Universitatea din Moscova (1909-1913), un semestru aflându-se la Universitatea din Marburg (Germania), frecventând cursurile celebrului filosof G. Cohen. După absolvirea universității se dedică activității literare. Începuturile poetice i se orientează spre simbolism, însă în 1914 intră în grupul futurist "Centrifuga". Sinteza simbolist-avangardistă se remarcă în primele-i două cărți - Gemene în nori (1913) și Pe deasupra barierelor (1917). Personalizarea sa "canonică" este evidentă în a treia carte, Sora
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
anii 1903-1908, se pregătește serios pentru o carieră de compozitor. Studiază filosofia la Universitatea din Moscova (1909-1913), un semestru aflându-se la Universitatea din Marburg (Germania), frecventând cursurile celebrului filosof G. Cohen. După absolvirea universității se dedică activității literare. Începuturile poetice i se orientează spre simbolism, însă în 1914 intră în grupul futurist "Centrifuga". Sinteza simbolist-avangardistă se remarcă în primele-i două cărți - Gemene în nori (1913) și Pe deasupra barierelor (1917). Personalizarea sa "canonică" este evidentă în a treia carte, Sora
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
nu sunt, totodată, și autori. Moartea lor nu le e cunoscută, cum nu le e nici viitorul apropiat. Asaltul hanului, cartier general al cărții în care sunt conținuți, va îngheța, practic, acțiunea. Pe măsură ce întâlnirea instanțelor se apropie, apar, după o poetică marca Agopian, tot mai mulți actori mitici, de la Păsăroiul Ulise la alunecoasele stimfalide pe care acesta le stoarce, exasperat, din trupurile moloșilor uciși. Evenimentele stagnează pentru că naratorul delegat își împiedică, sistematic, pana de biografiile celorlalți, contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
cu totul specială. Cu o inteligență pe care rareori o depistezi pe scene. Gracilă, suavă, bine ancorată în rol și în propriile-i disponibilități, extrem de precisă în rostire - fără cusur! - știind exact ce joacă, Irina Drăgănescu este încîntătoare. O emblemă poetică a poeziei acestui spectacol. Nu știu dacă Romanțioșii se mai joacă la sala Berlogea de la UNATC. Știu că, tot ca o șansă, este găzduit, o vreme, la Nottara. Merită să mergeți și să vedeți acești tineri serioși, care, sper, par
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
pastoral și cel picaresc -, ilustrate în întreaga producție narativă a scriitorului și care ating apogeul în nemuritorul Don Quijote. Îmbinarea prozei cu poezia - cele 5.176 de versuri pe care le cuprinde alcătuiesc cea mai bogată și diversă arhivă a creației poetice cervantine - "nu semnifică nicidecum opoziția dintre un discurs umil (în proză) și altul înalt ( în versuri), proza glisează perfect, după criterii interne, în versuri, și invers, amândouă reprezentând un registru stilistic unic ce folosește alternativ și perfect motivat două instrumente
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
său de debut, și-au aflat în Sorin Mărculescu traducătorul ideal pentru spațiul nostru cultural. Galateea în veșmânt românesc este un model de tălmăcire inspirată, care îmbină fără cusur fidelitatea față de original cu capacitatea rară a recreerii discursului narativ și poetic, potențată fecund de harul și sensiblitatea poetică a traducătorului. Poate că cea mai de preț dintre nenumăratele calități ale tălmăcirii de față - ca de altfel și a celorlalte capodopere ale marelui scriitor - este adânca înțelegere și transpunerea în limba română
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
Sorin Mărculescu traducătorul ideal pentru spațiul nostru cultural. Galateea în veșmânt românesc este un model de tălmăcire inspirată, care îmbină fără cusur fidelitatea față de original cu capacitatea rară a recreerii discursului narativ și poetic, potențată fecund de harul și sensiblitatea poetică a traducătorului. Poate că cea mai de preț dintre nenumăratele calități ale tălmăcirii de față - ca de altfel și a celorlalte capodopere ale marelui scriitor - este adânca înțelegere și transpunerea în limba română a spiritului creației cervantine. Sorin Mărculescu întreprinde
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
un cod" (dialog), iar "într-o formă fixă de vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând în aer slove" (subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror interfață este arta, rostirea poetică, ce nu le împiedică, altminteri, să-și continue ființarea paralelă: "în sensul unui O/ o rămâne trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să fie
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
cum să încep - / încotro merg stelele? Cum începe ziua?/ Angel Clare, cu capul plecat în vânt,/ se gândește ce are de făcut azi:/ dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu,/ ori doar începutul altei povești?" (romanul). O altă constantă poetică o reprezintă gândul la viitor, coagulat și el, treptat, într-o presimțire a intrigii romanești: "sunt atâtea emoții de trăit/ că mereu visez să mă scufund în urmă/ pe când ziua fuge-nainte ca un zmeu/ deși sfoara nu duce nicăieri
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
scrie poezie, mi-aș fi dat seama de lirismul ei în urma interviului pe care mi l-a luat în urmă cu cîteva luni. Din felul în care își formula întrebările puteai să-ți dai seama că Svetlana are o structură poetică. Ceea ce nu înseamnă că, dacă ai structură poetică, știi să scrii poezie. Poți s-o ai și totuși să scrii prost. Dar nu acesta e cazul Svetlanei Cârstean. Autoarea scrie o poezie foarte bună, personală și patetică. În plus, Svetlana
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
lirismul ei în urma interviului pe care mi l-a luat în urmă cu cîteva luni. Din felul în care își formula întrebările puteai să-ți dai seama că Svetlana are o structură poetică. Ceea ce nu înseamnă că, dacă ai structură poetică, știi să scrii poezie. Poți s-o ai și totuși să scrii prost. Dar nu acesta e cazul Svetlanei Cârstean. Autoarea scrie o poezie foarte bună, personală și patetică. În plus, Svetlana nu s-a grăbit să debuteze în volum
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
în debuturile tîrzii de poezie, căci ele dovedesc că persoana are stofă. De obicei, poezia ține de un episod al tinereții, care trece o dată cu vîrsta. Cînd nu trece, atunci putem fi siguri că avem de-a face cu o natură poetică. De aceea, cred că Svetlana Cârstean are un viitor în literatura română." Volumul de poezie al Danielei Popa, Paper clips, a fost prezentat de Gabriel Dimisianu, care și-a precedat lectura cîtorva fragmente din carte cu o suită de observații
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
societatea în care singurătatea nu mai există, așa cum suntem cu toții, prizonieri ai network-ului, incapabili de a mai trăi un moment din plin, de teama că va trebui să-l împărțim sau să-l comentăm cu alții prin diferite rețele. Mai poetic decât oricând, Gilliam își trimite eroul într-o insulă în care, dacă ai curaj, se poate visa și iubi. Într-un decor desenat cu candoare infantilă, eroului îi place să se vadă frumos, cu o claie de păr. În „realitate
Veneția 2013: Fuga din lumea cunoscută by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72921_a_74246]
-
Gheorghe Grigurcu Afirmat cu întîrziere, după anul 2000, cînd seria optzecistă căreia cronologic îi aparține părea a-și fi făcut cunoscuți de mai multă vreme toți reprezentanții relevanți, Liviu Georgescu apasă pe o multitudine de clape ale claviaturii poetice, ca și cum ar dori să-și manifeste un surplus de energie acumulat în perioada de așteptare. Medic de profesie, desfășurîndu-și în prezent activitatea la New-York, dar și muzician și pictor, d-sa întrupează o complexitate, un neastîmpăr ce se transmite textelor
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
fost o iluzie, / dacă ceilalți au existat, dacă eu am fost toți pe rînd sau deodată, sub marile voaluri Maya, o pace ca oglinda infinită" (Aproape departe). Ambiția melancolică a unor atari confidențe e însă rapid depășită prin amplificarea aparatului poetic. E pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată indirect, printr-o tonalitate retorică. De parcă poetul și-ar ridica vocea pentru ca aceasta să se audă
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
lui Creangă. Este în continuare muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.I. Cuza, titlul tezei susținute și apoi publicate fiind "Rostirea postmodernă. Generația poetică '80 în literatura română". Discipol al profeticei modernități bacoviene, dar și al tragismului melodic postmodern al lui Cezar Ivănescu, Daniel Corbu ajunge, cfr. excelentului studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, la "această ezitare ironică între modernism și post-modernism", ceea ce atestă
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Corbu ajunge, cfr. excelentului studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, la "această ezitare ironică între modernism și post-modernism", ceea ce atestă "un bun instinct artistic, care s-ar putea să fie în favoarea autorului fiindcă lasă deschisă o portiță spre următoarea paradigmă poetică, a transmodernității". Evitând la timp exhibiționismul parodico-ludic al optzeciștilor, cărțile sale pledează pentru un "postmodern moderat", vrăjit de Babelul livresc universal, dar nu într-atât încât să nu aibă tăria rupturii de modele, fie că se numesc Eminescu, Elytis sau
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
mișcarea de participare a lucrului obscur, la desăvârșirea uitată. Această depășire o asigură Sensul iubirii, o limpezire maximă de idei și de viață, plenitudinea ființei angajată într-un dialog strâns cu cel de-al doilea corp al ei, Universul. Tehnica poetică a lui Nichita Stănescu, efort de regăsire, în care obârșiile spiritului european se recunosc, are în articulațiile lui moderne ceva din aparatura uimitor de artificială a unei rampe de lansare, interogativ îndreptată spre cosmos. Nu-i el (cu o hiperbolă
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
erou, raiul comunist, omul nou etc. și, în contrapartidă: complotistul, spionul, chiaburul etc.), așadar, ferită (pentru că nu mai era loc și de altceva) de elementele referențiale, de intruziunea realității. Cel puțin până la începutul anilor '50, în general discuțiile privind substanța poetică s-au purtat în fapt în zona extraliterară. Intitulată Unde merge literatura?, ancheta inițiată de Tribuna poporului (și anunțată cu promptitudine și în Veac nou - nr. din 31 decembrie 1944)1 avea exclusiv deziderate sociologice și ideologice: Tudor Vianu, Perpessicius
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
voci, inclusiv ale unor poeți, care, pe parcursul anului 1949, cu riscul de a fi acuzați de deviere de dreapta și de formalism, atrăgeau atenția asupra lipsei de personalitate, asupra frazei goale, parazitate de lozinci, asupra obtuzității și lipsei de cultură (poetică). Este cazul lui Eugen Jebeleanu (Despre critică și critici) și George Dan (Pentru o poezie realistă, pentru o poezie originală), ambele intervenții apărând în paginile revistei Flacăra, în toamna anului 19498. Regimul a reacționat și de data aceasta prompt, prin intermediul
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
nou era apropiat de 100, între 1948-1954 vor fi mai puțin de 20. Pastișă (controlată) a liricii sovietice, poezia românească nu era un subiect-țintă pentru oficiosul asociației ARLUS decât în măsura în care era utilizată argumentativ, ca dovadă a "însănătoșirii" materiei și expresiei poetice românești postbelice. Așadar, portofoliul era atent selectat, toți cei publicați având fie un trecut ilegalist, fie un prezent satisfăcător: A. Toma, George Talaz, Ștefan Tita, Mihai Beniuc, Magda Isanos, Radu Boureanu, Ion Caraion, Dumitru Corbea, Mihail Cosma, Emil Isac, Ion
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
dusă de-atâta timp în jurul lui Eminescu. Credem că aici eseistul a atins într-adevăr un punct nevralgic. Eminescu a devenit un model multiform și plurisemantic, apropriat de mulți cu fanatism, nu întotdeauna cu obiectivitate. Uitând de efigia sa eminamente poetică, aceștia și-l revendică prin prisma unor opțiuni social-politice, până la a și-l dori ca exponent al unui românism nepătat. Eseistul demontează vulgaritatea unor teorii ale conspirației, cu (tot mai) numeroși reprezentanți la noi, ca și timiditatea, precumpănitoare, de a
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
Gregori la exegeza eminesciană, face un act de dreptate perioadei berlineze a poetului național, socotită de unii critici a fi fost neroditoare. În schimb, noile date revelează fecunditatea acestor ani de intensă acumulare intelectuală, în varii domenii, și de recoltă poetică esențială. O privire proaspătă aruncă eseistul și asupra lui G. Că-linescu, a cărui concepție despre personalitatea umană i se pare a pendula excesiv pe instinctualitate, partea morală, ideală, fiind considerată o simplă mască. Citatele oferite sunt grăitoare. Pornind de la proza
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
mea nepricepută, spunându-mi: Iubitule, mă dor sânii." America pare a fi, de fapt, marca erotismului bine reprezentat pe parcursul întregului volum. Poezia lui Marius Oprea este delicată, misterioasă, când suavă și feminină, când puternică și masculină. Partea yang a spațiului poetic este copleșită de dorința de a avea curaj, suferă când acesta lipsește, se exprimă prin sonorități ascuțite, precise, aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
și echilibrat. Nota care individualizează poezia lui Marius Oprea este faptul că, deși se integrează foarte bine în curentul literar al timpului său, caută să manevreze substanța poeziei cu o atenție sporită. El ține în palme, cu delicatețe, un nucleu poetic sensibil, personal și emoțional și privește acest gen literar într-un mod mai degrabă tradițional, decât postmodern: "vreau să fiu ajutat, înțeles, ascultat... ezitând / între ură și admirație, schimbând sila de sine / în dragoste - uite, când gândurile se împrăștie ca
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]