3,799 matches
-
te salveze și presupun că are de-a face cu cunoștințele mele de energie atomică. Arătă sugestiv cu degetul spre bara de forță. - Din câte pot să văd, te vom putea omorî în mai puțin de o secundă, când vom pofti. Clane clătină din cap. - Greșești. E de-a dreptul imposibil să mă omorâți. Un sunet se auzi dinspre Meewan. Inginerul înainta. - Czinczar, - spuse el amenințător - omul ăsta e insuportabil. Îngăduie-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și ieșiră din cameră. Terry strigă în urma lor: - Oamenii au râs de bomba atomică până în clipa când le-a căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și ieșiră din cameră. Terry strigă în urma lor: - Oamenii au râs de bomba atomică până în clipa când le-a căzut în cap. Mai devreme sau mai târziu, cineva o să descopere că povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
deoparte." 24. Bucătarul a dat spata și ce era pe ea, și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: "Iată ce a fost păstrat; pune-o înainte, și mănîncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat cînd am poftit poporul." Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea. 25. S-au coborît apoi de pe înălțime în cetate, și Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperișul casei. 26. Apoi s-au sculat dis de dimineață; și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
am ales ca împărat." 2. Samuel a zis: "Cum să mă duc? Saul are să afle, și mă va ucide." Și Domnul a zis: "Să iei cu tine un vițel, și să zici: "Vin să aduc o jertfă Domnului." 3. Să poftești pe Isai la jertfă; Eu îți voi arăta ce trebuie să faci, și Îmi vei unge pe acela pe care-ți voi spune să-l ungi." 4. Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui și au zis: "Ce vestește venirea ta: ceva bun ?" 5. El a răspuns: Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă." A sfințit și pe Isai cu fiii lui, și i-a poftit la jertfă. 6. Cînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab, și-a zis: "Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea Lui." 7. Și Domnul a zis lui Samuel: "Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
tatei că o va lăsa să moară de foame - drept pedeapsă. Tata nu credea în ce spunea cel cu pricina, dar îl avertizează că, dacă o va mai găsi irosindu-i munculița lui, o va învăța el minte să mai poftească la porumbul său, de n-o să-i mai trebuiască nimic după aceea. Avertizarea tatei era mai mult decât un avertisment! La o săptămână, un vecin de-al lui Gritas vine într-un suflet la tata spunându-i că l-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta ar fi fost culmea, vroiai ventuze sau ce?, e mai simplu cu telecomanda... Plus că nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
personaj banal, un agent imobiliar timorat care a ieșit din romanul meu. Dintre file. Adică nu dintre file, a ieșit direct din laptop, ca să fiu cât mai exact cu putință. Laptopul acesta pe care îl vedeți aici, așezat pe birou, poftiți, puneți mâna, este o firmă redutabilă, garanție trei ani, coșmarul inclus în preț. Omul acela a sunat la ușă și mi-a lăsat geamantanul. Serios? Și unde este acel personaj cu dare de mână, peste măsură de darnic cu dumneavoastră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
JURNAL DE SUFLET. Avu pentru câteva momente o reținere ce ținea de decență. Să-l deschidă, să nu-l deschidă! Un jurnal constituie un lucru intim. Asemăna răsfoirea paginilor acestui caiet cu pătrunderea într-o casă în care nu fusese poftit. Tentația de a intra în tainele cuprinse între cele două coperte depăși însă buna lui intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-și pălăria în cap cu băgare de seamă, ca și când n-ar fi fost sigur dacă face bine sau nu că se acoperă, urmă cu un glas învăluit de emoție: ― Să mă iertați, domnule, că mă găsiți aici, dar am fost poftit să trec negreșit, încă de astă-vară, adică acum vreo două luni, de către domnul deputat Gogu Ionescu, la băile din Sîngeorz, în Transilvania... ― A, din Transilvania? murmură Grigore cu un interes care încurajă pe interlocutorul său să confirme mai apăsat: ― Da
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai de formă, căci nu mai stărui, ci adăugă repede: ― Firește, firește... Cu toate astea aș vrea să ne mai vedem. Știi ce?... Luăm masa împreună diseară! îți convine? Ai timpul și dumneata să-ți vestești gazda, voi fi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe înserat l-a dus și l-a instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigoriță, că nu te-am mai întîlnit de un veac. Sper că și tu ai să-mi faci plăcerea să vii într-o zi să dejunezi la noi, să te mai vază și Melania mea, că mereu vorbim de tine. Poftești când vrei tu, oricând, nici n-ai nevoie să anunți, ca acasă... Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicând pentru sine obligația de plată. Grigore ieși biruitor, numai amenințând cu o supărare eternă. În fața restaurantului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
firme de export de cereale din România se bucura de respect în toată Europa. În strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dungă brutală peste combinațiile lui. Șeful firmei, un armean înalt, bătrân și rigid, l-a poftit în biroul său particular, i-a oferit cafea și o havană de contrabandă și l-a rugat confidențial și stăruitor să-i îngăduie o amânare de o lună, una singură, pentru plata ratei. Grigore a încercat să obiecteze că e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a acceptat. Va răspunde mâine, după reflexiune matură. De la armean s-a dus la Dumescu, la bancă, să-i ceară sfat și ajutor. Era într-o consfătuire gravă și nu l-a putut vedea. I-a lăsat un cuvânt, poftindu-l la masă. Știa că Dumescu nu discută lucruri serioase decât la birou. Și-a închipuit că poate se va ivi totuși un prilej favorabil să pregătească măcar terenul. De aceea l-a luat și pe Baloleanu. Acuma, târziu, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre marele regret al Mariucăi, fiindcă n-a avut răgaz să-i spuie lui Grig nici un sfert din câte ar fi dorit și ar fi trebuit. Ca să repare uitarea de ieri, Grigore stătu apoi cu Titu Herdelea până seara, îl pofti a doua zi să-l ia la masă în familia Predeleanu (pe care i-a și vestit pe când se întorcea de la mătușa Mariuca), îi promise că se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă se închise și nu mai zise nimica... Un fecior îi pofti la cină. Buruiană, sculîndu-se să se retragă, întrebă cam nedumerit: ― M-ați chemat, cucoane Miroane, să-mi spuneți ceva și eu v-am ținut cu necazurile mele, să mă iertați... Miron încercă să-și amintească pentru ce l-a chemat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă să-l sfâșie. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă sprintenă, care alungă câinele. ― Aici șade, mă rog, domnul învățător? întrebă Titu nehotărât. ― Aici, aici, poftiți!... N-aveți frică, nu mușcă, dă-i încolo de nebun! Face și el gălăgie ca să-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și voinic munte, glăsuind astfel, căuta să-și răcorească inima speriată. Primarului ce-i pasă la adică? Se spală pe mâini. De ce sunt jandarmi în sat? Acum câteva luni Miron Iuga s-a plâns comandantului companiei, venit în inspecție și poftit la masă la conac, că jandarmii sunt slabi și șeful cam molcuț și de aceea iar au început să se înmulțească răutățile țăranilor. Căpitanul, firește, a tăbărât asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ia la oraș cine știe ce boli, cu toate că acuma nici la țară nu mai ești sigur... Râseră cu toții. Platamonu se declară foarte încîntat de cunoștința cu Titu Herdelea, aminti că l-a văzut când a venit cu Grigore Iuga și-l pofti să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. De altfel zilele astea va trece și el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]