3,697 matches
-
și elegant. Nu pot afirma că era gras, ci mai degrabă bine făcut. Avea o mină de om sănătos, iar cu ochelarii fără rame pe care îi scosese din buzunarul hainei, semăna cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe tânăra de la bibliotecă cu două cărți la subsuoară. Am crăpat puțin ușa fără să scot lanțul și am întrebat-o dacă mai era cineva pe coridor. — Nu e nimeni, zise ea. Am scos lanțul, i-am deschis și am poftit-o înăuntru. Am închis imediat ușa după ea și am încuiat-o. — Miroase tare bine! exclamă ea. Pot să arunc o privire prin bucătărie? — Te rog. Dar ești sigură că nu era prin preajmă nici un individ dubios? Vreunul care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de Computator pensionar. O să adun destui bani ca să duc o viață decentă și o să am timp să mă apuc de greacă și de violoncel. Să-mi pun violoncelul în portbagaj și să plec singur la munte. Să exersez acolo cât poftesc. Dacă lucrurile or să meargă bine, o să-mi pot probabil cumpăra o căsuță la munte. Una mică și frumoasă. Să citesc în voie, să ascult muzică, să mă uit la filme vechi pe video, să-mi fac singur mâncare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și le-a pus pe masă. Benson & Hedges și o brichetă aurie. Dupont. Aveam impresia că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi putut face ordine. Să fi fost cei doi Simbolatori? Sau cineva din Sistem? Indiferent cine fusese, îi eram sau le eram recunoscător. Eram chiar fericit că m-am întors într-o casă curată. Când s-a umplut cada, am poftit-o pe fată să intre în baie înaintea mea. A îndoit colțul paginii la care ajunsese și a început să se dezbrace în bucătărie, cu gesturi foarte naturale. M-am așezat pe marginea patului și am privit-o, dus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-ai decât treizeci de minute la dispoziție. Trebuie să plec să ard cadavre. Am încuviințat fără să mai zic nimic. Paznicul a scos cheia de la portița de fier, a luat-o înaintea mea și a descuiat-o. M-a poftit să intru în cabana Umbrei. Nu exista nici un fel de mobilier înăuntru, pardoseala făcută din cărămizi nu era acoperită cu nimic, iar vântul vâjâia prin fereastra prost etanșată. Îți îngheța respirația de frig. Nu sunt eu de vină, spuse Paznicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Πάρις, cunoscut și sub numele de Alexandru c.f. . Alaksandus din Wilusa) este personaj mitologic, cel mai mic dintre fiii regelui troian Priam și al Hecubei. La nunta lui Thetis cu Peleus (care au devenit părinții lui Ahile) au fost poftiți toți zeii Olimpului, cu excepția unei singure ființe, Eris zeița discordiei. Aceasta, ca să se răzbune pe zei a aruncat un măr de aur pe care inscripționase un singur cuvânt Kallistei Celei mai frumoase. Muritorul Paris a fost ales de zei să
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Guthrie a fost împrumutat de la fermierii americani. Aceștia obișnuiesc să agațe la gâtul ogarului care s-a „spurcat la orătănii” un pui de găină mort. Acesta intră lent în putrefacție și îl determină, în timp, pe câine să nu mai poftească vreodată la „fructul oprit”. Țăranii olteni folosesc o tehnică similară de dezvăț pentru a dezobișnui porcii să mănânce păsări de curte. Guthrie a comentat cu gravitate banala tehnică, vorbind despre „efortul câinelui de a scăpa de obsesie”5. Chiar și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
morale ale fiecărui personaj și abia apoi putea fi dezvăluită povestea, în întregul ei. În acest mod, autorul își face un aliat din cititor (i-o spusese de la bun început: Apoi giudecătoriu asuprelelor mele și drept sămăluitoriu să fii te poftesc"31) și își permite luxul de a povesti faptele de pe o platformă sigură. Știe că, procedând astfel, mesajul său va fi corect înțeles. Abia atunci când lectorul a aderat la punctul de vedere al autorului, atunci când știe ce hram poartă fiecare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Nu a tuturor socoteală ieste ca pentru ce nu știu să să înștiințédze (măcar că fietecine din fire a ști poftéște, dar cei mai mulți, ceva neștiind, precum ceva nu știe a să dovedi nu priiméște), ce pentru ca ce le place și ce poftesc, acéia a și audzi să nevoiesc. Așijderea, nu atâta pentru hirișă ființa Strutocamilei a să înștiința, pre cât cine ceva împotriva lor și după pofta adevărului va grăi a însămna să silesc. Că acel apofasisticos cuvânt: El au dzis, așé
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și detaliile 29. De aceea, respectându-l pe Lup, ea caută să descopere adevărul pentru că doar așa socotește că poate funcționa lumea: "De care lucru de ieste în tine vreo știință sau vreo cunoștință, de mine să nu ascundzi te poftesc și te sfătuiesc. Ca într-acesta chip orice în republica noastră clătit, strămutat și neaședzat ar fi, în limanul odihnii, întrulocarea unirii și în aședzământul omoniii a aduce să putem. Căci într-alt chip lucrul de va rămânea, de toată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răspicat, dreptatea Inorogului: Liliacul precum s-au aședzat să nu-l mai clătim. Pe Vidră în gârle, unde să află, cu hrană și cu alte trebuitoare să o chivernisim. A muștelor prieteșugul și frățiia, iară nu vrăjmășiia și veciniia, să poftim. Filul și Inorogul, cât în putință va fi, precum cu dobitoacele amestec nu avem, a-i înștiința să silim și după înștiințare adevărul lucrului să și urmédze. Deciia, unde ar pofti a lăcui și în ce chip ar vrea a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prieteșugul și frățiia, iară nu vrăjmășiia și veciniia, să poftim. Filul și Inorogul, cât în putință va fi, precum cu dobitoacele amestec nu avem, a-i înștiința să silim și după înștiințare adevărul lucrului să și urmédze. Deciia, unde ar pofti a lăcui și în ce chip ar vrea a viețui în ceva împotrivnici să nu ne arătăm, ce noi pénele noastre să ciuciulim, iară dobitoacele, cum vor putea, perii să-și lingă și să-și netedzască (că cine gardul strein
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rog, lucrurilor noastre ce sfârșit ieste să urmedze? Precum rău și prea rău ieste să urmedze și cel cât de tâmp la socoteală va putea pricepe. Deci de-l cunoști, o, Coarbe, și de pizmă numai într-acesta chip îl poftești (căci voia slobodă putere ca aceasta are, ca vădzind și cunoscând cele mai bune, cele mai rele să urmedze), împotriva celuia ce ț-au dăruit socoteala te pui. Căci el spre binele tău dându-ți-o, tu cu aceiași spre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aparține, el se declară, în cel mai iluminist mod cu putință, un cetățean al propriei lumi, prețuind mai mult libertatea decât societatea celor lipsiți de libertate. Termenii prin care se detașează de orice apartenență sunt categorici și acuză tirania: el poftește "nici supt unghia Vulturului, nici supt talpa Leului a să supune, și nici în aer, nici pre pământ a lăcui" (s.m.)27. Prin urmare, alege să fie independent, chiar dacă prețul este izolarea, viața dusă la adăpostul tenebrelor: "Deci cât pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate suferi sau, dimpotrivă, poate fi fericit. Ceea ce îl afectează poate fi de natură negativă sau pozitivă: în primul caz, vom resimți milă; în cel de-al doilea, dorință. Dacă e un lucru care l-a făcut fericit, îl vom pofti la rândul nostru. O spune foarte clar Propoziția 32: "Numai prin aceea că ne imaginăm că cineva se bucură de un lucru oarecare vom iubi acel lucru și vom dori să ne bucurăm de el". Și puțin mai jos, în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prima "aplecare" spre opere și spre scris. Heliade Rădulescu vorbește despre "dorința de a scrie". Asachi - despre "tinerii însuflețiți de dorință" și despre "patima" lor. Iar Barițiu echivalează cunoașterea literaturii cu poftirea ei, citând un proverb: "Ce nu cunoști nu poftești"36. "Să nu le defăimăm acestor pofte", avea să spună în aceiași ani un harnic antreprenor literar 37. Un întreg vocabular infiltrează discursul critic, ca să descrie sau să incite descărcarea de afecțiune în preajma literaturii. Dar el nu lămurește mobilul intim
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Erau adorați profeții, pentru că avea o țintă, pentru că trăia adevărat în viitor și nesocotea era iubiți trubadurii pentru că era într-adevăr cavaleri"38. Într-adevăr, de ce iubești literatura și pe actorii ei? De ce să râvnești la practicile ei? De ce să poftești la opere, de ce să emulezi conduitele scriitorilor, de ce să încurajezi chemarea literară? E un bun moment să pui această întrebare în 1844. Deversarea de afecțiune în preajma literaturii nu are încă un conținut propriu: e o simplă pasiune ignorantă, trăită orbește
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
veacurile XVII și XVIII pe hotarul unui stăpân veneau să are și să semene oameni care locuiau în satul altui stăpân stau mărturie documentele: „Între 1636 și 1642. Iată eu Iordache Cantacuzino, vel cămănar, scriem la Dumneata, frate vistiernice întâi poftesc pe Dumneata pentru rândul celui sat al nostru anume Grozeștii, să lași Dumneata să are unde au arat și până acum iar noi încă vom sluji mai multu Dumitale. Să fii dumneata sănătos. Iordache Cantacuzini" (Cronica Bohotinului în Analele Academiei Române
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
înnobilirii ori prin contact social. Se știe de toți cât de mult face contactul, și cum oamenii nuli ca pricepere însamnă ceva într-o țară, numai prin faptul că s-au vârât în sufletul unuia și altuia și s-au poftit cu loc ori fără loc, cu vreme ori fără vreme. Ceia ce azi e considerat de omul onest ca o lingușire, ca un semn de lacheism - și slavă domnului mulți lachei avem azi! - în trecut era introdus în deprinderile țării
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au trecut pe acolo, îl recomand atât domnilor viziri cât și prietenilor noștri bei. Drept care am înmânat această teșcherea pentru a fi cunoscute credința și ospitalitatea susnumitului boier". Said Ali, nepot onoratului Raziz Abdulan Capudan Pașa „Bun venit la noi", „poftiți la masa noastră", „luați de gustați cu noi" etc. erau invitațiile care arată cu prisosință generozitatea, ospitalitatea, caracteristice poporului nostru, felul său de a întâmpina și primi oaspeții care vin cu gând bun... Dacă ar fi să ne referim la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de variante, într-o povestire care cronologic, să ne amintim, este posterioară rătăcirilor lui Ulise. Primirea lui Telemah în Pilos este imediată: Dar cum văzură pe străini, ei [oamenii din Pilos] le ieșiră înainte cu toții, le strânseră mâna și-i poftiră să se așeze. Pisistrat, fiul lui Nestor, îi întâmpină cel dintâi și-i luă pe amândoi de braț, îi puse la masă lângă frate-său Trasimede și lângă Nestor, pe blănurile aruncate pe nisipul țărmului" (3.34-39)44. Li se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simte o indignare reținută. Atitudinea lui Loadamas, fiul regelui, este de ademenea nepotrivită prin provocarea de a-și arăta forța la jocuri atletice. Este vorba despre o întrecere respectabilă pentru vârsta sa, dar dureroasă pentru Ulise care întreabă: "De ce mă poftești în bătaie de joc?" (8.153)125. Ca unul "care roagă" ceva, Ulise este fără îndoială, într-o poziție inferioară și este nepregătit pentru orice fel competiție. Ca musafir nu ar trebui să fie supus la nici o probă în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în Italia de Laurence Sterne, - sărbătoare vesperală a ospitalității - nu se poate imagina fără prezența unui bătrân "an olg grey-headed man". El se ridică pentru a-l întâmpina pe călătorul în căutare de adăpost cu o cordialitate respectoasă și îl poftește la masă, alături de ceilalți, la o supă cu linte. Întreaga familie (femei, gineri și veseli urmași) reprezintă înrădăcinarea solidă în timp, din generație în generație. Călătorul care împrumută cuțitul bătrânului ca să-și taie o bucată de pâine devine parcă un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
direcție greșită". Drumurile sunt noroioase, întunericul e tot mai des, următorul sat este foarte departe. Lui îi revine, sub priviri pe care le socotește ostile, să cucerească ospitalitatea de o seară. Bărbatul îi spune soției, ivită din întuneric ca să-l poftească să se întoarcă în casă: "Vreau să rămân să văd ce-o să facă omul ăsta. E un străin care întârzie pe-aici fără nici o treabă. Uită-te la el". Astfel călătorul singuratic este înconjurat de priviri, de zvonuri, de indiferență
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]