4,267 matches
-
secolul al XIX-lea, mai ales în a doua jumătate, pe fondul anticlericalismului francez și al tinerelor teorii despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pettazzoni 6. În privința stilului, chiar și studenții destul de avansați mi-au declarat că nu înțeleg nimic și, dacă nu l-aș fi cunoscut foarte bine pe Widengren dinainte, nici eu n-aș fi înțeles nimic. Mare parte din carte conține polemici împotriva unora care nu sunt numiți în clar, ci doar sub eticheta reprobatoare de „evoluționiști”. Dumneavoastră vă revine să decideți dacă o asemenea carte este indicată pentru publicul francez - sau întrebați-l mai degrabă pe Dumézil. Știți bine că sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
integral, să aducă din toate religiile și culturile material pentru construcția sa. Aceasta nu este câtuși de puțin o afirmație nouă, dar Eliade a susținut-o cu o nouă acuitate și pe baza unui nou material, implicându-se într-o polemică violentă cu istoricul italian al religiilor (religionshistorikern) Ernesto de Martino. Criticile acestuia voiau cu orice preț să rețină expresia „umanism integral” pentru liniile generale ale culturii occidentale. Pentru el, doar în cadrul umanismului, care începe în Antichitatea țărilor mediteraneene de Răsărit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dă șansa, alături de cei din celelalte țări sovietizate, de a arăta lumii că nasc și în România "scriitori demni de vremile pe care le trăim". Cu Paul Goma am intrat, cum spune Virgil Ierunca, "în rîndul lumii". Adunarea și publicarea polemicilor și pamfletelor din Dimpotrivă (1994) își află noima "în restaurația intensificată în vremea din urmă". Între primii aflați în vizorul nemilos al criticii se va afla G. Călinescu;, prins ca în insectar, el este redus la dimensiunile unui "curtean în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptului că marxiștii susțin că ar avea, Virgil Ierunca va afirma: "cultura are unul, și încă de totdeauna: să scoată pe om din condiția orizontală a începuturilor, spre a-l ridica la onoarea de a fi om". În pamfletele și polemicile din Dimpotrivă, nimeni nu este iertat pentru constanta și manifesta adeziune la partidul comunist și conducătorul suprem, Nicolae Ceaușescu. Vom da doar cîteva nume, din cele mai sonore: Edgar Papu, Șerban Cioculescu, George Ivașcu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Nicolae Dragoș, Eugen Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar uneori reușind să le Învingem, În sensul că „le-am lărgit, le-am Înmuiat”, nu de puține ori folosind puterea politică În defavoarea ei, ca și În luptele de jiu-jitsu. De altfel, de vreo cincisprezece ani, se și duce o polemică abundentă În lumea literară despre „rezistența prin cultură” sau despre „reala valoare a ierarhiilor literare sau artistice făcute Înainte”! Eugen Ionescu Însuși, cu pripeala și fierbințeala celui care apără o cauză justă, dar și aflat la câteva mii de kilometri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârstă, m-a ajutat decisiv În a nu cădea În toate acele false probleme, chiar depresiuni sau pulsiuni paranoide care Îi vizitează adeseori pe extrem de mulți contemporani ai noștri și nu numai locuitori ai „Europei centrale sau răsăritene”. Ca și polemica pe care o duceam cu prietenii mei literați de primă oră În jurul locului pe care-l ocupă balada Mioriței În mentalul românesc, dispută ce revine adesea În aceste scrieri, dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În care se Îneacă atâția, moartea ce precedă morții - adaptarea. Trăiască adaptarea!... 12 Spuneam mai sus că, În toți acești cincisprezece-șaisprezece ani câți au trecut de la revoluție, am refuzat să mă angajez Într-o polemică imediată sau de principii cu „noii negatori”, cu cei care contestau - și contestă Încă! - „vechile ierarhii” ale valorilor literare, stabilite, În cei vreo cincizeci de ani de dominație comunistă, de către nu puțini critici de prestigiu, dar și de un enorm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victime predilecte și urmărite până azi cu o fervoare demnă, Într-adevăr, de cauze mai bune, Grigurcu și-a ales două vârfuri ale literaturii sub comunism: Eugen Simion și Nichita Stănescu. Dacă eram În general de acord cu multe dintre polemicile sale cu Crohmălniceanu - care mai trăia la Începutul anilor nouăzeci, refugiat În Germania! -, dar displăcându-mi unele accente stridente, de-un subiectivism ce-i făcea rău În primul rând articlerului care se voia și se voiește a fi unul dintre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
48, mai ales, Încoace, este strîns legată și Îmbibată de viața și caracterele celor care au făurit conștiința națională și au luptat, fiecare În felul său și cu armele sale, pentru „visul unei Românii mari, Întregi, unitare”, literatura lor, textele, polemicile lor sunt tot atâtea documente istorice și de mentalități, viața lor privată, totul, totul s-a zidit În acest Vis! Un vis național, dar și unul al valorilor, al afirmării geniului național În forme universale ca o primă și esențială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului său era surprinzător (și cu atât mai surprinzător cu cât românii fuseseră educați până atunci În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe un drum așa de lung la Buftea, unde nu sunt mulțumit de recolta, ce a făcut. Am citit - trimis de un prieten - numărul din „Cronica” În care e răspunsul d-nei Cosma la critica tânărului istoric Șt. Gorovei . În legătură cu această polemică i-am trimis d-lui Mancu o scrisoare, cu anumite sugestii de urmat, la alcătuirea Anuarului festiv al semicentenarului liceului No. 2, spre a evita multele neplăceri ivite, cu prilejul celui de la „N. Gane”. Am primit multe scrisori de protest
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vizați În el, șpaltul spre confruntare și eventuale corijări de date; numai În urma acestei operații se definitivează. Așa se evită susceptibilitățile, omisiunile fără și cu voie, exagerările și neadevărurile. Și aș dori ca Monografia noastră să nu dea loc la polemici inutile, de vreme ce nu se mai pot repara inadvertențele, ca să le numesc așa fără răutate. Îl compătimesc pe d. Nichita, căci are o ingrată muncă și toți Își vor Îndrepta lorgnetele spre dânsul, după apariția lucrării. Sunt sigur Însă, că față de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
par tineri, că nu-i pot deosebi) salutați-i din parte mi. Ai mei Vă trimit complimente. Omagiile mele doamnei și matale cele mai bune și sincere urări de sănătate. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu P.S. A Încetat polemica „Șt. Gorovei și autorii „Monografiei”, care a stârnit atâtea nemulțumiri? Mai știți ceva de semicentenarul liceului No. 2? Se mai ține serbarea? Aveți numărul din „Secera și Ciocanul” piteștean, despre care mi scrieți? Eu posed un număr În plus, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu, VITALIE CIOBANU și eu preferăm să batem orașul vechi. Mergem în Cetatea Tompea, să privim orașul de la înălțime, Portul și Golful Finnik. O polemică între Adrei Bodiu și Boris Buracinschi, declanșată de afirmația acestuia din urmă cum că Bucureștiul e mai provincial decât Tallinul. Boris argumentează prin faptul că, aflat la București, a fost arătat cu degetul că poartă bască și că are cercel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
engleză care nu-ți permite să o citești pe Agatha Christie sau pe Harry Potter în versiune originală. Astăzi, Elveția este pe punctul de a trece limbile pe prima treaptă în învățământ, și acest proiect a provocat recent o mare polemică în toate ziarele. - Vorbește-mi despre creația ta. Am aflat, studiindu-ți CV-ul, că preferi interferența artelor. Cum se împacă literatura cu pictura în destinul tău? - Am început cu desenul și cu pictura. Desenele mele sunt asemănătoare frazelor: benzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar e un fapt secundar acest lucru, ce ține de veleitatea oricărui provincial necunoscut de a se face cunoscut în capitală, de a intra în „elite”! -, ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele, cu naturalismul încă dominant în proza noastră, după ce el s-a stins în Apus, de aproape un secol. De aceasta, e drept, s-au izbit și spirite ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Proust, Mann, nu-mi pot stăpâni o undă amară, internă, o îndoială ce nu mă părăsește. Era oare posibil ce voia... acel tinerel?! Nu și-a supraapreciat el capacitățile creatoare sau nu cumva „s-a grăbit”, vrând să intre în polemică creatoare cu prea multe „partide literare”, cu prea diverse și înrădăcinate credințe și tradiții autohtone? Și, mai ales, orgoliul de a vrea să „inoveze” aici, pe solul național, când e știut că arta și literatura română, tânără și încă nesigură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu, vrea și poate să însemne „reala și majora creație de valori literare”. Sigur, sunt unii, azi, care neagă existența acestor „reale și majore valori” create în cei cincizeci de ani de dominație roșie, dar eu nu voi intra în polemică cu ei: critica, critica de prestigiu a acestei jumătăți de secol a constatat-o - chiar, dacă, e adevărat, unele texte valabile literar erau susținute cu o atenuare a rezervelor critice, iar criticii buni știau că lupta se duce nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
specia sinap lungărețe și mărunțele. Președintele Komarov, înfățișare venerabilă. Cam suferind. Am observat multe figuri frumoase de savanți bătrâni, care își purtau bine anii. Delegația ungară care era găzduită aici la Uzkoe, am cunoscut pe d. Duman care a avut polemică cu N. Iorga pe chestia stăruinții Românilor în Ardeal. E un om cu înfățișare umilă și neînsemnată. Delegația poloneză care se află tot aici, face grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au părăsit între timp Iașul și bine au făcut. Trebuie să amintesc aici și episodul "Club 8", singura tentativă de a ieși din subterană în spațiul public la care am luat parte. Au fost întâlniri, lecturi publice, lansări de carte, polemici în presă, lecturi în străinătate, pledoarii pentru resurecția spiritului critic... o încercare onestă de a propune o alternativă culturală viabilă, în replică la "oferta" săracă a Iașului literar oficial. Proiectul aparține acum trecutului, fără să fi zgâlțâit prea tare inerția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pitbulii ăia tatuați la veterinar cărora, dacă nu le azvârli la timpul potrivit o mămăliguță cu smântână în strachină, sunt în stare să-ți înfigă colții în gât... Faptul că am atins problemele literare acute din zona noastră într-o polemică nu înseamnă că am avut ceva de pierdut, iar dacă nu au fost înțelese nu e vina noastră. În fond, ceea ce am avut înainte de polemică, am și acum, așadar ce să pierd? Până la urmă, dragă Adrian, tot cărțile vorbesc... Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
colții în gât... Faptul că am atins problemele literare acute din zona noastră într-o polemică nu înseamnă că am avut ceva de pierdut, iar dacă nu au fost înțelese nu e vina noastră. În fond, ceea ce am avut înainte de polemică, am și acum, așadar ce să pierd? Până la urmă, dragă Adrian, tot cărțile vorbesc... Sunt de acord că generațiile tinere, ca să se vadă, e bine să intre în literatură prin mici revoluții. Dacă revoluționarii mai au și talent, cu atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cărți care îți propun un pact, te obligă să descifrezi, îți excită nevoia de analiză. În fine, așa m-am întors la critică, dar, din nefericire pentru mine, nu ca la un teritoriu al ideilor, dezbaterilor, construcțiilor teoretice. Nu în polemică cu ele mă aflam. Pe mine mă interesează logica lor internă, care începe să funcționeze cumva de la sine, la intersecția dintre construcția teoretico-analitică și obiectul care le-a generat. Și, în felul acesta, toate pot fi credibile. O carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă, știindu-se cât de ușor este acum să aduci la zi, dacă vrei, o informație. Sau dacă se scrie o istorie, aceasta musai trebuie să fie ironică, orientată ori spre polemică, ori spre diagnostice ciudate, afirmații jignitoare care nu fac casă bună cu seriozitatea când este vorba de o istorie a unui fapt de cultură de amploare cum este literatura. Cât privește "dezideologizarea" literaturii, cred că este un domeniu extrem de greu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]