3,781 matches
-
comunist (decembrie 1989), unii locuitori ai satului au emigrat în Polonia sau în Germania, dar restul populației a rămas aici. În sat funcționează o grădiniță și o școală în limba poloneză, construite cu sprijinul autorităților din Polonia, precum și o Casă Polonă (Dom Polski), ridicată pe locul vechiului Cămin Cultural. Aici își desfășoară activitatea ansamblul folcloric Mała Pojana. Noul complex școlar (școală cu clasele I-VIII și grădiniță) a fost construit în urma unei unui proiect de 1,5 milioane de euro finanțat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
care celebra liturghia. După venirea germanilor s-a construit în mijlocul satului o capelă din lemn mai încăpătoare. În sat s-a stabilit un preot permanent care celebra slujbele religioase în limba latină, iar predica și evanghelia erau tălmăcite în limbile polonă și germană. Primii preoți care au slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
o biserică din piatră, sub coordonarea preotului Andrei Zoles. Aceasta se afla în mijlocul satului, în cimitirul localității. Ea a fost sfințită în anul 1894. În apropierea bisericii s-a construit și o școală, unde se preda în limba germană și polonă. Viața și-a urmat cursul normal și liniștit până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Poiana-Micului locuiau 1.614 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 98
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pontificală în biserica parohială și încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând rugăciunile și cântările învățate în limba polonă. Credincioșii din comunitatea Poiana Micului au trebuit să parcurgă distanțe între 1 și 5 km până la biserică, drumul durând între 15 și 60 de minute. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului a fost renovată în iunie-iulie 2008
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
robii rromi (care erau cercetașii, iscoadele, rotarii, crescătorii de cai, căruțașii, căldărarii, pielarii, cortorarii și fierarii mongolilor și mai târziu ai tătarilor) să fi fost preluați de la mongoli și tătari în secolul al XIV-lea, odată cu înfrângerea acestora de către regii poloni sau ungari, de către voievozii români sau de către țarii ruși (robia rromilor existând în toate aceste țări, dar și în Persia și Asia centrală care au fost deasemenea dominate de mongoli și tătari). Primele documente care le atestă existența certă îi
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
în Legiunile poloneze în timpul Primului Război Mondial, și mai târziu în armata poloneză nou creată în timpul războiului polono-sovietic (1919-1921). În acest război, el a jucat un rol important în bătălia decisivă de la Varșovia. În primii ani ai celei de-a doua Republici Polone, Sikorski a ocupat mai multe posturi în guvern, inclusiv cele de prim-ministru (1922-1923) și ministru al afacerilor militare (1923-1924). În urma loviturii de stat dirijată de Józef Pilsudski în mai 1926, și odată cu instalarea guvernului Sanacja, a căzut în dizgrația
Władysław Sikorski () [Corola-website/Science/323296_a_324625]
-
prospecțiuni geologice la Cacica și la Solca, iar în perioada 1790-1795 au venit primii coloniști germani și polonezi, care s-au stabilit inițial la Solca, lucrând ca mineri, meșteșugari și funcționari. O a doua mare colonizare cu muncitori germani și poloni la Cacica a avut loc în anul 1835. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării activității de exploatarea a sării, au venit la Cacica numeroase familii de români care să lucreze la salină. Acestea s-
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
credincioși romano-catolici (3,57% din populația localității) și 1 greco-catolic. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ilișești s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. Ca urmare a scăderii permanente a numărului de credincioși prin emigrări în Germania, mutări în alte localități sau deces, Biserica romano-catolică din Ilișești a ajuns să fie folosită doar o singură dată pe an, mai exact cu
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
octombrie 2009, Lech Kaczyński, președintele Poloniei, i-a conferit preotului Marius Bucevski Crucea de Aur pentru Merite Deosebite, în semn de recunoaștere a activității sale în cadrul comunității poloneze din Solonețu Nou. Această ceremonie s-a desfășurat la sediul Ambasadei Republicii Polone din București. În iulie 2010 au fost înlocuite cele două geamuri de sticlă din prezbiteriu cu vitralii care-i înfățișează pe Sf. Stanislav și pe Papa Ioan Paul al II-lea. Conducerea parohiei luase legătura un an mai înainte cu
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
acordului secret sovieto-german. În urma schimbului de prizonieri dintre Germania și URSS, Kozeliewski, care a ascuns faptul că era ofițer, a fost predat autorităților naziste, devenind prizonierul acestora din urmă. Astfel a scăpat de soarta rezervată unor multe mii de ofițeri poloni aflați în captivitatea sovietică și care au fost masacrați la Katyn. În noiembrie 1939 el a evadat din captivitate și s-a alăturat rezistenței poloneze subterane. Apoi a efectuat în numele acesteia o misiune secretă în Franța, aducând informații destinate guvernului
Jan Karski () [Corola-website/Science/326542_a_327871]
-
adresată Austriei la 19 decembrie, guvernul cehoslovac a acționat sub impresia că are susținerea Franței pentru a revendica Silezia Cieszynului ca parte din Silezia Austriacă. Parisul considera însă că a dat asigurări doar împotriva revendicărilor austro-germane, nu și a celor polone și vedea atât Cehoslovacia cât și Polonia ca potențiali aliați împotriva Germaniei și nu dorea să răcească relațiile cu niciuna dintre ele. Mamatey scrie că polonezii „au adus chestiunea în discuție la conferința de pace deschisă la Paris în ziua
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
apostolic al Český Těšínului; în ), cu scaunul la Český Těšín, separând astfel parohiile de jurisdicția Breslaului. La 31 mai 1978, Papa Paul al VI-lea a inclus administrația apostolică cu arhidieceza Olomouc prin constituția apostolică "Olomoucensis et aliarum". Republica Populară Polonă a semnat la Varșovia la 13 iunie 1958 un tratat cu Cehoslovacia prin care a confirmat frontierele existente la 1 ianuarie 1938. După ce comuniștii au preluat puterea, explozia industrială a continuat și în regiune au sosit mulți imigranți (mai ales
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
evreiești de auto-apărare organizate în orașul natal pentru a proteja comunitatea evreiască în timpul evenimentelor de la sfârșitul Primului Război Mondial. A trebuit să-și întrerupă studiile de inginerie, din cauza izbucnirii războiului sovieto-polon, când a fost recrutat, la începutul anului 1919 în armata statului polon renăscut. În timpul serviciului său militar el a inventat în folosul aviației polone, o aplicație meteorologică care servea la măsurarea intensității și direcției vânturilor. Datorită acestei invenții, autoritățile militare i-au permis să-și reia studiile în anul al treilea la
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
în timpul evenimentelor de la sfârșitul Primului Război Mondial. A trebuit să-și întrerupă studiile de inginerie, din cauza izbucnirii războiului sovieto-polon, când a fost recrutat, la începutul anului 1919 în armata statului polon renăscut. În timpul serviciului său militar el a inventat în folosul aviației polone, o aplicație meteorologică care servea la măsurarea intensității și direcției vânturilor. Datorită acestei invenții, autoritățile militare i-au permis să-și reia studiile în anul al treilea la Școala politehnică, care se redeschisese la sfârșitul anului 1919. În anul 1920
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
sfârșitul anului 1919. În anul 1920, în împrejurarile apropierii Armatei Roșii de Varșovia, s-a intensificat propaganda antisemită care susținea ca evreii îi ajută pe invadatorii bolșevici și, în consecință, Blass, asemănător cu mii de alți soldați evrei din armata polonă, a fost internat în lagărul de la Jablona. A fost eliberat de acolo după trei săptămâni. După lăsarea la vatră în același an, el si+a putut incheia studiile la Politehnică. Ulterior a inventat, patentat și dezvoltat o mașină operativă în
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
iar aceasta din urmă a revenit lui Gunzelin, la solicitarea lui Boleslau însuși. În toamna anului 1004, Gunzelin a participat la asediul reușit al regelui Henric al II-lea asupra Burg Budusin, din apropiere de Bautzen, care fusese ocupat de poloni din 1002. Cronicarul Thietmar de Merseburg relatează că acel castel ar fi fost distrus din temelii dacă Gunzelin nu ar fi insistat ca polonilor să li se permită să plece de bună voie, iar castelul a scăpat astfel de distrugerea
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
regelui Henric al II-lea asupra Burg Budusin, din apropiere de Bautzen, care fusese ocupat de poloni din 1002. Cronicarul Thietmar de Merseburg relatează că acel castel ar fi fost distrus din temelii dacă Gunzelin nu ar fi insistat ca polonilor să li se permită să plece de bună voie, iar castelul a scăpat astfel de distrugerea totală. Totuși, polonii, pe drumul de retragere, au devastat unele părți ale mărcii. În ceea ce îl privește, Gunzelin și-a stabili reședința în continuare
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
Cronicarul Thietmar de Merseburg relatează că acel castel ar fi fost distrus din temelii dacă Gunzelin nu ar fi insistat ca polonilor să li se permită să plece de bună voie, iar castelul a scăpat astfel de distrugerea totală. Totuși, polonii, pe drumul de retragere, au devastat unele părți ale mărcii. În ceea ce îl privește, Gunzelin și-a stabili reședința în continuare chiar în Budusin. Gunzelin s-a aflat în dispută cu nepoții săi de frate, Herman și Eckard, în cadrul a
Gunzelin de Meissen () [Corola-website/Science/325544_a_326873]
-
a fost ales să îi preia posesiunile, devenind astfel markgraf de Meissen. El s-a termeni mai buni cu împăratul Henric al II-lea decât fusese Gunzelin, cu toate că însuși fratele lui, Eckard, se afla în relații de mare amiciție cu polonii. În 1029, Herman a fost numit conte de Hassegau. După moarte, el a fost succedat de fratele mai mic, devenit Eckard al II-lea.
Herman I de Meissen () [Corola-website/Science/325545_a_326874]
-
(născut.1769 - decedat.1835) este un poet de limbă polona. , fiul lui Ioan Hâjdeu și al Margaretei Piorkuszewski, s-a născut în Polonia, în 1769, chiar cu un secol înaintea nașterii, în 1869, a strănepoatei sale, Iulia Hașdeu. La vârsta de 14 ani scria versuri în limba poloneză. În copilăria
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
al Consiliului Național Provizoriu și a jucat un rol important în ocuparea țării de către sovietici și în instaurarea unui regim stalinist. Din 1947 până în 1952 a fost președinte al Poloniei, iar după abolirea administrației prezidențiale, prim-ministru al Republicii Populare Polone. A fost de asemenea secretar general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez ("Polska Zjednoczona Pârtia Robotnicza"-PZPR) din 1948 și până în 1956. Regimul sau s-a caracterizat printr-o teroare totală, el semnând condamnările la moarte ale multor oficialități din armată
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
parte armata polono-lituaniană în frunte cu regele Ioan al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]