5,162 matches
-
secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror valori au înlocuit pilonul axiologic al drepturilor omului promovat de inițiatorii modernismului democratic. Cred
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror valori au înlocuit pilonul axiologic al drepturilor omului promovat de inițiatorii modernismului democratic. Cred că axiologia comunismului este postmodernă, deoarece anulează valorile clasice și promulgă o serie de valori nonclasice, sub domnia cărora deciziile factorilor de putere predomină asupra valorilor instituționalizate prin democrațiile modernismului consacrat; − succesul doctrinelor de extremă-dreaptă (nazism, fascism etc.), inspirate doctrinar, printre altele, din viziunea nietzcheeană
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea a creat stări conflictuale în interiorul țărilor aflate pe cale de democratizare, scoțând la iveală un nou tip de relativism valoric. Conflictele bazate pe etnie, gen, religie, preferințe sexuale reprezintă astfel de turbulențe în interiorul erei postmoderne. În epoca izomodernă, acestea tind să fie depășite, prin reasimilarea valorilor modernismului incipient. În concluzie, postmodernitatea a existat (și continuă să există la diverse niveluri), dar ca o a doua etapă a modernității în sine. Această viziune contravine celei a
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la diverse niveluri), dar ca o a doua etapă a modernității în sine. Această viziune contravine celei a lui Giddens, potrivit căreia nu există postmodernitate, dar este concordantă cu părerea acestuia potrivit căreia ne plasăm și astăzi în modernitate.) Perioada "postmodernă" a modernității poate fi numită "era modernității întunecate", așa cum la o scară mai largă Evul Mediu a reprezentat o eră "întunecată" între Antichitate și Modernism. Ceea ce construim în contemporaneitate reprezintă, cred, o a treia fază a epocii moderne, survenind postmodernității
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de insecuritate, conflicte și convulsii geopolitice. 4. 3. Hierofania omului geopolitic izomodern Transformarea mediului socio-politic actual marchează, în esență, traiectul unei transformări spre re-spiritualizarea vieții interioare a individului angrenat în mecanismul social. Jaloanele acestei transformări se calchiază pe destabilizarea valorilor "postmoderne" și pe redescoperirea, în cadre geopolitice necunoscute până de curând, a axiologiei modernității inițiatoare. Reapariția sacralității spațiilor de interferență stabilite în perioada modernității timpurii nu face decât să reformuleze harta spirituală a lumii globale, prin inventarea de noi naționalisme etno-religioase
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sunt doar geopolitice; acestea se manifestă prin globalizare spirituală, inclusiv prin conflicte sau, dimpotrivă, prin absorbții spirituale (religioase, ideologice etc.) și prin reformulări teoretice ale constructelor clasice ale frontierelor și conflictelor privite prin perspectiva paradigmei modernității reflexive sau a celei postmoderne. Așadar, din unghiul istoriei contemporane, prin spectrul disipativ al paradigmei izomodern. Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de contract, convenție, asociere, comunicare și conflict. Să mai reținem și ideea potrivit căreia rolul jucat de activismul extrapolitic (mișcările feministe, ecologiste etc.) este din ce în ce mai vizibil. Societatea bazată pe drepturi și obligații concrete, formulate punctual, pare să ia loc societății postmoderne în care cumulul excesiv de obligații formale a condus la reacțiile adverse reprezentate de relativitatea axiologică. În termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
societății ca întreg. Actualul contract izomodern tacit, implicit, prezintă unele valențe diferite de ceea ce a reprezentat contractul social inițial, așa cum era acesta imaginat de "marii clasici". Mai mult, actualul contract societal tinde să absoarbă conflictualități inerente epocilor modernă timpurie și postmodernă. Sintetizând teoriile expuse mai sus și problematica ridicată de acestea, se poate afirma fără putință de tăgadă că valorile tradiționale, clasice, care au fundamentat democrația modernă se exprimă în continuare, în lumea occidentală și/sau postindustrială, prin anumite drepturi și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
datum în societatea izomodernă. Refragmentarea zonală și regională, redefinirea identităților culturale, curentul multiculturalist actual și redeschiderea către cunoaștere reprezintă reîntoarceri la idealurile iluministe ale modernității timpurii care au creat din fracturări naționale state-națiune dar nu și imperii ideologice (precum ideologiile postmoderne ale secolului trecut) și care recuperează valorile tradiționale ale drepturilor omului. La fel, spiritualitatea contractualistă a Iluminismului și axiologia acestuia sunt recuperate, prin sublimare, sub forma atractorului social izomodern. În fine, la nivel comunicațional, interesul modernității inițiatoare pentru diseminarea fractală
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ierarhii sociale și noi tipuri de status Mediul economic Piața capitalistă sălbatică Societatea industrială Societatea postindustrială. Societate a cunoașterii și a serviciilor Valori culturale Critica valorilor religioase tradiționale Dominanța valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Dependență de cale Modernitate inițiatoare Tranziție (postmodernă) Metodologie redempțională raționalizată. Formalism, cercetarea formelor, morfogeneză Structurare politică Ieșirea din absolutismul puterii Societăți totalitare, sub umbrela "drepturilor omului". Societăți, prin contrast, în Occidentul evoluat. Politică a conviețuirii, cooperării și negocierii Principiul identității de sine în cadrul modernității Societatea cunoașterii axiomatice
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comunicațională și identitară, caracterizată de tendințe de repersonalizare într-un univers aparent amorf, indistinct, într-o societate "constructurată", condusă de state "privatizate", de state-gestionar, în locul statelor-tutore tradiționale. Toate aceste schimbări structurale reprezintă elemente constitutive ale procesului de tranzit de la societatea postmodernă la cea izomodernă, adică, potrivit ipotezei formulate la început, la "cea de-a patra hipnoză". Elementele recursive provenite din premodernitate și ocolite de "postmodernitatea" relativistă a secolului trecut rămân valabile, cu siguranță, în epoca izomodernă, acestea fiind recuperate din modernitatea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
culturale specifice modernității timpurii. Ca atare, enunțul ipotezei inițiale ar trebui reformulat sub mantia regenerativă a următoarei teze: Societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată sub un continuum
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
trad. din fr.: I. Pecher). București: Editura Politică. Locke John [1690] (1979) [(c)1952, first edition; twentieth printing]. The Second Treatise of Government (introducere și note de Thomas P. Peardon, editor). Indianapolis: Bobbs-Merrill Educational Publishing. Lyotard Jean-François [1979] (1993). Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii. (trad. și pref.: Ciprian Mihali). București: Editura Babel. Mackinder Halford J. [1919] (1996). Democratic Ideals and Reality. A Study in the Politics of Reconstruction. National Defense University Press. (http://www.ndu.edu/inss/books/Books%20%201979
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
contemporary era, these changes could retrieve at a new level some of the values of Early Modernity. These functional-structural changes constitute characteristics of the "Isomodern" Era, that is the third phase of Modernity which follows the Early Modernity and the postmodern relativistic axiological views. At the methodological level, I try here to identify and analyse the isomodern era through the means of the conceptual set of the morphogenetic (complexity) theories. Even though this thesis relies on classical spontaneous observation and on
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
social stratification seem to belong to different conceptual spheres, they in fact interact and depend upon each other through structuration and especially through stractification that is the interdependence between action and social stratification. These changes make me believe that the postmodern era is about to end and a new one is getting born. Through the concept of "isomodernism", I mean to emphasize relevant aspects that could be similar to some of those which characterised the early modern world. I intend to
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Art and Religion in the twentieth century, The sacred and the basis of creation by myth and symbol, Spațiul și timpul sacru în pictura bisericească din Moldova secolelor XVXVI. Studiu de caz, Cina cea de taină, comparație între medieval și postmodern, Aspecte spațiale ale coeziunii dintre sacru și creație sau Intermedierile artistice contemporane, fundamentul viitor al artei. În calitate de artist vizual și de membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, a organizat patru expoziții personale de arte vizuale, realizând diferite proiecte de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artistice, care ar putea fi încadrate într-o diversitate de tendințe tradiționale și novatoare, în ansamblu, putând fi identificate, în mod simultan, expresiile culturale ale unei direcții moderniste și ale uneia postmoderniste. Având la dispoziție diferite posibilități de afirmare, "creatorul postmodern și artistul conservator nu reprezintă decât extremele frontului creator al artei contemporane: între aceste extreme există numeroase nuanțe ale concepției creatoare în artă, îmbinând în proporții variate lecția marilor maeștri de altădată cu cea a artei moderne și postmoderne"453
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creatorul postmodern și artistul conservator nu reprezintă decât extremele frontului creator al artei contemporane: între aceste extreme există numeroase nuanțe ale concepției creatoare în artă, îmbinând în proporții variate lecția marilor maeștri de altădată cu cea a artei moderne și postmoderne"453. Cât privește reprezentarea vizuală a sacrului în arta contemporană, modernismul și postmodernismul marchează un punct de răscruce al interacțiunii dintre domeniul artei și cel al religiosului, mai ales în condițiile crizei imaginii sacre de la începutul perioadei moderne, despre care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
conferă și acea senzație de déjà vu cu care se prezintă contemporaneității. Sub acest aspect, postmodernismul apare ca o "repovestire"505 a modernității, semnificând o etapă de "analiză și anamneză"506 a unor aspecte specifice ale trecutului modern. Totodată, arta postmodernă corespunde unei stări de continuă schimbare și de acută nevoie de originalitate, prezentând influențe majore inclusiv în planul reprezentării vizuale a sacrului. De altfel, multitudinea de mișcări artistice și succesiunea lor destul de rapidă în timp, inconsecvența și nedurabilitatea multora dintre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cu tendințele neconvenționale ale prezentului, definind și noile forme de exprimare artistică a subiectelor de ordin sacral 508. Avem deci în vedere o perioadă de profunde schimbări ideologice, sociale și culturale, ce evidențiază caracterul eminamente eclectic și sincretic al artei postmoderne, conturate printr-un anume recurs la sursele de inspirație ale trecutului și prin toleranța pentru aproape oricare dintre formele artistice ale prezentului, indiferent de originea sau de valoarea acestora. Având în vedere acest context cultural extrem de divers, ne întrebăm care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
transcendent din acestea. Afirmând că "până și existența cea mai desacralizată păstrează încă urmele unei valorizări religioase a Lumii"537, discursul lui Mircea Eliade are încă tăria de a propune atitudinea prudenței față de astfel de reprezentări, care datorită caracterului lor postmodern, fac tot mai problematică maniera de încadrare și judecare a acestora. De aceea, trebuie să amintim în final și tendința conservatoare, de păstrare a canoanelor artei sacre (în sens restrâns, strict religios) în matricea lor autentică, regăsită însă, într-un
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
București, 1968. Walter, Philippe, Mitologie creștină, Editura Artemis, București, 2005. Wunenburger, Jean-Jacques , Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2000. Wunenburger, Jean-Jacques, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, Iași, 2004. Zaharia, D. N., Istoria artei antice și medievale, Editura Artes, Iași, 2007. Zaharia, D.N., Estetica postmodernă I, Editura Dosoftei, Iași, 2002. Zizioulas, Ioannis, Creația ca Euharistie, Editura Bizantină, București, 1999. Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, București, 2006. Zlate, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2006. ***, Accademia Gallery. The Official Guide
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în sens temporal oricărei generații de artiști. Practica artistică ne demonstrează adeseori faptul că termenul de contemporan, relaționat diferitelor individualități creatoare, face referire la artistul care trăiește și creează în perioada actuală, fără a fi însă, în mod obligatoriu, și postmodern, calitatea postmodernității arătându-se, din această privință, a fi mai degrabă o opțiune însușită. Beneficiind de o largă paletă de astfel de opțiuni, nu toți artiștii contemporani își asumă calitatea postmodernității, preferând să rămână credincioși valorilor Artei moderne sau chiar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai degrabă o opțiune însușită. Beneficiind de o largă paletă de astfel de opțiuni, nu toți artiștii contemporani își asumă calitatea postmodernității, preferând să rămână credincioși valorilor Artei moderne sau chiar ale celor clasice, ale trecutului. 453 D.N. Zaharia, Estetica postmodernă, I, Editura Dosoftei, Iași, 2002, pp. 16-17. 454 Hans Belting, Image et culte, Une historie de l'art avant l'époque de l'art, Les Éditions du Cerf, Paris, 2007, pp. 617-651. 455 Catherine Grenier, L'art contemporain est-il chrétien
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Bal, membră a Academiei regale de arte și științe din Olanda, predă critică și teorie literară la Universitatea din Amsterdam. Cu preocupări culturale care se extind de la Antichitatea biblică și cea grecoromană la Iluminism, la literatura sau arta modernă și postmodernă, la feminism și neocolonialism, ea sa ilustrat îndeosebi în naratologie, pe care a deschis-o spre studiile culturale. Mieke Bal, Narratology. Introduction to the theory of narrative (Second edition) (c) 1985 University of Toronto Press (c) 2008, Institutul European Iași
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]