3,904 matches
-
lungi de nume proprii cărora le lipsește rezonanța orchestrală, este cam fanfaron și sadic. Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de șerpi ascunși în găuri, De toate-acele fiare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă. Copacii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine, ca o vietate sălbatecă: Și de-a soarelui căldură Când prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea de vară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și al lui Goethe, nu se deosebește profund de al anticilor, care dădeau zeilor valoarea unor noțiuni cosmice. Dumnezeu-Tatăl care se împreună cu Chaosul-Mumă spre a da naștere lumii sunt eroi de basm. Neantul se ridică pe noțiuni de materie: Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cel dintâi poet din satul lui", cântă muntele, sora lui pădurea, pe mama, pe tata, fundamentalele aspecte ale naturii, cu o deosebită religie în fața marilor forțe vegetale: Cântau ierburile sure ca liane, a netrăire, În amurgul mort de flăcări și prăpăstii de lumini, Iar pădurile din creste șuierau când de pieire Spre stihiile vrăjmașe șerpilor ascunși în spini. Ștefan Popescu (acesta nu din Ardeal, însă publicând acolo) se întreabă cu simplitate asupra cauzei finale și ridică un fel de Laus creaturarum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nici o îndoială. Încă de la 1848, între oamenii noi există două curente, moderații, cu Eliade în frunte, și revoluționarii adevărați, între care cei mai înaintați sunt Rosetti și Brătianu. După 1848, și mai ales după 1859, deosebirea crește, se face o prăpastie și se diferențiază cu încetul cele două curente: conservator, din care face parte și Alecsandri (un fel de centru drept), și liberal. Adevăratul liberalism e reprezentat de Brătianu și Rosetti, pe care Alecsandri 1 îi terfelește adesea, deși aceștia au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
valorizate!), cu cele ale copiilor „normali”. Curba (celebră!) a lui Gauss ne învață că supradotații (academic și/sau artistic) și sub-dotații (adică „handicapații”, termenul cel mai comun folosit, cei despre care Platon sugera să fie aruncați, încă de la naștere, în prăpastie) sunt două fațete, în oglindă, ale normalului, însă în ciuda drepturilor și recunoașterii acordate în plan mondial, prea puțini dintre acești „nefericiți ai sorții” se bucură de un tratament echitabil, de o apreciere și o exaltare a modalităților prin care respectivele
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cuvinte sînt comune pentru ce-le trei limbi! Dacă ar fi fost o latinizare totală a geților după cotropirea romană așa cum susțin dogmaticii latrinității, atunci aceste cuvinte nu au ce căuta în limba română, logica nu poate să înghită asemenea prăpăstii chiar dacă au pretenții de adevăruri sacre. Cred că strămoșii irlandezilor au migrat din Anatolia după destrăma- rea regatului vechi hitit, au poposit în nordul Moldovei cîteva sute de ani unde au conviețuit împreună cu strămoșii noștri, dar săturîndu-se de meleagurile mioritice
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
înapoiat murdara ghioagă ghintuită(sceptrul). A fost acuzat că anul trecut a ieșit(s-a răzvrătit) repede și a fost liniștit de Dardaneo, ruda sa unde și-a găsit refugiu. Neamul acesta a fugit și s-a oprit într-o prăpastie, trebuie să fie o minune și Soarele(Creatorul) să îi ajute să revină la veșnica credință a crucii”. Tăblița 31 ne povestește despre o altă campanie a lui Bazorio în Mesia împotriva rătăcirilor religioase a geților din sudul Istrului datorate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
T 39) care l-a dus pe Dima să treacă rîul(Mureș?) într-un loc periculos un-de apa era plină de sloiuri iar el a căzut rănindu-se rău. Șatra Bosof era îndurerată iar viitorul ei s-a dus în prăpastie. ,,Boero Bisto i-a luat comanda armatei cetății geților lui Beresio pe care i-a dat-o el mai devreme pentru că este gură-rea. Iarna, cînd treceau printr-un ostrov, calul l-a aruncat într-un șanț(pe Dima) unde s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Ne-a dus cu vorba zicînd că învățătura vie românească nu spune să iei azimă pentru a mărturisi. Astfel rudele au adus de mai multe ori bere ca jertfă sfîntului Zien. Așa, succesiunea nobilei șatre Bosof s-a dus în prăpastie. Însoțitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa adîncă și plină cu sloiuri de gheață. Pățania a fost înfățișată rudelor credincioase trecute la cele veșnice printr-o litur- ghie pentru pomenire. Privește cum este fața uliului care este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai românește, mai creștinește, este mai aproape de sufletul românesc decât „partidul comunist” întemeiat și dirijat de evrei. Întemeetorul Mișcării Legionare este un român creștin, în timp ce întemeietorul comunismului este un evreu ateu, străin de tot ceea ce înseamnă specificul românesc. Este o prăpastie neînchipuit de mare între legionarism și comunism; între gândirea lui Corneliu Zelea Codreanu și cea a lui Karl Marx. Pentru astfel de motive, voi însemna ceea ce știu despre „Legiunea Arhanghelul Mihail” și câte ceva din ceea ce am făcut eu în cadrul acestei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din Botoșani venite aici în vizită, de pildă primarul urbei, Hasnaș.) Se cunosc exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul în urbe (9 aprilie 1887 - 9 aprilie 1888) a scris prăpăstii despre boala sa. Din această „vulgară de Boala și clamațiune”, însă, G. Călinescu putea să ia referirea la lovitura mortală dată poetului care concordă cu mărturia Hanrietei Eminescu și, peste ani, cu cea a lui Dumitru Cosmănescu. În același număr
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cu prilejul aniversării morții lui Eminescu, de o amintire atât de tragică, dorim a demonstra că politica păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca vrăjmașe, două popoare, între cari viclenia politică a voit să sape o prăpastie de ură. Parcă răsună cu bucurie corul minunat al celor două popoare: la melodia melancolică a doinelor răspunde ecoul străbun al baladelor săcuiești, rotunjoara cuvântului maghiar cu iubire se îmbrățișează cu iedera proaspătă a limbii române. Și atât aici cât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
feeric"; "mănăstirea sumbră"; "zidul prăbușindu-se", "O! iute vină ruina cea prietenă, / Eliberează-mă de dragostea-mi, și lovitura cea de moarte dă-mi"; "O! eu trebuie, neluat în seamă, mormîntul să îl caut!"; "Amintește-ți, mă-împleticesc pe marginea prăpastiei, / Zîmbetul tău sau mustrarea îmi pecetluiește soarta de pe urmă". Eleanora and Juga / Eleanora și Juga (iunie, 1769; singurul poem de Rowley publicat antum, prin acceptul lui Alexander Hamilton, în Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
s-a format cu destulă precizie 1. Ajunge la vârsta maturității sau la ceea ce se numește astfel, într-o epocă în care politica europeană începuse să pună în pericol civilizația europeană. Ea avea să o conducă în curând pe marginea prăpastiei. Prima educație pe care a primit-o exprima încă încrederea în progres - progresul societății și al culturii - care părea, în același timp, un fapt constatabil și un drept dobândit. Chiar și după Primul Război Mondial, disciplinele intelectuale care dominau în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
criteriului estetic în publicarea și comentarea literaturii. De exemplu, „țărănismul” nu e acceptat de el ca „teorie estetică”. Dezvăluie „declamațiunile mincinoase despre unitatea culturală a neamului românesc” și vorbește despre „cultura domnilor” („internațională”) și „cultura țăranilor” („națională”), despărțite de o prăpastie, ca în articolul Două culturi din 1908. Calea de rezolvare a acestei rupturi și a omogenizării culturii naționale e văzută într-un chip radical: desființarea „clasei de bogați”. Cum era de așteptat, articolul a provocat reacții polemice vehemente, care au
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
laic să-l urmeze pe un ascet și, în același timp, să-și îndeplinească datoriile familiale?), și din ce în ce mai mult un simbol de venerat - simbol al puterii mântuitoare a iluminării, putere latentă în orice făptură iluzionată. Majoritatea textelor canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Partidului Liberal îi va reveni datoria de a lua puterea. Dar mai sunt piedici. La Palat partidul conservator are încă multă influență, apoi sunt motivele politice din afară: după cum am spus, între politica Rusiei și aceea a Austriei, e o prăpastie, dar prințul Carol înclină către politica Rusiei fiindcă aceasta este politica prințului de Bismarck.22 În curând se va vedea că presa austriacă va ataca pe prințul Carol. Opoziția se agită și trimite la prințul Carol pe Ion Brătianu ca să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-a crezut că-l va urma și Beizadea Mitică, președintele Camerei, dar faptul nu se produce. Însă sufletește despărțirea era făcută. Prințul Dimitrie Ghica și Vasile Boerescu rămân în partid, unul la președinția Camerei, și cellalt în guvern, dar prăpastia este săpată. La alegerile pentru Cameră din 1875 Beizadea Mitică este bătut de liberalul Gheorghe Vernescu, la Colegiul I de Ilfov, el care nu căzuse niciodată în acest colegiu. Se spunea că Beizadea Mitică ar fi spus la o întrunire
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
conștiința. Am reconstituit amintiri, reverii, aspirații, zbateri; mi-am contabilizat lipsurile, naivitățile, greșelile; mi-am expus îndoielile, nemulțumirile, decepțiile; am vorbit despre frustrări, ratări, eșecuri, despre zidiri și surpări interioare; am notat înălțimi (atît cît am putut urca eu) și prăpăstii de gînd. În rezumat, am făcut medicină și arheologie sufletească; am făcut ceea ce face orice diarist. Consider confesiunea un act igienic, un act salutar, un act de curaj. M-am ferit însă de prim-planuri ample. Exact ar fi să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să fi fost de acord, bună, în cutare text. În schimb, E.S., indubitabil un om de gust, n-a ezitat să scrie elogios despre Genoiu, deși diferența dintre el și acesta, sub raportul stilului, e, presupuneam, egală cu o prăpastie. Spre uimirea și - de ce n-aș spune-o? - decepția mea: a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au fost trimiși să vegheze în fabrici procurori și milițieni. Oare pentru „cei de sus” sîntem o națiune de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]