6,389 matches
-
spectacole. Cu mulțumiri, FH". Amuzant, nu?! Iar regretatul Tudor Popescu mi-a povestit altă pătăranie: își monta un text, la Satu Mare. N-are de lucru și-l ia pe FH să facă decorul. Acesta evită întîlnirea cu Tudor, sub diferite pretexte. Exasperat, dramaturgul-regizor îl prinde în ziua de leafă și-i... prinde cătușa una de mîna lui, una de-a sa. I-a scos-o abia după ce a terminat Florin schițele... Inedită metodă de colaborare! Mai am una cu el: prin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit: "Du-te-n mina ta, chiorule!". Se pare că îmblănitul l-a ascultat. Eu însă, rămas bujbei, am găsit un pretext și am întins-o, deoarece oricît de mult mi-ar plăcea și coniacul, și absurdul, sînt și momente în care n-am chef să le gust... Prin' 80 repetam un Alecsandri, la Brăila. Cum sala teatrului era în renovare, munca
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
chiar în vremea în care, teoretic, nu era loc pentru ele... Dar Barthes, Curtius, Eliade, Eco, Clavel, Nichita, Marin Preda, DRP (culmea, un membru al CC-PCR, mereu ciopîrțit!), Bogza, Urmuz ș.a. își găseau loc în listele propuse cenzurii, sub diferite pretexte, prin dibace subterfugii. Fiindcă pe vremea aceea se luau bani pe o carte (în unele cazuri, bani buni, cam 30-35 de salarii!), firește, cîteodată, și plocoanele aduse editorilor erau serioase! (nu ca azi, cînd cel ce te tipărește dă o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întreaga sa configurație, de la porțile "vraiște", larg deschise, pînă la glacialitatea binefăcătoare a obiectelor de cristal. Înclinația spre interpretare, intuiția, sensibilitatea sînt puse așadar pe seama acelei dispoziții interioare ilustrate de teoria "personală" a lui Mini, concepție care va forma și pretextul "teoretic" al dezbaterilor sale cu doctorul Rim: "(Lenora) nu plîngea, nu bocea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. Își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
remarcă natura aparte și semnificația sensibilă pentru tema romanului Concert din muzică de Bach ale episodului morții Gramatulei (Țața Gramatula). O nouă amînare ("trei luni de doliu strict") a evenimentului muzical de salon întreține continuitatea istoriei care-l are drept pretext și conferă un precedent funebru împrejurărilor care vor transforma concertul în requiem la moartea Siei. Dincolo de aceasta, Elena Drăgănescu acordă "binefăcătoarei", a cărei unică succesoare se găsește, tributul recunoscător pentru a o fi făcut să simtă o mai mare "independență
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se reînnoise de două-trei ori." Importanța moștenirii se verifică prin intervenția neașteptată a unei încărcături tematice diferite. Momentul "inspirației" muzicale a lui Marcian, născută în preajma "coșurilor de fabrici, în miez de uzine", aduce în prim-planul scenei un actor nou. Pretextul muzical devine manifest și se umple de promisiunile unui atașament tacit (exprimat, deocamdată, cu delegație, de interesul pentru bunurile noii proprietare): "Curiozitatea lui Marcian fusese curînd deșteptată de atîtea lucruri noi. Elena ar fi voit să împiedice șuieratul sirenelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Lică semnifică poziția subalternă, conștiința ei, și desigur voința forțării limitelor. Cum procedează nu de puține ori, autoarea lansează sugestia metonimică plecînd de la împrejurarea concretă care implică "locația": "...își zise că duduia Mari locuiește prea departe, ceea ce era numai un pretext, Lică fiind un mare hoinar. Trase concluzia totuși justă că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era procesul nou de locațiune, ce azvîrlea epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de repulsii, absurde pentru altul". Deși supralicitată ("Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile sale, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul..."), ironia satisface intelectual un singur partener al dialogului: pe Ioanide însuși. Pretextele sale, pe bună dreptate "absurde", ocrotesc dacă naratorul nu mistifică, la rîndu-i un motiv caduc, îmbrăcat în construcția fastuoasă a retoricii personajului: cravata potrivită unei astfel de împrejurări "i se rupsese în mînă". În relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
citește. Ca în jocul de domino, suprapunerea "tematică" înregistrată într-un punct prilejuiește enunțarea unui subiect distinct, al cărui punct de plecare este acel numitor comun și așa mai departe. Decorul dramei fixat "portul" Cavarna, așezare pustie la malul mării -, pretextul dramei explicit trei ani de despărțire marcați, ireparabil, de trădarea Ioanei -, romanul este ca un jurnal al naufragiului sufletesc. Voltele povestirii descriu un traseu circular, deși romanul se îndreaptă, spre final, către un deznodămînt, o "închidere" narativă. Boala lui Viky
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Marcu exagerează, nu-și aduce aminte de altele în afară de astea trei. Dar și astea-s destule! Parcă nici n-ar fi prieteni. Înainte, lui Marcu nu-i păsa prea tare de Cornel. Era doar ăla pe care-l folosea ca pretext ca să iasă cînd părinții nu-i dădeau voie. Mamele lor fiind vechi prietene, întotdeauna mergea. Așa că nu se puteau numi chiar prieteni nici înainte. Totuși acum Cornel nu-i mai era indiferent. Chestia prindea proporții, deși poate lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ar fi fost frică să se-ntoarcă singur. Marcu se îndoia dacă făcuse bine să-l ia și pe Alin. Numai probleme cu el. Prima dată cu mîncarea atunci s-a trezit cu Radu pe capul lui. Acum tot găsea pretexte să dea înapoi. Păi, nu așa se face. Dacă te-ai băgat în ceva, mergi pînă la capăt. Alin enerva pe toată lumea cu mofturile lui. Au ajuns la o bifurcație. Nu prea conta ce drum să aleagă. Important era să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și cavou" (Oul dogmatic); în viața telurică, melcii se împreunează în "fiori ușori", simbolizând instinctualitatea oarbă; ei au existența stereotipă, de la începuturile obscure ale lumii: "Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!"; sens solar, cântecul pur "în limpezimi răcoroase" (In memoriam); pretext pseudo-baladesc, cu note romantice într-o baladă în care Crypto ("regele ciupearcă") aspiră la iubirea lui Enigel "lapona mică, liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dansul Mirei pe spatele acestuia amplifică drama lui Manole (Actul I). Urmează scena jurământului, a acceptării jertfei: "biserica se va ridica" (Actul II). Meșterii așteaptă sosirea primei "soții, fiice..." care, nu întâmplător, este Mira, femeia ce va fi sacrificată sub pretextul unui joc ritualic tragic. Manole nu apelează la forțele naturii pentru a împiedica sosirea soției, așa cum făcuse personajul din baladă (Actul III). Impresionând prin puritatea iubirii sale, Mira vine la Manole să împiedice actul inuman: sacrificiul. Dar scena zidirii are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
idila" lui Birică și a Polinei, a bolii lui Boțoghină, a răzvrătirii lui Țugurlan. Având un talent al amănuntului revelator, Marin Preda evidențiază ura copiilor mai mari față de mama vitregă, lovitura împotriva familiei. Achim pleacă la București cu oile sub pretextul unui câștig mai bun, dar nu se mai întoarce. Situația devine din ce în ce mai dificilă. O vreme Ilie Moromete reușește să nu vândă pământ, să nu taie copacul cerut de Tudor Bălosu, să amâne datoriile la bancă și să aibă o fărâmă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mersul tău/ parcă pe timpanul meu". Poezia În dulcele stil clasic este "o sinteză între elegantul stil trubaduresc și lamentațiile amoroase din timpul lui Ienăchiță Văcărescu (Al. Ștefănescu). Iubirea este persiflată, caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o galanterie a naturii) s-a născut din mineral ("bolovan") sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1993. Ulici, Laurențiu, Literatura română contemporană, Editura Eminescu, București, 1995. Ungheanu, M., Pădurea de simboluri, Editura Cartea Românească, București, 1973. Ungheanu, M., Arhipelag de semne, Editura Cartea Românească, București, 1975. Ungheanu, M., Marin Preda, Editura Eminescu, București, 1978. Ungureanu, C., Pretextul operei, Editura Cartea Românească, București, 1978. Ungureanu C., Proza românească de azi, Editura Cartea Românească, București, 1985. Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura Du Style, București, 1998. Valea, L., Coșbuc în căutarea universului liric, Editura Albatros, București, 1980. Vartic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sau să pleci definitiv. Dansul și teatrul Dansul este un ritual. El le face cunoștință celor doi într-un timp foarte scurt, conducându-i pe linie dreaptă către viața erotică și înlăturând toate acele precauții necesare înainte de a face dragoste. Pretextul pe care-l oferă dansul ca joc este de multe ori suficient ca să se închege un cuplu, din următoarele motive: în primul rând te apropii de persoana dorită sub un pretext acceptat de toată lumea. În al doilea rând, nu mai
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
înlăturând toate acele precauții necesare înainte de a face dragoste. Pretextul pe care-l oferă dansul ca joc este de multe ori suficient ca să se închege un cuplu, din următoarele motive: în primul rând te apropii de persoana dorită sub un pretext acceptat de toată lumea. În al doilea rând, nu mai este nevoie să parcurgi distanțele sociale regulamentare, ci ajungi într-o clipă la o distanță intimă față de partener. În al treilea rând, în dans simți atingerea, cea care anulează agresivitatea și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
devine banalitate de aproape. Pe măsură ce trece timpul, el răcește tot mai mult termometrul iu birii lor: tandrețea. Cerându-i să acopere această carență de atașament, ea devine insistentă, nemulțumită, apoi pa teti că și chiar dizgrațioasă. El devine evitant, găsind pretexte de a petrece tot mai puțin timp cu ea, ceea ce o face să se simtă vinovată. Ea încearcă să-i ofere ce-i place lui cel mai mult: sexul. El ajunge să exprime pe față disprețul pe care-l simte
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
-și împlini iubirea, avortul poate fi necesar cam în aceleași condiții. Dacă au făcut dragoste pentru plăcere, atunci ea va face un avort de teamă că viețile lor vor fi legate fără să-și dorească acest lucru. Cele mai folosite pretexte sunt: „E prea devreme“, „Am alte priorități“, „Ce-ar spune mama?“, „N-am cum să-l cresc. Ar fi un copil nedorit“, „Mi-e groază de sarcină.“ Dacă tot îl faci... Cel mai bine (cel mai puțin rău) e să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
burghezia, puterea și cultura ei sunt creațiuni ale instituțiunilor. Cultura modernă burgheză se confruntă cu o cultură inferioară cu tendința de a o distruge. O pleiadă de tineri introduc forme sociale moderne. Neajunsurile, ridiculizarea, satirizarea anomaliilor speciale țării noastre sunt pretexte în comediile lui Caragiale, căruia i se recunoaște calitatea de mare talent satiric. Odată expusă această digresiune, Gherea trece la analiza comediilor. Conul Leonida față cu reacțiunea este considerată de către critic un germen al marelui talent satiric caragialian. Comedia are
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în aprilie 1793, când cei doi cuscri Barbu și Petre din satul Mircești, județul Ialomița, se plâng mitropolitului că protopopul plășii i-a globit pe amândoi, pe unul cu cinci taleri și jumătate, pe celălalt numai cu cinci taleri, sub pretextul că „feciorul... ar fi avut păcat cu fie-sa până a nu se cununa“. În plus, acesta le-a cerut alți șase taleri pentru a oficia cununia, în timp ce taxa se ridica la numai un taler. Gloaba este adânc înrădăcinată în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prezinte propriul candidat în persoana lui Radu Slătineanu, se pare tot un in trus de origine străină. La 1776, Ale xan dru vodă Ipsilanti îl des parte pe logofătul Ni co lae Cantacuzino de cea de-a doua soție sub pretextul că nu are carte de despărțire de prima soție, de la arhiereu. Adevăratul motiv este altul, după cum mărturisește cronicarul, domnul dorea să-l însoare pe sus-numitul boier cu o rudă a sa, ceea ce a și făcut. căsătoria unui boier devine uneori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]