7,015 matches
-
Asupra fondului 83. Având în vedere concluziile sale referitoare la art. 2 din Protocolul nr. 4 (paragrafele 64-79 de mai sus), Curtea apreciază că nu este cazul să analizeze dacă, în cauză, a avut loc încălcarea acestei dispoziții. III. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Convenție 84. Reclamantul denunță condițiile degradante de detenție din clădirea Poliției din municipiul Constanța și din penitenciarul de la Poarta Albă. El invocă dispozițiile art. 3 din Convenție. 85. Încă de la început, Curtea constată că acest
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2007 în Cauza Sissanis împotriva României (Cererea nr. 23.468/02). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204930_a_206259]
-
degradante de detenție la data de 21 martie 2006, acesta nu a respectat termenul de 6 luni. 88. Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv și trebuie respins în temeiul art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. IV. Asupra pretinsei încălcări a art. 5 §§ 1 și 3 din Convenție 89. Reclamantul susține că au existat mai multe încălcări ale art. 5 din Convenție, pe care Curtea înțelege să le analizeze separat. Art. 5 prevede următoarele în părțile sale relevante: "1
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2007 în Cauza Sissanis împotriva României (Cererea nr. 23.468/02). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204930_a_206259]
-
fost formulat de reclamant la data de 21 martie 2006, adică după mai mult de 6 luni. 99. Rezultă că acest capăt de cerere este tardiv și trebuie respins, conform dispozițiilor art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. V. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 100. În fine, reclamantul se plânge cu privire la faptul că autoritățile abilitate să instrumenteze urmărirea penală îndreptată împotriva sa nu i-au restituit documentele confiscate în anul 1998 și care aparțineau celor două
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2007 în Cauza Sissanis împotriva României (Cererea nr. 23.468/02). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204930_a_206259]
-
constată că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara nu l-a împiedicat pe reclamant să desfășoare o activitate profesională. Prin urmare, Curtea concluzionează că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea Convenției constatată și prejudiciul material pretins, respingând cererile reclamantului în această privință (Vito Sante Santoro, citată mai sus, § 64). 2. Prejudiciul moral 109. Reclamantul solicită, de asemenea, suma de 508.016 euro (EUR), cu titlu de daune morale pe care le-ar fi suferit, sumă pe
HOTĂRÂRE din 25 ianuarie 2007 în Cauza Sissanis împotriva României (Cererea nr. 23.468/02). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204930_a_206259]
-
449/1994, 9/1995 și 228/1996 ale Curții de Apel Galați și nr. 944 din 15 mai 1996 a Curții Supreme de Justiție; a contrario, Decizia din 25 aprilie 1995 a Curții de Apel Galați). ÎN DREPT I. Asupra pretinselor încălcări ale art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție 22. Reclamanții susțin că nu au beneficiat de dreptul de acces la o instanță în ceea ce privește cererea lor referitoare la amplasamentul terenului restituit în baza Legii nr. 18/1991 și se
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Stancu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204992_a_206321]
-
în cadrul mai multor ședințe de judecată de la Tribunalul Județean Constanța, deși ea făcuse parte și din completul de judecată care pronunțase Sentința din data de 12 septembrie 1995. 41. Curtea reamintește că, în general, ea nu are competența să analizeze pretinsele erori de fapt sau de drept comise de o instanță internă [Garc?a Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. 30.544/96, § 28, CEDO 1999-I], interpretarea elementelor de probă și a legislației interne revenind în primul rând autorităților naționale și
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Stancu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204992_a_206321]
-
această instanță, cauza a fost analizată în 3 grade de jurisdicție într-un ciclu procedural complet. 42. Rezultă că această parte a cererii este vădit neîntemeiată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție 43. Reclamanții susțin o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor din cauza refuzului instanțelor interne de a analiza și de a le admite cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Stancu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204992_a_206321]
-
1 din Protocolul nr. 1 și consideră că nu trebuie să fie reparat prejudiciul material pretins de reclamanți. ��n ceea ce privește cererea de daune morale, el apreciază că reclamanții nu au dovedit nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul invocat și pretinsele încălcări ale Convenției și, în subsidiar, că o eventuală hotărâre a Curții de condamnare ar putea constitui, în sine, o reparație satisfăcătoare în acest sens. Pe de altă parte, el consideră că suma solicitată este excesivă, având în vedere jurisprudența
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Stancu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204992_a_206321]
-
1) din Constituție, potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei". Însă, dispozițiile legale criticate cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 337/2006 , nu respectă exigențele constituționale impuse de prevederile
DECIZIE nr. 1.098 din 15 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205032_a_206361]
-
pentru a fi adoptată de Guvern. Or, Curtea observă că, potrivit art. 4 alin. (2) din Constituție, domiciliul persoanei nu se regăsește printre criteriile pe baza cărora pot opera diverse diferențieri între persoane aflate în aceeași situație juridică, astfel că pretinsa discriminare între cetățenii români pe criteriul domiciliului - în țară sau în străinătate - în ceea ce privește dreptul de a obține o carte de identitate - definitivă sau provizorie - nu constituie o adevărată discriminare în sens juridic. Distincția reglementată de textul de lege atacat nu
DECIZIE nr. 1.125 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205093_a_206422]
-
procedurii jurisdicționale a acestui organ, atunci când acționează din oficiu, ceea ce ar contraveni, susține autorul, dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative. Referitor la această critică, instanța constituțională reține că între cele două noțiuni, pretins a fi în contradicție, sesizarea din oficiu a instanței administrativ-jurisdicționale și, respectiv, caracterul facultativ al jurisdicției speciale administrative, nu există o identitate a aspectelor pe care le reglementează. Curtea observă că jurisdicția specială administrativă reprezintă o activitate realizată de un
DECIZIE nr. 1.096 din 15 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului II "Dispoziţii speciale" secţiunea a VI-a "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării" ( art. 16-25) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205084_a_206413]
-
pentru diferență. Conform art. 7 din titlul II din ordonanță, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței, Guvernul va trebui să stabilească regulile de desemnare a societății de administrare a Fondului "Proprietatea". ÎN DREPT I. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 16. Reclamanta pretinde că imposibilitatea de a-și recăpăta proprietatea asupra bunului său i-a încălcat dreptul la respectarea bunului său, astfel cum este acesta recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr.
HOTĂRÂRE din 7 februarie 2008 în Cauza Episcopia Română Unită cu Roma Oradea împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204474_a_205803]
-
nu a fost încălcat. 19. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, ea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și într-un termen de 6 luni de la data hotărârii interne definitive. Când încălcarea pretinsă constă într-o situație continuă, termenul de 6 luni nu începe să curgă decât din momentul în care această situație continuă ia sfârșit [vezi, mutatis mutandis, Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-II
HOTĂRÂRE din 7 februarie 2008 în Cauza Episcopia Română Unită cu Roma Oradea împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204474_a_205803]
-
de circa 10 ani, a făcut-o să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. 33. În consecință, a avut loc încălcarea acestei prevederi. II. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 din Convenție 34. Reclamanta denunță caracterul inechitabil al procedurii care s-a încheiat cu Decizia Curții de Apel Oradea din data de 30 iunie 2000 și lipsa de acces la o instanță ca urmare a refuzului
HOTĂRÂRE din 7 februarie 2008 în Cauza Episcopia Română Unită cu Roma Oradea împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204474_a_205803]
-
art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, precum și prevederilor din documentele internaționale invocate, "întrucât oferă posibilitatea, fără a se purta un proces pe fondul cauzei, să poată fi emis un titlu executoriu împotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acționat în vederea apărării sale legitime." Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că: prevederile art. 9 din ordonanța de urgență "încalcă dreptul la un proces echitabil, îngrădind dreptul la apărare"; dispozițiile art. 13
DECIZIE nr. 1.116 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204735_a_206064]
-
fi respinsă pentru următoarele considerente: În esență, în opinia autorului excepției, textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin dreptului părților la un proces echitabil și o judecată imparțială, îngrădesc dreptul la apărare și permit emiterea titlului executoriu împotriva unui pretins debitor, "fără a se purta un proces pe fondul cauzei". Curtea, analizând aceste susțineri, constată că dispozițiile de lege ce fac obiectul prezentei excepții nu încalcă principiile constituționale și din documentele internaționale invocate. Dimpotrivă, art. 9, 13 și 14 cuprinse
DECIZIE nr. 1.116 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204735_a_206064]
-
face opoziție la cererea de deschidere a procedurii insolvenței și poate combate prin toate mijloacele legale de probă susținerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în realitate, nu se află în stare de insolvență ori că nu sunt reale creanțele pretinse, astfel că atât debitorul, cât și creditorii se bucură de toate garanțiile procesuale care asigură desfășurarea unui proces echitabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în
DECIZIE nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204755_a_206084]
-
legală criticată recunoaște validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bună-credință al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, recunoscând, în același timp, și titlul proprietarului inițial, însă în condițiile art. 2 alin. (2) din același act normativ. În ceea ce privește pretinsa contrarietate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, și prin Decizia nr. 826 din
DECIZIE nr. 1.055 din 9 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (2) şi art. 47 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204087_a_205416]
-
o discriminare între contravenienți nu pot fi reținute, întrucât normele criticate sunt aplicabile în mod nediferențiat, în raport de criteriile egalității în drepturi, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. De altfel, autoarea excepției nici nu precizează în ce constă pretinsa discriminare la care face referire. IV. În sfârșit, nu pot fi reținute nici criticile art. 39 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , întrucât stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute
DECIZIE nr. 961 din 25 septembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204105_a_205434]
-
ca drept subiectiv garantat. Cu privire la prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea, având în vedere că nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, constată că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională pretins a fi încălcată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea
DECIZIE nr. 999 din 7 octombrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204129_a_205458]
-
de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecatorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creanțele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce privește deliberările, cât și repartițiile. ... (4) Dacă se admite creanța fără dreptul de preferință pretins, aceasta va participa la repartițiile sumelor obținute din valorificarea bunurilor negrevate de garanții. ... (5) Din sumele care s-ar obține din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferință contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanțe. ... Articolul 74
LEGE nr. 85 din 5 aprilie 2006 (*actualizată*) privind procedura insolvenţei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205097_a_206426]
-
în privința nesocotirii prevederilor art. 16 alin. (1), art. 37 și ale art. 62 alin. (1) din Constituție, vizate sub aspectul reglementării unor drepturi componente ale dreptului de a alege și de a fi ales, nu sunt formulate motive concrete de pretinsă neconformitate. Ceea ce, în esență, critică autorul excepției se rezumă la utilizarea sintagmei "de regulă" în cuprinsul art. 11 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 35/2008 , introdusă prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2008
DECIZIE nr. 1.248 din 18 noiembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) lit. e) şi g) şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2008 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi pentru modificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în integralitatea lor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205123_a_206452]
-
35/2008 . În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. g) și art. 12 alin. (1) și (2) din aceeași lege, apreciază că ele nu contravin normelor art. 16 alin. (1), art. 37 și ale art. 62 alin. (1) din Constituție, pretins a fi încălcate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 28 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.446/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a
DECIZIE nr. 1.248 din 18 noiembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) lit. e) şi g) şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2008 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi pentru modificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în integralitatea lor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205123_a_206452]
-
III, secțiunea II, înlătură consecințele încălcării dreptului; ... b) desființează hotărârea și, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța în fața căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispozițiile din capitolul III, secțiunea II ÎN DREPT I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Convenție 40. Reclamanta se plânge de faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, în măsura în care Curtea Supremă de Justiție a condamnat-o pentru complicitate la tâlhărie urmată de moartea lui N.A., după ce fusese
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Spînu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204842_a_206171]
-
în condițiile în care fuseseră pronunțate hotărâri contradictorii împotriva ei de două instanțe inferioare, este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție. 65. Așadar, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. II. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Convenție 66. Reclamanta susține că a suferit rele tratamente din partea polițiștilor însărcinați cu ancheta. În plus, ea afirmă că în timpul arestului său preventiv din anul 1996 a fost victima unei tentative de viol din partea unui
HOTĂRÂRE din 29 aprilie 2008 în Cauza Spînu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/204842_a_206171]