4,129 matches
-
Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
râs de ei și le-am spus că nu voi da niciodată și ei sunt morți de curiozitate și tot timpul vor să vadă dacă și eu dau șase-șase. Zău, nu trebuie să fii supărat pe ei. Sunt atât de proști. Și atât de singuri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tu nu vrei să pleci de aici? IOANA: Nuuu... Nu e bine să pleci de aici. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? Nu vrei să vezi cum arată o pădure, cum arată marea? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E cretin. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Arătând spre sticlă.): Dă-mi și mie... HAMALUL. (Înviorat.): N-am spus eu? E bun... (Îi întinde sticla.) Mai e un strop. CĂIĂTORUL PRIN PLOAIE (Bea.): N-am știut că mă pândiți. Am fost un prost. Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul și misteriosul istoric se născuse la S..., eram absolut sigur de asta, doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să aflu mai multe despre ea. Când Îi spuneam mereu că ne vom căsători În ultimele zile ale anului 1917, imediat după ce vom termina școala, ea Îmi spunea calm că sunt un prost. Mi-o imaginam acasă, dar foarte vag. Prenumele și numele mamei ei (era tot ce știam despre această femeie) trimiteau la clasa negustorilor sau a clerului. Tatăl ei, care, din câte am Înțeles, nu prea se interesa de familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni În jurul nostru. Pe măsură ce timpul trecea și umbra istoriei fabricate pentru proști vicia până și precizia cadranelor solare, ne deplasam tot mai neliniștiți prin Europa și parcă nu noi călătoream prin ea, ci acele grădini și parcuri. Bulevardele ce porneau ca niște raze de la Le Nôtre și complicatele ronduri de flori, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda tonului meu obișnuit, studiat, mi-am dat seama că simțise impetuozitatea din spatele său, făcându-mă să arăt ca un prost. Dintr-odată, devenise prea evident că vizitele mele constante la supermarket și faptul că folosisem o anumită casă de marcat nu trecuseră neobservate de restul personalului. Se poate ca eu să fi devenit conștient abia de curând de dependența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă să intervină: ― Lasă-i în pace. Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe! Vreau să-i aud. Să înceapă ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ajungem în subsolul muzeului. Cel puțin așa sper. Trebuie să luăm cu noi târnăcopul și o lopată. Dascălu se minună. ― Săpăm stând în coate? ― Asta-i piesa! Îl bătu, zâmbind, pe obraz: Ne descurcăm noi, ai să vezi. ― Sînteți niște proști! Dacă-mi spuneați, făceam rost de dinamită. ― Și aruncai în aer un cartier întreg. Las-o baltă! Hai să fumăm o țigară. N-o să prea avem ocazia după aia. Îi întinse pachetul. Cârnul își încrețise nasul și i se vedeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte că un bărbat poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar putea scăpa pistolul. Durerea îi sfârteca măruntaiele." Numai de-aș rezista! Proștii ăștia sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat foc... Bătrâna, da... Nu trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
temperatură și-a plecat la o partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu dau peste ei. Am evitat scandalul, divorțul... Nu, cu prostul de Ioniță nu s-a culcat... Ar fi trebuit să mă însor cu o femeie ca Melania. Blândă, supusă, destul de prostuță... Lupu a avut noroc." Se uită pe furiș spre Scarlat și se ghemui și mai mult aducîndu-și genunchii la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i dăm bătaie! Cârnul își curăța pistolul. ― I-aș da un telefon amicului meu să-l liniștesc. ― Lasă, mai bine fă-i o surpriză. Îi expediezi o scrisoare cu un fluture albastru. ― Îi tot dai zor cu fluturii ca un prost! Lui îi trebuie niște piese de schimb la o mașină de cusut Singer, și eu să-i trimit fluturi! Ce-o fi în capul tău, nu știu... ― Are dreptate, interveni răgușit Nucu Scarlat. Se întoarse spre Raul Ionescu: Unde trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la liceul militar din Craiova. Chicoti: Kaput! L-am șters de pe listă. ― Ce listă? întrebă stupefiat sculptorul. ― Ești naiv, tinere! Îi am pe toți aici, în agendă. Îi căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau între degete. Bătrânul firav îl îngrozea. Să porți ranchiună după 50 de ani unui tip care te-a turnat pentru că ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
papa! Înjurîndu-ne reciproc va conchide că-n orice caz nu e o treabă colectivă... L-am aiurit, ascultă-mă pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, Oameni harnici și ca lumea - da cel mic era un prost. Cîtu-i ziua șade-n vatră și se joacă în cenușă, Prost ca gardul de răchită, șuiu ca clanța de la ușă. De vorbește, Cine - ascultă? Știe că nu-i de v-o samă, (50) Toți îi zic: ne - aude, Tontul, da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au zis: haidem și noi, Dulce măr e-mpărăția, de ne-a-ntoarce înnapoi Dumnezeu din calea lungă. - Cine-a fi să le găsească, Tot voinic din astă lume, de viță pămîntenească! (55) Deci cum vrură să se ducă, zice prostul: Hai și eu! Hai! că tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fetele-n sin - Dar pe min-mă chiamă Marcu Fug fetele ca de dracu. 293 Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai fost? C-a vinit altul mai frumos, Mai frumos și mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la dânsa sufragiul, Da ea zice: - Bre! de unde are omu aista atîte parale? Vine la dînsu-n casă și zice - așa: - Eu te-oi lua de bărbat dacă mi-i spune de unde ai atâția bani. El zăluzise și i-o spus prostul. Da ea i-a făcut o cafea, nu știu cu ce și s-o bolnăvit el strașnic ș-o început a vărsa, ș-o vărsat rânza. Ș-a luat-o ea, a spălat-o, cine știe cu ce, a parfumat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai bătrân din familie, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mi dați voie să vă spun, aluzia la tragedia, rămasă și azi inexplicabilă, care s-a întâmplat printre noi acum patru ani a fost o manifestare de prost gust la care nu mă așteptam de la un ministru al culturii, Studiul prostului gust, domnule prim-ministru, ar trebui să fie un capitol în istoria culturilor, și dintre cele mai ample și mai suculente, Nu mă refer la acel gen de prost gust, ci la altul, la acela pe care obișnuim să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]