5,549 matches
-
fluieră încet melodia pe care o cânta PARASCHIV la trompetă; se oprește.): Chiar a răsărit o stea? PARASCHIV: A răsărit. INAMICUL (Așezându-se pentru somn.): Să mă trezești când o să iasă soarele... PARASCHIV: Te trezesc. (Pauză; MACABEUS respiră ca un prunc; după un timp, INAMICUL respiră și el ca și cum ar fi adormit; PARASCHIV se ridică, face câțiva pași, bea apă, se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sărută dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei doi Mihai știau și ei, toată lumea știe, nu e un secret, că sugarii orfani sunt la mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură de secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult deasupra podelei. Pe atunci trebuie să fi avut cel puțin cincizeci și cinci de ani, cu șapte ani mai în vârstă decât atunci când îl văzusem ultima oară. Avea chelie, se îngrășase. Colonelul Frank Wirtanen avea o înfățișare insolentă, de prunc trandafiriu, pe care se pare că victoria și o uniformă americană de luptă o dădeau multor bărbați mai în vârstă. Mi-a zâmbit, mi-a strâns călduros mâna și mi-a spus: — Ei bine... ce părere ai avut, Campbell, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
te ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
La Dor Mărunt își bucură străbunii Cu inima lui mare, de țăran. La Dor Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână, Cu Eminescu dorm sub căpătâi Și casele și apa din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl, Fiul vin și-i pun Iubirea lor pe creștet îi urează Să fii ca Eminescu de român. La Dor Marunt a scris mai ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine. Mergea la colindat împreună cu străbunicul meu. Era o casă unde locuia o bătrânică ce nu le deschidea niciodată ușa... Era de fapt o femeie singură care nu avea ce să
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil de norocoasă să i se fi oferit șansa asta? Abia acum, holbându-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un vis imposibil. Alice și-a purtat strălucitorul secret peste tot. Plesnea de energie; nici măcar ideea de a face față singură diverselor și dificilelor stadii ale sarcinii nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
păr strălucitor, dinți albi, siluete fabuloase, care posedau niște case uluitoare și, se presupunea, niște averi depășind visele oricărui avar. Multe dintre femeile respective țineau în brațe copii frumoși sau aveau progenituri care alergau fericite prin grădini sau, mame și prunci la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dădeau pe-afară de ilustrații în care părinții țopăiau împreună cu fotogenicele lor progenituri. Nici una dintre respectivele celebrități nu părea lipsită de influență sau săracă. Și reclamele erau pline de copii. Toată lumea, de la Burberry la Gucci, părea să se fi decis că pruncii abia născuți reprezentau culmea modei. Luând în considerare dovezile furnizate de revistele respective, Amanda a tras concluzia că pruncii arătau mai mult decât suportabili. Până la urmă, nu te împiedicau să te distrezi- lumea părea să abunde în hoteluri de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de influență sau săracă. Și reclamele erau pline de copii. Toată lumea, de la Burberry la Gucci, părea să se fi decis că pruncii abia născuți reprezentau culmea modei. Luând în considerare dovezile furnizate de revistele respective, Amanda a tras concluzia că pruncii arătau mai mult decât suportabili. Până la urmă, nu te împiedicau să te distrezi- lumea părea să abunde în hoteluri de lux, ce-ți puneau la dispoziție doici care să aibă grijă de copii, în timp ce părinții se duceau să bea șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu capul în jos. În mod sigur, asta nu putea să le facă prea bine. Amanda se plângea constant de greșelile de design ale sarcinii. El crezuse că se referea la haine. În continuare, Lotti a arătat clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
le-a explicat că gaura cea mai mică, de fapt abia vizibilă, reprezenta dimensiunea normală a deschiderii cervixului. — Iar aici, a adăugat ea, rotindu-și degetul arătător în cadrul celui mai mare cerc, sunt cei zece centimetri de dilatare necesari pentru ca pruncul să se poată naște. S-au auzit mai multe gâfâituri. Hugo s-a aplecat în față îngrozit. — E imposibil! a exclamat el, dându-și seama mult prea târziu că vorbise cu voce tare. —Dovada că nu e imposibil se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chestia asta? — Vreau să spun că nu sunt sigur într-un sens grozav, s-a bâlbâit Hugo, disperat să recupereze din teritoriul pierdut. Și poate că, în fond, chiar așa se și simțea. Poate că, după naștere, avea să îndrăgească pruncul și poate că avea să ajungă să-l vadă ca pe o persoană, nu ca pe o formă de stânjenire a stilului său de viață și ca pe o teorie costisitoare. Lotti trecuse lejer mai departe. Și acum căuta următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fie atins. Era sigură că maică-sa n-avea să fie de acord, mai ales că planul îi aparținea, în proporție covârșitoare, lui Jake. În final, date fiind evidentele lui convingeri referitoare la felul cum trebuia să se nască pruncul, Alice considerase că era mai simplu să-l lase pe el să pună la punct planul de naștere. —Ți-l aduc imediat, mamă, a spus ea fără tragere de inimă. Apoi s-a dus către un colț al camerei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adus aminte destul de vag că se certase cu Hugo pe tema asta. El îi atrăsese atenția că asigurarea „Puiul grăbit“ însemna peste dublul sumei inițiale pe care o plăteau pentru îngrijirea ei la spitalul Cavendish. De vreme ce era evident că pruncul ei nu avea cum să se nască mai devreme decât era prevăzut, Amanda lăsase baltă ideea asta. Să-l ia dracu’ pe Hugo! Ar fi trebuit să știe că avea să fie numai vina lui. Deci, tu spui că, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înainte să se prăbușească la pământ ca un copac retezat. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Când Alice s-a trezit, afară era întuneric. Instinctiv, și-a dat imediat seama că durerile surde, asemănătoare cu cele din perioada ciclului menstrual, însemnau că pruncul voia să se nască. Cu o zi sau două mai devreme, dar era clar că asta voia. S-a simțit invadată de un val de emoție, apoi de unul de groază. Ăsta era momentul adevărului. Pe măsură ce, încet, durerea a scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu care se măsura gradul de dilatație. Au! Contracția asta fusese mai ascuțită. Ochii lui Alice s-au umplut de lacrimi din cauza durerii iscate din senin. Oare contracțiile începuseră să intervină ceva mai rapid? —Jake! a șoptit ea. Cred că pruncul e pe drum. —Ăă? Jake s-a ridicat în capul oaselor. — Nu se poate. N-a venit încă termenul. —Ei, fie că ești pregătit, fie că nu, copilul vine, a replicat Alice mai calmă decât se simțea ea în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea. Era brunet, plin de riduri și pliuri și cu o piele roșiatică neplăcută. În plus, ceva legat de trupul copilului îi amintea mamei de partea interioară a gâtului unei păsări, așa că Amanda a fost bucuroasă când Una a luat pruncul ca să-l curețe. Femeia nu își făcea griji nejustificate legate de reacția ei. În toate cărțile scria că sentimentele materne intervin mai târziu. Așa că nu și-a constrâns deloc manifestarea principalului sentiment în calitate de proaspătă mămică, și anume acela de dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reconfirm data venirii asistentei Harris. Ar trebui să ajungă mâine. Mary-poppins.co.uk, a bolborosit Amanda numai pentru ea, tastând adresa de e-mail a agenției care o trimitea pe asistenta maternală. Hugo a aruncat o privire temătoare către pătuțul copilului. Pruncul dormea, dar Hugo nu-și făcea prea mari speranțe că situația în curs avea să mai dureze mult timp. Doar după câteva ore de stat împreună, tatăl înțelesese că progenitura avea tendința să explodeze ca o bombă în orice secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă și în ce fel copilul semăna cu el. Cel puțin momentan, la capitolul aspect exterior nu se observa nimic. Copilul avea fața contorsionată, pielea roșiatică și o aparență terifiant de fragilă. Din câte reușea să-și dea seama Hugo, pruncul lui nu semăna cu altceva decât cu un copil. Hugo era conștient că astfel de gânduri erau o mare greșeală. Se spunea că momentul în care deveneai tată era una dintre cele mai grozave experiențe ale vieții. Când își vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în șolduri. — În locul tău, eu n-aș mai zice nimic, a mârâit ea. Păstrează-ți vorbele pentru avocat. Și pentru tribunalul unde-o să te prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu atâta putere că pruncul a țipat. Ce vrei să spui exact cu chestia asta? —Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plăcere deosebită. Nu se mai abținu și dădu paharul peste cap, apoi reveni alături de sticlă și îl umplu din nou. Cuburile nici nu apucaseră să simtă iminența topirii... Întoarse ochii către televizor. O viitoare grevă, niște mămici care își abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din cele patru manuscrise cunoscute fiind ilustrate 68. Cântecul 136 povestește, în cuvintele din preambul, cum în ținutul Apulia, într-un oraș numit Foggia, o femeie juca zaruri cu câțiva prieteni în fața bisericii. Pierzând, a aruncat cu o piatră către Pruncul Sfânt ținut de către statuia Sfintei Fecioare, care și-a ridicat mâna pentru a primi lovitură. Conform textului cântecului, statuia era din marmură și venerata foarte mult; evenimentul a avut loc în timpul domniei lui Conrad al IV-lea (1250-1254), iar femeia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]