5,478 matches
-
un cerb uriaș și singuratic și atunci inima se așeza la loc. Acum să nu credeți că îmi era teamă de domnul lup. Nici vorbă. Teama provenea din cauza lui Moș Martin, văzut adesea de pădurar pe acolo. Eh, pădurarul avea pușcă.... gîndeam invidios. Poteca sfîrșește într-o poieniță. Sau poate că nu sfîrșea chiar acolo, dar cum să dibui de unde reîncepe? Cu busola fixez direcția Nord-Est și din nou mă îngrijorez. Mai mult spre Nord sau mai mult spre Est? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în parcul Victor Hugo și ține-o pe bancă pînă mai tîrziu. O aduc, zău, o aduc, că de acum este novia 1 mea și mă ascultă. O ultimă strînsoare de ceafă parafează înțelegerea și Tirbușon o întinde ca din pușcă. Să nu uiți, Alfaro, țipă amenințător Macias. Băiatul a uitat de aventură și era înspăimîntat de faima rea pe care o avea vagabondul străzii. A doua zi se duce iarăși pe la fată și scena de ieri se repetă. De data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu mirosul acela inimitabil de cafea Serrano. Sticla de whisky pe care am adus-o este desfăcută pe loc. Pahare, gheață și... poftă de vorbă. După cîteva clipe, alcoolul ne predispune spre povești. Am început eu cu o istorie cu pușcă, cu lup, cu noapte, cu zăpadă și cu hau, hau de ți se ridica părul drept în vîrful capului. Culmea, señor Lázaro asculta atent și-mi crea impresia că mă și crede! Termin povestea cam pe la mijlocul sticlei de whisky. Politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
crezut, este foarte serios, mă cuprinde de după umeri și mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de Anul Nou. Fata este goală pușcă și... fără nici un cusur. Hm, mormăie babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la ea? Ai mîncat ceva oferit de ea?! Dau din cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din Ghireni 50 Berbecul de la cruce 53 Cu uratul la Conac 56 Comoara satanei 59 În vremea foametei... 63 Scorneli de-ale lui Jules Verne 65 Confratele Onofrei 69 Pușca lui moș Saldaru 72 Herman 75 Nebunii 79 Eroi și capcane meșteșugite 82 Supa Dracului 85 Apa Prutului 89 Cam scump somnul de la Prut 92 Două măgării 96 S-a supărat înțeleptul 100 Mai cu gingășie, Musolin 104 Mare om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca tovarăși când le dădea în palmă câte o gâscă de jumulit; toată noaptea era masa întinsă și băutură la discreție, aici își aduceau recolta boiernașii de pe Racova și de multe ori își lăsau caii și trăsura, ceasornicul de la brâu, pușca de vânătoare; aici își depune primarul economiile, directorul școlii leafa și cei opt avocați ciupelile lor de peste zi...” Asemenea întâlniri erau urmate din când în când de adevărate baluri la Pungești unde judecătorul stresat, obosit, surmenat, se îmbolnăvește atunci când ies
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
altoiți. Și fructele erau pe măsură. Știu că unul Mafteucă, nu poștașul, avea o livadă mare de pomi altoiți undeva în afara satului, într-un loc numit Inărie ( deși nu se semăna fir de in pe acolo). Dar era păzită cu pușca și cu câini foarte răi. Cu toate acestea, mai reușeam să furăm câte un sân două de cireșe mari cât oul de potârniche, mere, pere, zarzăre sau goldane mari, brumării. PS. După un timp de la primirea acestor amintiri scrise de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cimitirului. Bietul taur a fost legat de tulpina unui salcâm și jandarmul însărcinat cu misiunea de călău l-a luat la ochi de la vreo zece metri. Pesemne că l-a lovit drept în inimă. În aceeași clipită cu bubuitura de pușcă picioarele animalului s-au muiat, ca și cum ar fi fost de ceară topită, și s-a prăbușit, rămânând nemișcat la pământ. Câteva secunde bune a fost o tăcere de mormânt. Doar moș Șutu prinse a se căina ; în timp ce își ștergea lacrimile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Acest obicei era apanajul flăcăilor ajunși la maturitate, cu armata făcută. Făceau repetiții intense - pregătind o adevărată piesă de teatru cu Iancu Jianu. În ajunul Anului Nou se îmbrăcau în costume naționale, cu căciuli brumării pe cap, cu plete și puști de lemn în spate, încălecau pe cei mai frumoși cai din sat și la lăsarea serii defilau țanțoși, dus-întors, de câteva ori, pe strada principală a târgului. Admirați de aproape întregul sat. După lăsarea nopții, își prezentau spectacolul, selectiv, doar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a animalității ucigașe, la premeditarea „lucidă“ a unei pedepse „principiale“, ale cărei victime n au nici o șansă? O noutate în peisajul civilizației contemporane este și asasinatul pe bază de „amoc“. Cutare băiețel frustrat din cutare școală americană pune mâna pe pușcă și o descarcă în jumătate din colegii săi. Sau cutare ins aflat pe un pod, deasupra unei autostrăzi, trage la întâmplare în toate mași nile care îi trec pe sub ochi. Nu e vorba, strict, de patologie, nu e vorba de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Balș, boierul Gheorghe Flondor a recrutat un număr de voluntari pentru apărarea hotarelor Bucovinei și în ocolul Câmpulung Rusesc. Pe lângă aceștia, căpitanului Bucovinei i-au mai sosit în ajutor un număr de țărani din comunele Broscăuți, Drăcinești, Stănești, înarmați cu puști, pistoale și coase, precum și o trupă călare, alcătuită din rândul nobililor bucovineni. Cu aceste întăriri în infanterie și cavalerie, la 3 iulie 1797, căpitanul Bucovinei a putut face față unui atac generalizat al insurgenților polonezi, ba chiar a fost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai tarziu promoția ‘52, care am mai rămas “sub ruși”, fără școală, fără preot și jandarmi, mânați de curiozitatea juvenila, studiam armele războiului, care se găseau peste tot, știind cum se scoate ,,cuiul” la grenadele rusești, cum se trage cu “pușcă cu roată”, învățăcel fiindune câteodată chiar câte un “moscal” mustăcios, cine știe de prin ce stepa sau Siberie... și care poate a lăsat și el acasă niște neastâmpărați că noi.... În retragere trupele nemțești abandonaseră și ele multe arme și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
mijloace noi? Dacă omul, corolarul - sau coroana - evoluției animale, este de fapt cel condamnat să sape tranșeele de pe care evoluția să declanșeze următorul atac? Dacă omul schimbă tranșeea În cetate și pleacă mai departe nu tot cu sabia, ci cu pușca? Legile evoluției nu mă pot lămuri. Căci se referă doar la biologic unde, Într’adevăr, omul provine dintr’un mamifer, acela dintr’o reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
incendiare ale catapultelor romane... Dovadă că răul nu e de astăzi, de ieri, ci de alaltăieri... Oricum, focul scăpat din cuhne a distrus păduri, zisele curături ale Evului Mediu, și orașe precum Dresda sub bombele americane. A descoperit praful de pușcă. Întâi pentru artificii, inițiind astfel o știință, mai precis o artă după cum arată particula finală a ce-am să pronunț acum - pirotehnia. Dar, curând și pentru a ucide... A săpat, dând de petrol. Ah! Ce bucurie, că nu mai trebuie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înainte de a plictisi cu o chimie de clasa a VIII-a. Dar să umplu restul spațiului radiofonic cu câteva lucruri mai puțin cunoscute: Exploatarea cărbunilor prin gazeificare, ardere subterană, În zăcământ adică, Îl are drept părinte pe Mendeleev. Praful de pușcă actual e tot invenția lui, botezatul de el pirocolodiu pe care americanii l’au copiat deîndată prin fulmicotonul care n’a scăpat atenției lui Jules Verne care tocmai „explora“ „Insula misterioasă“. Cele mai precise tabele alcoolmetrice sunt cele elaborate de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de potop, acela În care Natura și-a dezlănțuit Întreaga, copleșitoarea ei forță. Doar că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
merita o chelfăneală, fie ea radiofonică -, badea a tăiat copacul care-i Încurca drumul. Lupul n’a făcut-o, ci doar l’a ocolit și a ținut minte că acela există. Poate că vreodată se va ascunde, Îndărătul lui, de pușca vânătorului. Mă Întreb Îndărătul cărui arbore se va ascunde badea. Vânătorul fiind tot el, prin tot ce-a făcut... „Meridian“, 21 august 2002, ora 12,20 7. Irigație Împrăștiindu-se prin lume, mai mult, acoperind-o cu o povară tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
venetica de vrabie ar deveni un alt Colorado: acela care decimează cartoful... Din nefericire pentru ziua de astăzi, dar din fericire pentru cea de mâine, nu le pot extermina pe toate. „Păcat“ de care suferă toți vânătorii - nu ăia cu pușcă. De ce? Pentru că, tot exterminând, adică rărind, ajung În trista situație că energia câștigată din vânat nu-mi ajunge să caut altul, cine știe pe unde. Iar două vrăbii doar, scăpate astfel de colțișorii mei, sunt În stare de multe: cuibăresc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mi ajunge să caut altul, cine știe pe unde. Iar două vrăbii doar, scăpate astfel de colțișorii mei, sunt În stare de multe: cuibăresc de trei ori pe an, scoțând câte 5-8 pui... Rămâne doar să zgârâi: pe vânătorul cu pușcă. Acela e În stare să extermine vânatul, ca specie chiar, numai și numai pentru că nu folosește la căutare, pândă, hăituire, energia obținută din vânatul de „ieri“. Ci, una exterioară, fie aceea obținută de pe ogor, prin pâine, fie aceea fosilă, benzina
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spate - ca nu cumva băieții cartierului să-i poată Înțelege mecanismul de declanșare (à propos: o fac acum), grație căruia arcul ei era cel mai puternic; unul cât pe ce să rămână chior din pricina unei rachete umplute cu praf de pușcă produs de el de la A la Z, inclusiv salpetrul care materializa prima sa cercetare sistematică - transformarea azotatului de amoniu, deavolna pe orice câmp, În azotat de potasiu - În laboratorul improvizat la căpătâiul patului; unul care, pervertit precum Don Quijote de o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Detest vânătoarea, deși asta ne-a deschis drumul umanizării, civilizării - à propos: câtă mitologie, literatură, artă a inspirat, plătind cu viața lui, vânatul... -, pentru că nu ne mai confruntăm direct cu animalul, căruia Îi deveneam la fel de lesne vânat, ci interpunem o pușcă, devenind foarte viteji cu degetul pe trăgaci (vai de izmenele noastre când pe țeava puștii se nimerește un „rateu“). Detest, cel mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
artă a inspirat, plătind cu viața lui, vânatul... -, pentru că nu ne mai confruntăm direct cu animalul, căruia Îi deveneam la fel de lesne vânat, ci interpunem o pușcă, devenind foarte viteji cu degetul pe trăgaci (vai de izmenele noastre când pe țeava puștii se nimerește un „rateu“). Detest, cel mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea unui animal flămând - ce pleonasm! toată Natura e flămândă, iar ăsta e motorul vieții ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prefixat denumirea geografică prin adăugarea unui „i.” Ca și în cazul localității „Ismail” numele vechi al orașului a primit prefixul „i.” Din dorința de a proteja garnizoana turcă din raiaua Ibraila, dar și pentru a înlătura pericolul aprinderii prafului de pușcă la suprafață, turcii au construit aici, în bezna pământului, cea mai complicată rețea de tunele. Tot pe aici dirijau aurul spre Dunăre și mai departe pe Dunăre și Marea Neagră, către Istanbul. La suprafață existau cinci centuri de apărare a raialei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]