4,129 matches
-
și pasionată, contactul prea mult prelungit cu latinii, amintirea obrăzniciilor răbdate în tăcere, ura amorului propriu jignit și mai ales nemulțumirea intereselor economice vătămate, pregăteau din ce în ce mai mult o deșteptare formidabilă a naționalismului bizantin. Andronic fu eroul. Prințesa Maria, în momentul răscoalei îi scrisese, rugându-l să intervină; de atunci cele mai ilustre personaje ale imperiului nu mai încetau copleșindu-l cu cererile lor și asigurându-l că dacă se va pronunța, toată lumea va fi de partea lui. Și el, la aceste
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Penticostar, Râmnic, 1743; Mărgăritare, București, 1746; Octoih, București, 1746; Octoih Râmnic, 1750; Antologhion, Râmnic, 1752; Evanghelie, București, 1760. Filele unui Molitvelnic de Târgoviște, 1713 (aflat in Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului), păstrează, prin zapisul cumpărării sale, din 1750, de către viitorul conducător al răscoalei, de la popa Constantin de la Târgoviste, dovada prezenței acestuia în orașul de pe Ialomita, sudul muntilor rămânând, după confruntarea forțelor, loc de adăpost și nădejde. În acest sens este edificatoare o scrisoare, din 7 februarie 1769, a lui Sofronie către Dumitrache Pană
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
pronaosului); „popa Gheorghie” , (săpat pe o altă grindă); „Ioan Suci 1801” (pe ancadramentul dintre naos și pronaos). Subliniem că Gheorghe Socaciu si dascălul Teodor Șuvaina își au numele înscrise în documentele privind mișcarea prilejuită de conscripția militară, ce a grăbit răscoala de la 1784. De la Plăisor, odată cu cărțile, au fost coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
și cinematograful, adică de o linie care trece la nivelul pieptului. Tabloul a fost expus pentru prima oară la expoziția "Tinerimii artistice" din anul 1908 și poate fi considerat o operă care a marcat interesul pictorului față de evenimentele legate de Răscoala țărănească din 1907. Lucrarea înfățișează portretele a patru țărani, în care artistul a repartizat o demnitate și o forță morală cum rareori a fost întâlnită în pictura românească. Țăranii au fost reprezentați într-o atmosferă idilică de Grigorescu, în adevărata
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Răstoace a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). În anul 1848, comunitatea locală a sprijinit răscoala iobagilor bucovineni condusă de Luchian Cobiliță. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Răstoace a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o
Răstoace, Putila () [Corola-website/Science/315618_a_316947]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Chiselițeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). În anul 1848, comunitatea huțulă locală a sprijinit activ răscoala iobagilor condusă de Luchian Cobiliță. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Chiselițeni a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului
Chiselițeni, Putila () [Corola-website/Science/315650_a_316979]
-
au făcut o plângere către împăratul habsburgic Francisc I, pentru a protesta față de 10 măriri ale impozitelor în timp de zece ani. În anul 1843, interzicerea folosirii libere a pădurilor și a pășunilor de către țărani a dus la izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Putila Storojinețului a făcut
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Putila Storojinețului a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
(în ) (n. 1812, satul Plosca, Bucovina, Imperiul Habsburgic, astăzi în raionul Putila din Ucraina - d. 24 octombrie 1851, Gura Humorului) a fost un țăran huțul, care a condus răscoalele țărănești ucrainene din anii 1843-1844 și 1848-1849 din raionul Putila (Bucovina). A îndeplinit o scurtă perioadă funcția de deputat în Parlamentul austriac (1849). S-a născut într-o familie țărănească huțulă din satul Plosca din regiunea istorică Bucovina (Imperiul Habsburgic
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
barbă și mustață negre, asemănător cu cea a unui nobil spaniol, semăna cu figura lui Cristos, așa cum este, desigur, redată de icoane"" ). În anul 1843, interzicerea folosirii libere a pădurilor și a pășunilor de către țărani a dus la izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. Pentru a potoli revolta, guvernul austriac a emis la 11 mai 1844 un decret
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. Pentru a potoli revolta, guvernul austriac a emis la 11 mai 1844 un decret prin care a recunoscut dreptul de a folosi pădurile și pășunile de către
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
deputați ai Bucovinei în Parlamentul de la Viena au votat la 29 august 1848 pentru anularea fără răscumpărare a tuturor obligațiilor țărănești față de proprietarii funciari . În noiembrie 1848, la Adunarea populară de la Vijnița, Luchian Cobiliță a încurajat țăranii la revoltă, conducând răscoala iobagilor până în vara anului 1849, când țăranii au fost înfrânți de armată. În aprilie 1850, Luchian Cobiliță a fost arestat în orașul Verhovina din regiunea Ivano-Frankivsk. În urma torturilor pe care le-a suferit în închisoare, el s-a îmbolnăvit grav
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
istorică datorită vechimii, 1429 și implicării în ridicarea sa a familiei cneziale Cândea de Lupșa. Izvoarele documentare au reținut intenția de a o dărâma, a generalului austriac Buccow, pe motiv că Procopie, un călugăr al mănăstirii, se află implicat în răscoala condusă de Sofronie. Petru Pavel Aron în scrisoarea din 9 octombrie 1762, adresată generalului Buccow, o numește “per antivquua...”, iar prin cea din 17 iulie, același an, îl roagă să n-o dărâme, ci alungându-l pe Procopie, să o
Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa () [Corola-website/Science/315678_a_317007]
-
vechi de circa 400 de ani, cu circumferința de 9 metri, aflat în Cimitirul Eroilor ("Panteonul Moților") din satul Țebea, (județul Hunedoara). Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moții adunați, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului la circa 15 metri mai la nord este îngropat Avram Iancu, decedat la 13 septembrie 1872. Declinul gorunului se presupune că a început în 1891-1892, odată cu construirea noii biserici (biserica cu tricolor), când, lângă gorun au fost
Gorunul lui Horea () [Corola-website/Science/315790_a_317119]
-
la care s-au raliat unii locuitori ucraineni ai regiunii care doreau să se înființeze un stat ucrainean, precum și anarhiștii lui Nestor Mahno au pătruns în Hotin și au ocupat orașul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană denumește aceste evenimente Răscoala de la Hotin și pune accentul pe dorința locuitorilor ucraineni de a înființa aici un stat ucrainean, spunând că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolșevici. Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat condus de I.
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
anarhiștii lui Nestor Mahno au pătruns în Hotin și au ocupat orașul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană denumește aceste evenimente Răscoala de la Hotin și pune accentul pe dorința locuitorilor ucraineni de a înființa aici un stat ucrainean, spunând că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolșevici. Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la eliberarea altor zone, iar
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
bolșevicii au fost capturați, judecați și închiși (fiind apărați de către socialistul francez Henri Barbusse, care a dus o campanie publică pentru eliberarea lor). În prezent, ucrainenii susțin că s-au efectuat represalii contra localnicilor ucraineni care sprijiniseră revolta, iar după ce Răscoala de la Hotin a fost înăbușită de Armata Română, România a implementat politici pro-naționaliste de re-românizare a teritoriului . După primul război mondial, orașul Hotin a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a județului Hotin. Acest oraș a fost
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
un masacru teribil a circa 2000 de evrei din Acra (după cifrele indicate de Josephus Flavius), cu colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus, venite pentru a reprima răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la nord-vest de Tell Akko au găsit un mare cimitir, utilizat între mijlocul secolului I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de sacrificii de animale, obiecte de sticlă, monede și bucăți de metal. Acra a jucat un rol însemnat și în reprimarea 'răscoalei lui Galus. Că și în războiul iudeilor, românii au pornit din acest punct spre inima Galileei și i-au supus pe răsculați. Așa cum s-a menționat, de la cucerirea Canaanului de către triburile lui Israel și până în zilele celui de-al doilea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
numele de Opati. În anul 1437 aici s-a semnat actul de convenție între nobilii sași și secui. Tot aici în anul 1514 s-au adunat răsculații lui Gheorghe Doja, în frunte cu Ioan de la Apatiu, pornind un focar de răscoală spre Cluj, devastând și arzând o mare parte din proprietățile nobilimii. Despre existența unei biserici în acest sat se vorbește în documentele vremii pe la anul 1740, ca fiind adusă din marginea satului și sfințită cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
Armatei Catolice și Regale. Este prins de republicane, condamnat la moarte de o comisie militară și împușcat la Angers, în 25 février 1796. Generalul Stofflet este prezentat în câteva vitralii importante : Jean Perdriau (1746-1793) este unul din primii conducători ai răscoalei din Vendée. Născut la Le Pin-en-Mauges, el a organizat grupul de răsculați care a pornit din La Poitevinière unde era meseriaș, pentru a participa la bătălia de la Jallais. A fost ucis la 11 aprilie 1793 în bătălia de la Chemillé. Un
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
oameni se alătură armatei lui Cathelineau și ia parte la luptele răsculaților din Vendée. Rănit în timpul bătăliei de la Pontorson din 18 noiembrie, 1793, moare după câteva zile la La Flèche. Un vitraliul al bisericii Saint-Pierre de la Chanzeaux este dedicat începutului răscoalei din localitate, inițiate de René Forest la 12 martie 1793. Scena din vitraliu, reprezintă pe țăranii localnici depunând în fața lui Forest jurământul "Vom învinge sau vom muri". De factură modernă, vitraliul a fost realizat de maistrul sticlar J. Archepel în
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Unul din cele mai simple și mai frumoase vitralii este cel al rugăciunii țăranului din Vendée, arătând un țăran îngenunchiat în fața unei troițe, pe marginea unui drum, simbolizând contactul direct între populație și divinitate în timpul conflictului din Vendée, faptul că răscoala nu a fost rezultatul unei acțiuni mobilizatoare a clerului antirevoluționar, ci cel al unei profunde credințe interioare a populației. Țăranul are în mână o pușcă și se poate presupune că pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]