3,751 matches
-
scrieți următorul lucru: „Încrederea = experiență, cunoaștere, succes”. Vorbiți cu echipa dumneavoastră despre aceste trei elemente ale încrederii și asigurați-vă întotdeauna că le oferiți angajaților oportunități de a acumula experiență și de a obținenoi cunoștințe prin pregătire și că le răsplătiți așa cum se cuvine succesul. +++ Atunci când o mare companie de asigurări și-a propus să dezvolte, știa că era imperios necesar să aibă angajați competenți. A aflat că, răspunzând de ce, competența dă naștere încrederii. Există trei componente majore pentru a dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
pentru a recunoaște meritele acelui angajat. Sistemul este rezultatul scrisorilor de mulțumire trimise de clienți pentru serviciile excepționale de care s-au bucurat, în care se specifică numele respectivului angajat. +++ +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți: „Ceea ce e răsplătit se va repeta”. Puteți crea propriul dumneavoastră panou de onoare și improvizați ideile pe care echipa dumneavoastră le-ar putea găsi. Important este să recunoașteți meritele și să puneți oamenii în lumina reflectoarelor. +++ Această companie oferă angajatului un bonus salarial
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
serviciul de relații cu clienții, pentru a fi elogiați iar și iar, în timp ce clienții înțeleg că, atunci când beneficiază de un serviciu deosebit, trebuie să scrie o scrisoare ce va fi apreciată și prețuită. +++ Epilog Principiul motivațional al lui „ceea ce e răsplătit se va repeta” constituie forța din spatele creării propriului dumneavoastră panoul de onoare. +++ Ideea 95. Panoul eșecurilor De ce nu vorbește nimeni despre eșecuri? Indiferent de cât de mult vă străduiți, indiferent de cât de dedicat sunteți, indiferent de cât de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ocazie, voi arăta echipei mele că îmi pasă. Și voi face acest lucru cel puțin o dată pe lună”. Apoi, puneți principiul în practică. Revedeți acest carton o dată pe săptămână, pentru a vă aduce aminte de promisiunea dumneavoastră. ++++ +++ Epilog Oamenii au răsplătit susținerea și angajamentul acestui director dublând aproape productivitatea. Toată lumea a câștigat în final. +++ Ideea 112. Uitați de vorbe: arătați-le că îi iubiți Din nou, știți câte ocazii sunt ca să le arătați oamenilor că îi iubiți? Cu siguranță, 365 (și
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
erau cu toții nu niște tineri naivi, vulnerabili la stângism, ci oameni în jur de 60 de ani, trecuți prin toate ciururile și dârmoanele. Aveau în spate opere monumentale de apărat. Și totuși s- au înscris în propaganda noului regim, fiind răsplătiți pe măsură. Filmul românesc de ficțiune, în schimb, nu însemna mai nimic în 1950. Puținii regizori, scenariști și actori nu aveau ce apăra în fața „obuzelor” estetice ale lui Jdanov. Nici pe plan mondial filmul încă nu avea un statut clar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împotriva lui Paulescu, constituinduse astfel într-o nouă crucificare urmând, am spune noi, celor trei anterioare cunoscute nouă și anume: 1. însușirea frauduloasă în noiembrie 121 a descoperirii sale de către grupul canadian (Banting, Best, Macleod și Collip), care va fi răsplătit pentru acest gest cu premiul Nobel în 123. 2. acțiunea demolatoare a succesorului său (Ion Nițescu) la catedra de Fiziologie pe care a creat-o la Facultatea de Medicină din București în deja cunoscutul și consacratul „fenomen Nițescu” ca cea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sale. El se alătură astfel marilor personalități ale științei, pe care el însuși le venera cu smerenia gânditorului de substanță, intrând cu fruntea sus în rândurile lor. Din această perspectivă, unde se plasează grupul din Toronto care, după „ realizarea lor’ răsplătită cu atâtea onoruri, nu a mai produs nimic în plan științific? Mai mult, unde se plasează încercarea autorilor cărții de a anula cea mai ilustră figură a științei românești? Să fie oare o continuare a ceea ce Grigore Benetato și Victor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nefăcând altceva decât să-l administreze bolnavilor cu o grabă, agresivitate și curaj de¬a dreptul suspecte pentru uzanțele științifice și precauțiile introducerii unor realizări experimentale în terapeutică. Clădindu-și edificiul științific pe furt și minciună, destinul avea să-i răsplătească pe fiecare în felul său. Macleod va părăsi după câțiva ani universitatea din Toronto, Collip va renunța la cercetarea care i-a adus gloria orientându-se către alte domenii și va părăsi Canada, Banting va muri într-un accident, iar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Cronica” (al cărei corespondent pentru străinătate este) ș.a. Continua sa activitate literară, desfășurată în limba română și în limba ebraică (este considerat unul dintre pionierii mișcării literare în limba neoebraică, volumele fiindu-i traduse și în arabă, rusă), a fost răsplătită cu numeroase premii: Premiul „Brikman” pentru literatură (Ierusalim), Premiul „Mia Fischer” pentru literatură (Tel Aviv), Premiul „Sion” (Tel Aviv), Premiul Asociației Scriitorilor Israelieni de limbă română, Premiul Festivalului Internațional de Poezie „Lucian Blaga” (1999), Premiul UNESCO pentru volumul Itzhak Rabin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
capitol introductiv. În pofida respectării practicii devoalante a prezentării sinopsisului, care dezvăluie din capul locului tainele teoretico-metodologice ale lucrării de față, păstrăm speranța că cititorul care se va încumeta să pătrundă în hățișul textual care se întinde înaintea lui va fi răsplătit pentru efortul său. Alte surprize conceptuale îndosite în paginile volumului stau a fi descoperite. * * * Același imperativ moral al aducerii aminte apasă și asupra autorului cărții de față. Asumându-mi această calitate auctorială, găsesc necesară amintirea numelor "celorlalți semnificativi" față de care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului o șansă, deși regele ar fi preferat uciderea lui, iar în final, cel ce săvârșise o impietate este răsplătit cu o soție tânără și frumoasă. Chiar și faptul că spune un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu cerceta!” Sanctificarea lui ser
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de sacrificiu, cu toate că uneori au o condiție socială umilă ( o văduvă săracă - II. 4 - îl salvează pe negustor de la moarte, nu se arată lacomă în a-și însuși bunurile acestuia, ci, dimpotrivă, i le restituie, și, în final, va fi răsplătită pentru fapta sa nobilă; soția mareșalului din Londra - II. 8 - este miloasă și o acceptă în casă pe copila considerată 726 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 498. 197 orfană; de aceeași compasiune față de o tânără dă dovadă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să confirme faptul că perfecțiunea morală a Ceciliei o ridicase din planul mundan, oferindu-i ca alternativă pentru desăvârșita urmare a îndemnului creștin, perceperea celestului, a sacrului camuflat în profan. Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
absurdă, încât nu-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească prostia și infatuarea pe măsură. Adulterul femeii ar fi avut loc chiar dacă soțul nu ar fi orbit fizic. Redobândind vederea pe neașteptate, Ianuarie își zărește consoarta în părul din grădină, în brațele lui Damian. Femeia nu se pierde nici măcar în fața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face posibilă continuitatea lumii pământești care se deschide ca spațiu de trecere între "aici" și "dincolo": "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cadrul natural care desăvârșește devenirea umană, preluând, astfel, destinul terestru al umanului pentru a-l răscumpăra: "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu."132 Drumul inițiatic al împlinirii în social este transpus în planul ceremonialului cosmic, prin intermediul elementelor antropomorfice ale naturii care însoțesc umanul în pragurile de trecere. Astfel, în ceremonialul nupțial, natura participă activ la consacrarea trecerii: "Hai, pornim într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dezvoltă anumite ritualuri care formează un sistem util de prescripții/reguli de conduită proprii fiecărei culturi, conducând actorii sociali spre o bună comunicare. De exemplu, respectând regula reciprocității, o mână întinsă solicită o altă mână întinsă sau un zâmbet se răsplătește tot cu un zâmbet. O serie de acțiuni umane, precum spălarea corpului, îngrijirea cosmetică, realizarea exercițiilor fizice, respectarea unei diete alimentare etc. sunt ritualuri care se desfășoară ca niște scenarii pentru care trupul devine un obiect simbolic. Din perspectiva lui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
creatoare. * „Un gînd seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă.” (Emil Cioran) Mai mult chiar, excesul de logică poate ucide „sentimentul”...prin sinceritatea ei, „lacrima” ne Înnobilează faptele. * „Un zîmbet este adesea esențialul. Ești plătit cu un zămbet. Ești răsplătit cu un zîmbet. Ești Însuflețit de un zîmbet. Și calitatea unui zîmbet te poate face să mori...Înțeleg și aștept lacrimile. Ele sînt ploaia În care se topește primejdia furtunii, descărcarea trufiei și dăruirea iertării. Să plîngă, și voi ierta
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
persoana respectivă ajunge la putere; cînd Însă ambiția este interpretată, după un timp, ca o expresie a vanității exagerate a celui În cauză, care a urmărit doar puterea, atunci cei din jur fac totul ca să-l Înlăture. * „Păcatele nu se răsplătesc decît În lumea cealaltă, dar prostiile se plătesc În lumea aceasta.” (A. Schopenhauer) Probabil, datorită tendinței noastre de a amîna responsabilitatea păcatelor mari pentru „lumea de apoi”, În timp ce anticipările superficiale de moment le considerăm atît de minore, de firești, Încît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a-l acorda: „Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul urii”. * „Între a face rău și a face bine nu este altă deosebire, decît În pacea sau neliniștea conștiinței; truda este aceeași.” (H. de Balzac) Totuși, efortul este În raport cu nivelul „binelui” sau al „răului” realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
celui de-al doilea este un act intelectual deliberat, În care consecințele „răului” proiectat sau ale celui realizat au fost cu claritate anticipate și urmărite. * „Dacă vom plăti cu bine răului, care va fi răsplata pentru bine?” (Confucius) „Binele” se răsplătește, firește, prin el Însuși, deoarece binele lărgește Eul, pe cînd „răul” Îl restrînge: „Ce Înseamnă să faci o binefacere? A imita pe Dumnezeu” (P. Syrus). * „Cel mai mare rău e deprinderea cu răul.” (Al. Vlahuță) Pentru că În condițiile obișnuinței cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
avea doar optsprezece ani. Lucrarea apocrifă intitulată Memoirs of Tobias Rustat, yeoman of the robes to king Charles II descrie umilințele regelui. Autorul, Tobias Rustat, pentru a da credibilitate informațiilor furnizate, afirma:„Nici unul dintre servitorii regelui nu a fost mai răsplătit după restaurație decât Tobias Rustat“. Remarcăm persoana a III-a singular folosită în această frază, care accentuează distanțarea autorului de cel despre care povestește. Tobias relatează în continuare:„Carol a fost chiar bucuros să primească o cămașă veche de la Lordul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mari tot de acolo pornesc. Un înțelept spune: „cine dispune de inima omului, acela în fapt îi stăpânește întreaga ființă.” Fericitul Ieronim îl ruga mereu pe Iisus Hristos să-i spună ce putea săvârși el mai de folos pentru a răsplăti întrucâtva marea iubire arătată de Iisus prin jertfa Sa. Iisus i-a răspuns: „Ieronime, Ieronime, dămi inima ta păcătoasă, inima ta roasă de îndoială, inima ta puțin credincioasă și plină de iubire de sine.” Neasemuit de prețioasă este o inimă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
descoperirea lui Dumnezeu în viața noastră, a celor care îl căutăm și îl dorim. Oriunde o inimă bate pentru adevăr, oricând o ființă suspină după iubire sau un suflet se simte încărcat de păcate, Domnul Iisus Hristos se arată și răsplătește ostneala și pocăința celor care vor să se întoarcă la El după o viață păcătoasă. Harul lui Dumnezeu este aproape așa cum este aerul pe care îl respirăm. în acest sens, proorocul zice: „înainte de a mă chema eu voi răspunde, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]