8,590 matches
-
fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări și cumpene pe cer ce se topesc în zorii care pier în seara asta de cerneală mi-apare umbra ta ca o petală cu cerul care are ochii tăi pierduți prin codri rătăciți prin văi răsăr dintr-un senin- doi aștri ce sunt ai inimii pilaștri cosânzeană cu umerii de platină mersul tău se clatină ca libelula printre vise în nopți de nesomn închise e curbura coapsei tale ce se mișcă prea agale
STEAUA CARE PIERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342071_a_343400]
-
cai murgi și a haiduci a cerbi și căprioare care zburdă prin omătul ierbii spre tainicile lor izvoare acest fast al primăverii cere pulberi de aripi pe brocarduri fecioare cu sâni puri psalmodiind și divinizând erosul născătoare de zei care rătăcesc prin lume în căutarea fericirii o magie simpatică hirotonită între ierburi și raze în țara poveștilor și iarși e cald în cetate și curge luna ca o mireasă răpită spre patul nupțial un fel de voivodiță cu ochi de azur
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
Deal”. L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă Din inimă Ardealului. Am rătăcit pe Canal Grande, Doar, doar îi voi auzi râsul Mereu alături de Chibici, Ce-l însoțea-n Veneția Pentru că erau buni amici. Și îmi mai este dor de țărmul, De Marea Neagră, loc iubit, De locul unde Oscar Han Chipul în bronz
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342102_a_343431]
-
ninge iar tu, nu vezi Decât că plânge cerul Cu lacrimi de gheață. Cine ți-a spus ție Că pentru a ne pătrunde Soarele în priviri Trebuie să încătușezi norii? Stai liniștit! Am vorbit cu don Miguel... Dacă te vei rătăci în ochii Celor care nu te văd altfel, Te va crea din nou. Gabriel Dragnea Referință Bibliografică: Stai liniștit, don Quijote! / Gabriel Dragnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
STAI LINIŞTIT, DON QUIJOTE! de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342116_a_343445]
-
caricaturi participante. Tema concursului a fost “Foamea”. Mai sugestiv nici nu se putea pentru acele vremuri din țara noastră. Temă actuală și în prezent, de altfel. După adevăratele minciuni ale evenimentelor din decembrie '89, Barbu Lică s-a mai liniștit rătăcind prin traziția demolatoare ... scuzați !... democratică, furat instantaneu de cotidian. Cu sprijinul regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten
PROFIL DE AUTOR de LICĂ BARBU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342125_a_343454]
-
demolatoare ... scuzați !... democratică, furat instantaneu de cotidian. Cu sprijinul regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten Cezar Hârjescu. Rătăcind vreo zece ani și prin București am mai zvâcnit un pic în pasiunea mea la “Primul Salon Național-mileniul III” cu ajutorul cunoscutului caricaturist Albert Poch, cât și colaborarea cu texte umoristice la ziarul “7 plus”, cu spijinul scriitorului Miron Manega. Și
PROFIL DE AUTOR de LICĂ BARBU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342125_a_343454]
-
caricaturi participante. Tema concursului a fost “Foamea”. Mai sugestiv nici nu se putea pentru acele vremuri din țara noastră. Temă actuală și în prezent, de altfel. După adevăratele minciuni ale evenimentelor din decembrie '89, Barbu Lică s-a mai liniștit rătăcind prin traziția demolatoare ... scuzați !... democratică, furat instantaneu de cotidian. Cu sprijinul regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
demolatoare ... scuzați !... democratică, furat instantaneu de cotidian. Cu sprijinul regretatului jurnalist Cezar Hârjescu, “am ținut” o vreme pagina de umor a ziarului brăilean “Vocea Brăilei” la rubrica “Să râdem cu Lică Barbu”, ziar înființat de bunul meu prieten Cezar Hârjescu. Rătăcind vreo zece ani și prin București am mai zvâcnit un pic în pasiunea mea la “Primul Salon Național-mileniul III” cu ajutorul cunoscutului caricaturist Albert Poch, cât și colaborarea cu texte umoristice la ziarul “7 plus”, cu spijinul scriitorului Miron Manega. Și
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
departe. - Nea Vasile, ai câteva minute libere, spuse ea în glumă. Știa că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
la dosar prin trasarea poziției cu cretă turistică printr-un sejur de 5 zile, cazare, masă și transport împins. În rest, totul e în ceață unde ici-colo mai cade o stea în viziunea victimei și în vizuina unui lup hămesit rătăcit la capătul lumii ce urlă disperat de arsura cozii ... Ah!!..Ce romantic!... Zbang! Am rămas cu pixul în gură. Cine l-a adus pe ăsta în mintea mea? Imaginație-imaginație da', nici așa! Mă duc să cumpăr înghețată. - Și semințe! - îmi
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
de Casa Modei Răbdică, protagonistul ai acestei inedite aventuri, a ales să trăiască rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție, bere la PET, bancomate și minute gratuite. Din plictiseală, individul rătăcit în junglă, simulează o vânătoare pentru masa de seară, iar de foame ronțăie o crenguță cu rol de grisină. Și dacă tot e în scenă, poate roade la întâmplare un cablu, un carton din decor, etc. Pe acest fond cu
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NOSTALGII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 926 din 14 iulie 2013 Toate Articolele Autorului învolburate gândurile mele zboară haotic ca niște hulubi care sparg zarea se rătăcesc într-un labirint bizar le las să zburde până le cad aripile apoi le adun și fac din ele povești de adormit copiii sufletul meu înverzește și înflorește ca o agafă cu fiecare rază de soare la apus inima mea
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]
-
dați pentru unire desăvârșită, dar dacă mărul a fost rupt, raiul a rămas acolo sus, iar noi am căzut jos. Drept preț de răscumpărare ne-a fost dat să ne căutăm perechea perfectă. Puțini au depus sau depun străduință. Mulți rătăcim pe cărări de timp care nu sunt ale noastre. “Te iubesc” este nu numai sărutul inimii, el poate fi sărutul vremii tale, el poate fi cărarea ta de viață, poți fi tu în viitor. Atingerea buzelor fierbinți, gura încleștată-n
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
apoi din doi, când din cer au coborât fulgere, semnul vieții. Atunci a dat Domnul începutul pentru omul Adam și începutul pentru poarta vieții, Eva, și fulgerele au încetat. Domnul a construit grădina Edenului, dar Eva nu a respectat legământul, rătăcind în căutare. După mult timp, Maria a primit din nou semnul lui Dumnezeu. S-a născut, el, fiul omului, Hristos. Viața curge pe cărări infinite, ascultă tu, cel singuratic, și fără să știi ce este iubirea, pentru că nu exiști fără ca
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
Harul Sfânt, coboară pe drumurile vieții Mi-arată-ntruna malul ascuns de taina ceții Dumnezeiesc parfum și străluciri de stele Răspunsul magic este, al rugăciunii mele. Sfânta Fecioară, Pruncul și buna-ntre copii Rămâne-vor de-a pururi scumpe icoane vii Căci rătăcind prin lume, le port ca o comoară, Doar ele mi-au sădit credință-n inimioară. SCRISOARE PENTRU BUNICA Azi, ți-am scris, bunică dragă, „carte”, pe a ta adresă Mesaj tainic în cuvinte plăsmuite-n miez de noapte O să mi
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
să ținem la el ca la ochii din cap. Și, n-am făcut-o!... L-am cadorisit cu titlu de cetățean de onoare al Rucărului, crezând că este răsplata nimerită pentru truda sisifică de-o viață ca „salahor” al bucoavnelor, rătăcite în cotloanele de lumină îndelung zăbrelită din arhive, în miile de manuscrise și izvoare îngălbenite de timp și uitare și a căror înțelepciune, viață și jertfă a înaintașilor ni le pune, iată, tălmăcite și pline de semnificații, la îndemână. Crezând
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
tot globul, românii tot își amintesc cu drag de obârșia lor, chiar dacă le-a fost greu în țara natală. Suspendat într-un tărâm al inocenței este Mitică, sau sub numele lui adevărat Dumitru Sinu, indiferent pe ce meleaguri s-a rătăcit, pentru puțin sau mai mult timp. Călătoria lui în timp și spațiu este a celor cutezători și dornici de a încerca soarta pe toate fațetele și a-i smulge chinului un zâmbet timid. Autorul cărții „Exilul românesc la mijloc de
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat de când se monta la Turtoi aproape de Paște scrânciobul de-l învârtea cu calul și dădeai un ou pe tură. - Poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine. - Nu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine. - Nu mă rătăcesc tăticule că se vede " Zidul morții"și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
pentru poemul meu de mâine, e o asceză de amurg și-un aer de melancolie prea mult aur peste tot și prea multă veselie, simt vidul bizantin prin nări, și umbra mea plutund pe pont, împingând seara în fântâni, tot rătăcind prin Negropont, chiparoșii dau în verde înșirați ca la armată toți zarafii ne cer vamă printre fragete nacele, se aud de voci ospețe prin tavernele de noapte iar pe strada-ntunecată trec ușor prostituate. miercuri, 30 aprilie 2014 Referință Bibliografică
FANAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341802_a_343131]
-
pentru Dumnezeu. Rugă În genunchi, în ochi cu rouă Înalt azi o rugă nouă Domnului mântuitor În tot, călăuzitor. Dă-mi Doamne numai gând bun Și dă-mi mâna ta pe drum Oriunde am să pășesc Să nu mă mai rătăcesc. Dă-mi Doamne pricepere, În toate-nțelegere. De greșesc, pe loc mă-ndreaptă, Ține -mă pe calea dreaptă. Mulțumire-n dar ți-oi pune Toate florile din lume Și-ntre ele ți-o dau toată Inima mea cea curată. Marie
POEZIE CREŞTINĂ PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341832_a_343161]
-
aveam niciun chef să întâlnesc pe cineva în ziua aceea. Corăbiile se scufundaseră demult și valuri învolburate de gânduri se rostogoleau în căutarea comorilor pierdute... în trecerea grăbită a timpului. Mergeam fără țintă, pierdută în mulțimea străzii, iar privirile obosite rătăceau în depărtări nebuloase, lipsite de contur. La un moment dat, simt o prezență stranie (destul de discretă) în jurul meu și o atingere ușoară pe umăr. - Bună, fată cu priviri triste și plinde de îngrijorări! Eu sunt norocul tău! M-ai chemat
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
cât a trecut, iubire? sunt doar ani omenești... de când ai renăscut pe-al inimii ogor o primăvară, Doamne și ce primăvară ! o primăvară-dor și ca prin minune, cu mugurii la ei au înflorit toți merii de care am uitat când rătăceam pe alte căi... cât a trecut ? sunt doar ani omenești... atinsă de iubire cum n-am mai fost nicicând se aprindea tot cerul cu muzici îngerești - plutind peste stele, am găsit și steaua noastră ce a pierdut din strălucire odată cu
CÂT A TRECUT ? ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341884_a_343213]
-
cu ea orice sălbăticiune a pădurii. Toți oamenii locului o iubeau și se rugau pentru ca Dumnezeu să facă un miracol și să-i redea vederea. După un timp, într-o frumoasă zi de florar, când Constantina ieșise iar în pădure, rătăcind printre tufele înflorite de afin, o voce blândă, ca șoapta unui înger, învălui ușor întreaga poiană: "Să te speli în fiecare dimineață pe față și pe ochi cu roua florilor de afin, iar când se vor coace, să le mănânci
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
în munții ăștia, găsești toate leacurile pământului. Totul e să le știi, să le înțelegi. Și, în plus, așa cum spune povestea, să crezi, să crezi, să crezi...”. Pădurea cu miracole Urcăm împreună prin pădurea de la poalele Vâlcanului, ca doi drumeți rătăciți într-un basm. Îmi arată copacii, îmi povestește despre ei ca despre niște semeni de-ai noștri. Îmi arată apoi florile și-mi vorbește despre ele cu smerenie, ca despre niște daruri de la Dumnezeu. Îl cheamă Emil Părău și este
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]