5,656 matches
-
acestui subtip de discurs. Din perspectiva emițătorului de discurs de vulgarizare sau publicistic, se remarcă tendința de orientare și de adaptare a mijloacelor de comunicare la publicul căruia îi este destinat mesajul. Selecția mijloacelor discursive se face în funcție de particularitățile de receptare ale destinatarului comunicării. Orice tip de comunicare specializată a științei trebuie să fie centrată în jurul conceptelor și informațiilor transmise, în vederea centrării asupra caracterului denotativ și a păstrării expresiei lingvistice neutre, clare și concise. Gradul de codificare și de abstractizare este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Jan Firbas (Vol. I), ed. Aleš Svoboda, Jana Chamonikolasová, Ludmila Urbanová, Masaryk University Press, Brno, 2010. John Rupert FIRTH (1890-1960), lingvist britanic ale cărui contribuții la progresul științelor limbii constau în relevarea contextului (prozodic) ca factor determinant în organizarea și receptarea enunțului. Lucrări de referință: Readings in the sociology of language, Mouton, The Hague, Paris, 1968; Advances in language planning, Mouton, The Hague, 1968; Language and Ethnicity, J. Benjamins Pub. Co., Amsterdam - Philadelphia, 1991; (ed.), Handbook of Language and Ethnicity, Oxford
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pp. 232-239; Questions de poetique, Éditions du Seuil, Paris, 1973; The Framework of Language, Michigan Slavic Publications, 1980. Hans Robert JAUSS (1921-1997), filozof german, specialist în teoria literaturii, profesor la Universitatea din Konstanz. Analiza discursului valorifică, printre alte idei, teoria receptării, structurată ca triada hermeneutică interpretare, reconstituire istorică și comprehensiune. Contribuții semnificative: Untersuchungen zur mittel-alterlichen Tierdichtung, Niemeyer, Tübingen, 1959; Genèse de la poésie allégorique française au Moyen-âge de 1180 à 1240, C. Winter, Heidelberg, 1962; Literatur-geschichte als Provokation der Literaturwissenschaft, Uvk Universität
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru promovarea culturii române în străinătate. Și tot remarcabil este și că fundația ieșeană a obținut cel mai mare punctaj din cele aproape 100 de proiecte depuse“, a declarat Dan Lungu. Scriitorul susține că acesta este un moment propice pentru receptarea literaturii române în Franța, pentru că vine la doi ani după programul „Les Belles Etrangères“. „Ferestre de hârtie“ se derulează în perioada 27 iunie - 15 noiembrie 2007 și își propune să promoveze literatura română contemporană în Franța. Lucian Dan Teodorovici consideră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de o abilitate narativă gospodărească, o apariție revigorantă a tranziției românești. Bineînțeles, mă voi strădui în cele ce urmează să arăt că lucrurile nu stau chiar așa, că romanul lui Teodorovici se încadrează cu greu în modelul prea schematic al receptării „generației tinere“, că apariția sa era, de fapt, la fel de insolită în 2002 ca aceea din 2006 a lui Teodosie cel Mic de Răzvan Rădulescu. Și voi începe prin a spune că proza lui Teodorovici nu este una „de tranziție“, doritoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
optat să-l structureze pe paliere performative intersectate: spectacole, conferințe, lansări de carte, ateliere etc. În centru se află, ca și în anii anteriori în care Marina Constantinescu a girat selecția, regizorul. Mă voi opri, în această primă rundă de receptare, asupra câtorva dintre spectacolele reprezentate la începutul festivalului. Mă mișc fără să știu de ce Voltes, realizat de Catherine Diverrès, e un exercițiu de virtuozitate închis în el însuși, fără nici un fel de relevanță pentru cine nu caută (reăproducerea unui formalism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de pre(-)text. Intervine între ele ceea ce eu numesc textualizare, adică punerea în cuvînt (tipărit), reconstrucția-în-text a pre(-)textului; dacă în 2003 vorbeam și de paratextualitate, adică de „narațiunea-ca-text” în sensul lui Barthes, vizînd atît producerea textului (autorul) cît și receptarea textului (cititorul), astăzi sînt tentat să mă delimitez de acest ultim concept ce depășește cadrele narațiunii-ca-text. Aceasta dacă, întro inversiune derridiană pe care o prefer în vremea din urmă, dau prioritate grafiei asupra logosului - altfel, aș fi spus, ca mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
avem despre autori sînt întotdeauna contrafăcute, așa încît toți autorii devin, dacă îi putem numi astfel, „autori deduși”. Dar avem capacitatea și ar trebui să separăm aceste imagini de realitatea producției narative auctoriale: chiar dacă ar putea fi importante în receptarea narațiunii și în teoria critică, ele sînt irelevante pentru producția narativă. Autorul implicat are un rol real în procesul narativ, ca produs al receptorului, dar nu este unul principal sau măcar necesar în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în transmiterea narațiunii. Este o proiecție rezultată din procesul de decodare, nu un stadiu real de proiectare în zona codificării. 3.6.2. Naratari și cititori implicați În timp ce transmisia narativă se poate axa pe autor și narator, în mod similar, receptarea ar trebui să recunoască cititorul ca participant esențial, iar naratarul și cititorul implicat, ca participanți secundari. Naratarul este o persoană, implicată sau detașată de evenimentele narațiunii, căruia naratorul i se adresează direct. Foarte rar se întîmplă ca un narator să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Bertam. Dar poate că cele mai influente dintre observațiile făcute de Short și de colegii săi au apărut în Leech&Short (1981), privitor la „normele” contrastante ale reproducerii vorbirii și gîndirii și, ca o consecință a acestor norme diferite, și receptarea uzuală și diferențiată a cititorilor cînd e vorba de VIL și GIL. În acest caz, atunci, cele două moduri nu sînt contopite într-o categorie subsumatorie DIL, ci, mai degrabă, efectul distinct al fiecărui tip - VIL și GIL - este evaluat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
act de vorbire se înscrie în schemele de funcționare a limbii fixate de tradiție. Aceste scheme sînt bine ancorate în mentalul colectiv prin normele implicite de funcționare a limbii; încălcarea acestor norme se soldează (se poate solda) cu devieri în receptarea mesajului, sau chiar cu imposibilitatea decodării mesajului. Vom ilustra cu exemple din domeniul numelor de persoane. În limba română numele de persoană nu au plural, ca atare folosirea lor la plural atrage modificări de sens: Am doi Grigorești înseamnă nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ca o "capcană invizibilă" Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re- alcătuire în viziune a realității, conturează perspectiva centrală a fiecăruia dintre cele trei romane calibrate în jurul "teribilei întrebări cine anume sunt". Destinația călătoriilor eului prin/ printre lume și lucruri nu are niciodată o finalitate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același subiect". Tautismul este un autism tautologic. Aici comunicarea nu mai este decît receptarea imperturbabilă a aceluiași (tautologie) în liniștea unui subiect mort, sau surdo-mut, închis în fortăreața sa interioară (autism), captat de un mare întreg care înglobează și dizolvă pînă la cel mai mic dintre atomii săi paradoxali". Lucien Sfez identifică sindroamele tautismului
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Încă nu s-a generalizat. Agenți literari care, În opinia mea, nu se pot compara cu munca de triere pe care o face redactorul de specialitate (proză, poezie, eseu, istorie literară etc.Ă al unei edituri profesioniste. Și nici cu receptarea critică de Întâmpinare, În care rolul dominant Îl au desigur revistele literare!... Am mai auzit că unele edituri din America nici nu mai primesc un manuscris ca atare din partea unui debutant (se’nțelege, a unui scriitor aflat la primii pași
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne-au Împiedicat nu numai de a ne „exporta” valorile, dar și de a le „Înțelege” noi Înșine! Și catastrofala „politică” culturală comunistă are urmări grave și azi, la aproape două decenii de la izgonirea lor de la putere - mă refer la receptarea valorilor culturale și artistice produse după război și la Înțelegerea marilor personalități care ne-au fost contemporane. Nu numai că un oarecare gazetar, curtat de toată lumea, frustrat, probabil, deoarece se Încearcă și el În câmpul prozei, propune cu insolență arderea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
descuraja orice tentativă gazetărească, îi încetează, cu numai câteva zile înainte de sosirea lui în capitală, apariția. A fost prima sacrificare a lui Eminescu. Terenul fiind pregătit, procesul sacrificării putea continua și pe alte planuri. În special trebuia ajustată grila de receptare și printre primii care-au ținut să se remarce în acest sens, la numai doi ani de la moartea poetului, a fost canonicul papistaș de la Blaj, Alex. Grama. El n-a reprezentat o opinie critică, un punct de vedere, ci un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a numărat Th. Codreanu și nu mai stăruim asupra lor. Mai grav este că la acest mod de percepere a fenomenului eminescian s-au branșat și alți analiști dispuși la îmbrățișarea schizoidiei dintre poezie și publicistică și chiar la o receptare în "cheie minoră". Tabloul este atât de cuprinzător că autorul, îl simțim, parcă se jenează să-l înfățișeze în toată întinderea. Înțelesesem demult că universul eminescian are în Theodor Codreanu un partizan cu netăgăduite haruri analitice. Bănuiam că tot cercetând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
necontenite de către ciudatele, nenumăratele tentative de zdruncinare a scării valorilor românești în toate tărâmurile sunt pe cale să intre într-un con de beznă? Înclin, fără să șovăi nici o clipă, spre cea de-a doua ipoteză, care atinge, în esență, problema receptării poetului la noi, în momentul de față. Și nu numai a poetului, prozatorului, ziaristului, gânditorului, ci a unei personalități de dimensiune puțin obișnuită în orizontul culturii și cunoașterii românești. Am spus întotdeauna, în cursul deceniilor care mi l-au adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să pună în lumină tot alte fațete ale unei gândiri și ale unei opere de o calitate vizionară greu de decelat și tocmai de aceea necesitând infinite explicații întru articularea coerentă, globală a unui univers profund original. Sigur că nivelurile receptării oricărui artist sunt multiple, în funcție de cantitatea informației culturale a publicului, de puterile intelectului atât de diverse, ca și de un anume gust al epocii, al fiecărei etape dintr-o istorie a literaturii, îndeobște destul de strict divizate și etichetate. Și incumbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lector și carte, între privitor și tablou etc. Numai așa se poate asigura cunoașterea și trăirea veritabilă a emoției estetice care menține neștirbită valoarea unei creații. Spun locuri comune, firește, dar și cazul lui Eminescu, poetul național, reprezentativ prin excelență, receptarea la nivelul maselor este departe de a face loc unei imagini cât de cât pe măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o netă distincție între demersul obiectiv al lui Cezar Ivănescu, în privința lui Labiș (pe care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și în dramatica sa evoluție, suprem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu însuși, în 1987-1988, în "Revista de istorie și teorie literară"), prezența spiritului creștinismului în opera lui Eminescu, narcisismul și motivul oglinzii ("poetul român realizează o adevărată sinteză a majorității variantelor oglinzii din literatura universală", pag. 73), "tipul de receptare a lumii căreia îi aparține personalitatea lui Eminescu" temă ce pune în mișcare tipuri fundamentale, între care Dante și Dostoievski. Spiritul propriu controversei e surdinizat, fără acute din seria celor terestre, profesorul Theodor Codreanu, deși vivant când pune mâna pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sarcasm pentru alții, îl obligă pe Theodor Codreanu să atingă în Controverse eminesciene unele chestiuni considerate rezolvate, dar care în realitate nu impun nici pe departe concluzii definitive. Complexitatea imaginarului la Eminescu, semnificația miturilor și variantele "oglinzii" în viziunea sa, receptarea simultană a lumii sub raport spațial și temporal (care-i permite autorului să afirme că, "în plan stilistic", acesta este "o extraordinară sinteză între tipurile Dostoievski și Proust"), intuiția sa poetică excepțională, soliditatea de arheu a românismului și literaturii naționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Șincai, de Țichindeal, de Cipariu, de Sion, de Bolintineanu, de toate somitățile cugetării române, mai ales de poeți, celebrează cu emfază Noua direcție inaugurată risum teneatis de d. Bodnărescu, Eminescu, Iacob Negruzzi și tutti quanti!" Ce a urmat, se știe. Receptarea poetului a oscilat între idolatrie și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee ca: "romantic întârziat", "ultimul mare romantic", "produs tardiv al romantismului german", "epigon al romantismului european", ceea ce a făcut ca receptarea lui în lume să fie pe cât de slabă, pe atât de alterată, cu mici excepții, cum ar fi Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]