5,519 matches
-
fi victimă nevinovată). Nici „metoda” n-ar trebui să oprime - sau reprime - libertatea investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
investigativă și interpretativă; dar, dacă o mai face, eu n-aș da vina pe „metodă”. Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Vinovatul e dincolo de ea. - E vreun scriitor român cu adevărat nedreptățit de receptarea postumă? Cum ar putea fi el reabilitat? - Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se șterg. Firește, ritmul reinterpretărilor/reevaluărilor mai urcă și coboară, dar nu e
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Toți scriitorii sînt „nedreptățiți” de receptare, fie ea antumă sau postumă. Nici nu ne trebuie pentru asta o anchetă doveditoare. Receptările „postume” se răcesc, de regulă, cîtăva vreme, și țin cam un deceniu după moartea autorului (în caz că a avut o receptare antumă). Dar apoi se re-euforizează și nedreptățile se șterg. Firește, ritmul reinterpretărilor/reevaluărilor mai urcă și coboară, dar nu e caz de dramă. În clipa asta (anii ăștia) cam „nedreptățiți” îmi par și Arghezi, și Sadoveanu, și Preda, și Nichita
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
este ridicolă și grotescă în România folosește astăzi termenul Ťcaragialismť sau Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste timp, printr-o mitologizare de astă dată cu sens
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
volumului, era "aranjată" suficient de mult pentru ca "pactul autobiografic", pe care s-a mizat totul, să nu funcționeze eficient, cel puțin în cazul cititorilor români avizați, cum erau cei mai mulți în exilul parizian la 1950. În mod obișnuit, faptul împiedică buna receptare a unei cărți, ceea ce se traduce prin insuccesul ei. Există totuși semnificative excepții. Una dintre cele mai cunoscute este, fără doar și poate, Kaputt a lui Curzio Malaparte. Chiar în momentul apariției acesteia sau imediat după aceea, o mare parte
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești bune sau "otrăvite, transformă lumea într-un simbolic Confesional. Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Constantin Pierdutul I-ul rămîne un geniu matematic neînțeles, un dicomesian care, din pricina lipsei de instrucție, a sfîrșit nebun, ca pensionar al Bodegii Armeanului, patronată de Iapa-Roșie. Eu n-am făcut aici decît a propune și o altă perspectivă de receptare decît aceea a majorității comentatorilor...).
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
chiar de Vianu, și nici nu poate să-l realizeze. Bogăția concretă a datului, mulțimea aspectelor investigate, nu pot fi cuprinse într-un ansamblu deductiv. Astfel, unele determinări, ca, de pildă, „tipurile artistice”, genurile, stilul, anumite aspecte ale creației și receptării se pot raporta la „momentele constitutive”, dar altele nu. De aceea sistemul esteticii, așa cum se realizează în Estetica, trebuie înțeles mai degrabă în sens, ca să spunem așa, didactic, adică în sensul că problemele esteticii sînt expuse „integral și ordonat”, dar
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
antologie și prefață de Ștefan Cazimir, tabel cronologic de Șerban Cioculescu, Ediția a doua revăzută și adăugită, București, Humanitas, 2013, 292 pag. Reeditându-și antologia de Amintiri despre Caragiale, Ștefan Cazimir alcătuiește, la finele prefeței, și un scurt sinopsis al receptării primei ediții. Printre altele, e citată aici ca opinie „rezervată” o observație a lui Valeriu Cristea (în „Flacăra”, 1972, nr. 882). O reproduc, considerând-o un punct de plecare cât se poate de potrivit: „Dintre nenumăratele farse ale scriitorului, pe
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
integrare în pofida vremurilor tulburi. Volumul se încheie cu scurte fișe biobibliografice ale celor douăzeci. Limitarea inevitabilă a tabloului este contracarată de prefața lui Petru Poantă, care pune la dispoziția cititorului de limbă spaniolă câteva repere pentru o cât mai adecvată receptare a ofertei de lectură. În aproape jumătatea de secol care s-a scurs de la debutul Anei Blandiana, 1964, la cel al lui Stoian G. Bogdan, 2010, poezia română înregistrează metamorfoze spectaculoase, dovedindu-se „genul cel mai proteic și mai original
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
că nu există valori estetice absolute. În timp unele se deteriorează, iar altele se convertesc. „Criticul, dacă vrea să fie vizibil, trebuie să intre în jocul publicității, să promoveze cărțile apărute la marile edituri." - CE IMPACT ARE OPINIA CRITICILOR ÎN RECEPTAREA DE CĂTRE PUBLICUL LARG A UNEI CARȚI? A avut un impact imens în trecut. Astăzi, criticii profesioniști trebuie să se adapteze cerințelor pieței. Pentru a exista, un critic are nevoie de un spațiu în care să se exprime. Dezvoltarea criticii literare
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
2001-2013), le-au oferit lui Caius Dobrescu, George Ardeleanu, Andrei Terian, Alex Goldiș, Marius Miheț, Angelo Mitchievici, Alexandru Mușina, Vasile Spiridon și altora prilejul despicării firului evoluției și dinamicii câmpului literar actual, precum și pe cel al condițiilor de producere și receptare a operelor. Înjghebarea unei piețe de idei ad - hoc e cu atât mai profitabilă cu cât ideile sunt veritabile, iar „comerțul intelectual” bazat pe dialog. La dezbaterea din finalul primei zile, G. Ardeleanu a vorbit despre ediții și despre dificultatea
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
curajoasă, oricât de discutabilă, datarea (proto)postmodernismului lui Țepeneag în 1969, când apare Heautontimorumenos: bocet pe aceeași temă (56). Voi face și câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu-i putem reproșa imprudența în fixarea speciilor epice, operație dificilă, echivocă și discutabilă, în trecerea de la proza referențială spre aceea autoreferențială. Dar Daiana Felecan ar fi trebuit să știe ceva mai mult, atunci când observă că L.
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan că și Ov. S. Crohmălniceanu, pornind de la Freud
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
al filozofiei politice, noile orientări sînt împrumutate, aproape integral, din spațiul anglo-saxon. ...și televizorul... Pentru Toussaint, televiziunea, televizorul sînt o temă inepuizabilă. Perspectiva lui nu este însă una neapărat violent polemică. Indulgența de care dă dovadă romancierul belgian față de cerințele receptării literaturii se vădește începînd de la al patrulea roman, primul din anii ’90: La Reticence. Este primul adevărat roman al său. Fragmentele dispar, ca și elipsele, atmosfera se încălzește, personajele puține în continuare se dezmorțesc, mișcările lor pe harta textului se
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
optică privilegiată: să privești/citești trecutul ca pe un viitor și viitorul ca pe ceva trecut, totuși, amalgamate, indistincte. Mircea Martin, care scrie pe coperta a patra a reeditării de la Tracus Arte, probează încă o dată acest decalaj sau inversiune de receptare critică: primul roman, neluat în seamă la momentul apariției, citit „pe fugă”, neînțeles, a devenit semnificativ, interesant, valoros după apariția celei de a doua cărți, ca printr-o contaminare. Întâmplarea (editorială) face casă bună cu însuși spiritul în care au
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
Guvernată de afect, arta lui Mihai Țopescu începe să se sedimenteze într-o operă cu multiple ramificații, motivată de cercetare, dar mai ales, de curiozitatea experimentului cu inepuizabile căutări în zona vizualului. Caracterul deschis al acestei creații oferă posibilitatea unei receptări în registre multiple datorită diversității pe care o conține. Ceea ce v-am oferit acum este, așadar, doar o opțiune de interpretare, a mea, acum. Sedimentul ei afectiv adânc face însă oricând posibilă devenirea.
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
Cele cinci segmente ale sale punctează, în mod jucicios și într-una din puținele maniere de abordare viabile - o tratare de tip eseistic, incluzând elemente monografice - aspecte mai mult sau mai puțin discutate ale unei moșteniri literare semnificative, precum și istoricul receptării ei critice (I. A fost odată o prefață...; II. O paranteză contextuală: III. Biografia criticii; IV. Opera; V. O antologie a abundenței livrești). Prima parte glosează pe marginea prefeței lui Hogaș pentru ediția volumului său din 1912, document literar revelator
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
care nu a fost până la urmă cuprins în volumul respectiv, din motive rămase neclare (se presupune că datorită lui Ibrăileanu, ceea ce nu e, totuși, sigur). Or, tocmai acest text autoreferențial, consideră autorul studiului, este de natură să ne ofere cheia receptării celei mai adecvate a prozei hogașiene, păstrând o prospețime și o savoare care o fac perfect compatibilă cu sensibilitatea cititorului actual: "...interpretarea operei lui Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
cu adevărat în circulație" în 1944, când Vladimir Streinu a scos primul volum din ediția critică a operei lui Hogaș. Pline de relevanță sunt - în a doua parte a lucrării (O paranteză contextuală) - considerațiile criticului în legătură cu împrejurările care au determinat receptarea târzie a scriitorului, în ciuda valorii sale și a deschiderii către gustul publicului instruit și iubitor de literatură al vremii (același care gusta din plin proza lui Odobescu și Creangă), de natură să-i asigure succesul și recunoașterea încă din timpul
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
că Hogaș ar fi "un orășean cu suflet de rural", nu este de acord criticul de la Suceava, care consideră că Hogaș "se declara rustic (...) din vocație histrionică" (p. 43). Prețuit este Vladimir Streinu, căruia i se recunoaște rolul deosebit în receptarea lui Hogaș, iar dintre criticii postbelici sunt apreciați Const. Ciopraga, Ov. S. Crohmălniceanu și, în mod particular, Al. Călinescu, autorul unui studiu figurând drept postfată la ediția Minerva din 1978 a scrierilor hogașiene, în cuprinsul căreia este lansată ideea că
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
elitist despre plăceri sexuale, droguri și stilul de viață al unei clase sociale mânate de baniîmpreună cu viciile asociate acestui stil de viață. Implicit, Ellis devin un scriitor controversat care ridică sprâncene și determină grimase în cercul cititorilor și criticilor. Receptarea ultimei sale cărți, Imperial Bedrooms este divizată între fani și admiratori rămași fideli și critici ce afirmă o decădere a stilului scriitoricesc. Ceea ce rămâne sigur e că autorul va continua să își provoace constant cititorii.
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
gigantismul proiectelor sale a înfiorat de-o măsură a nemăsurării), cheamă noi și noi înțelegeri, investigații, precizări, interpretări. E un magnet pentru conștiințele critice. În eseul d-sale intitulat Hasdeenii, Ovidiu Pecican își propune a-l aborda indirect, prin unghiul receptării de care a avut parte pînă-n prezent. Cine ar fi "hasdeenii? Pe de o parte, spiritele congenere, creatorii cuceriți de elanul ideilor marelui înaintaș, pentru care acesta a constituit o paradigmă asumată în fibră intimă, subsecventa tipului băștinaș de uomo
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
își propune să redea toate soluțiile posibile, ceea ce face ca o operă cunoscută precum Aida sau Tosca să fie mult mai bogată în conștiința colectivă decât în forma în care este prezentată într-o anumită seară în teatrul X. În ceea ce privește receptarea, trebuie să luăm în considerare mai multe cazuri. Primul caz este reprezentat de montările care respectă cu fidelitate libretul. Aici variabilele rămân din punct de vedere teatral aproape în totalitate nedeterminate, iar singurii factori determinanți sunt interpretarea muzicală și creația
Particularit??i ale teatrului liric by Raluca Pa?cal?u () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]