21,673 matches
-
aici (în ordinea din text): • Două foi săptămânale: „Glasul Basarabiei“ (cu un tiraj mic din cauza greutăților materiale), „Cuvânt Moldovenesc“ (cu un tiraj de 2.000 de exemplare) și revista „Cuvânt Moldovenesc“ (cu un tiraj de 2.000 exemplare pe lună), „redactate pe «moldovenește» și tipărite cu litere civile (nu cirile) rusești, fiindcă alfabetul latino-român nu e cunoscut în Basarabia mai deloc“; o revistă confesională „Luminătorul“, cu „elogiile ei pentru statul și biserica rusească“. • Graiul românesc, „numai cel țărănesc, ceva pervertit, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secolului XIX în Muntenia și Moldova și, nu în ultimul rând, datorită studiilor sale despre mișcarea de la 18215. Lucrările dedicate mișcării revoluționare de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, păstrate astăzi în formă de manuscris în arhivele din Sankt Petersburg, au fost redactate de I. Liprandi în anii 1828-1829, timp în care acesta s-a aflat la București. Pe parcursul anilor, autorul și-a completat manuscrisele cu numeroase noi note și observații. Cele mai numeroase note au fost introduse în anii 1842-1847, ultimele datând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care era în bune relații, și împreună plănuiesc alcătuirea unui dicționar istoric. În 1848 ia parte la mișcarea revoluționară din capitala Moldovei împotriva domnitorului Mihail Sturdza, fostul său protector, acum adversar fățiș. După eșecul mișcării se refugiază la Cernăuți, unde redactează manifestele politice ale revoluționarilor moldoveni: Dorințele partidei naționale în Moldova și Proiect de constituție pentru Moldova. Colaborează la gazeta „Bucovina” cu pamflete politice și notițe nesemnate. După numirea ca domnitor a lui Grigore Alexandru Ghica, K. se întoarce din exil
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
veacului al X-lea). Sediile acestor îndeletniciri erau neîndoielnic mănăstirile și celelalte organizări ecleziastice ființând aici de timpuriu. „Comerțul” cultural pe care instituția creștină l-a desfășurat și l-a protejat a făcut ca pe acest teritoriu să circule texte redactate în alte zone, texte purtătoare de informație și incitatoare, în același timp, la muncă scriitoricească între oamenii locului. Existența între daco-romanii ce populau Dacia și Scythia Minor a unor mânuitori ai condeiului (oameni ai Bisericii) poate reprezenta o dovadă a
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
care era, de altfel, prieten) de acuza cum că i-ar fi protejat pe cei ce stimau învățăturile lui Origene. Ar fi scris niște omilii pe teme legate de instituția călugăriei, ce vădeau un respect profund față de manierele clasice (erau redactate sub formă de dialoguri) și o deplină familiarizare cu arta oratorică. Despre un alt episcop al Tomisului, Ioan (păstor în acel scaun pe la anii 448-449), trăitor o vreme și la Constantinopol, se știe că scria în limba latină (din păcate
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
s-au păstrat doar câteva fragmente, identificate în textul lui Marius Mercator) și că era un participant frecvent la disputele teologice din epocă, ca polemist înzestrat, ce s-a exersat combătând ereziile lui Nestorie și Eutihie. Împotriva acelorași concepții monofizite redactează o epistolă în latinește alt episcop al Tomisului, Teotim al II-lea (aflat în rang în anul 458), răspunzând unei „circulare” prin care împăratul Leon I (457-474) îi consulta pe episcopii din provincii în legătură cu deciziile celui de-al patrulea conciliu
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
anul 381, la al doilea sinod ecumenic etc.). Tot printr-o epistolă s-a manifestat literar și episcopul tomitan Valentinian (sec. VI), participant astfel la o dispută teologică de faimă în veacul său (controversa „celor trei capitole”). Scrisoarea lui Valentinian, redactată în latină, nu s-a conservat, dar din răspunsul pe care i l-a adresat papa Vigilius (dilectissimo fratri Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și el amestecat în dispută, cercetătorii au dedus un Valentinian consecvent în apărarea deciziilor sinoadelor
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
mai ușoară sarcina celor care vă au În grijă din punct de vedere profesional, iar sănătatea va avea doar de cîștigat. În cuvîntul Înainte din Medicina Energetică, am spus că soțul meu, David Feinstein, „m-a chestionat neobosit și a redactat primele ciorne ale acestor convorbiri, a editat transcrieri ale casetelor Înregistrate la cursurile mele, a studiat În biblioteci și pe internet și a compensat prin echilibru firea mea dezordonată..”. Deși David a reprezentat o forță majoră În crearea acestei cărți
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de salon. Însă potențialul ei este enorm. De multe ori mi s-a cerut părerea de către medici În ceea ce privește determinarea tipului și cantității corecte de medicamente Într-o sală de operații, mai ales În luarea unei decizii delicate privind anestezia. Am redactat această carte În așa fel Încît să fie folosită fărătestarea energetică, Însă am dat indicații În legătură cu locurile În care puteți beneficia de acest tip de testare, fie că ați Învățat-o singure, fie că ați apelat la un practicant calificat
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
ții rochia asta aici. E surescitat la culme În clipa asta, așa cum face ori de cîte ori termină cîte un design. Mi-aduc aminte, de la New York. — Unde sînt „oamenii tăi“? Întreb, dîndu-mi ochii peste cap. Însă Danny nu sesizează ironia. — Redactează contracte, spune scurt. Și Stan a luat mașina ca să facă și el turul orașului. N-a mai fost niciodată la Londra. Hei, mergem să bem ceva? — Eu trebuie să mă duc acasă, zic, uitîndu-mă la ceas sugestiv. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apărut în Spania, bucurându-se de călduroase prezentări în presa de specialitate. Cei doi scriitori cărora le-a consacrat întreaga atenție sunt Mircea Eliade, necunoscut până la el Spaniei în ipostaza de prozator, și Emil Cioran, a cărui operă de început, redactată în românește, era de asemeni necunoscută. Traducerile sunt însoțite de scurte, dar competente și incitante prezentări ale autorilor și ale operelor respective, iar volumul Diario íntimo de la India (1997) beneficiază de note și comentarii informate. Eseuri și articole de Mircea
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
ton și ritm - adaptată spiritului limbii române și aduce sonorități coșbuciene și, uneori, blagiene, urmărind să reproducă mai ales atmosfera de intimitate și exultanță liniștită a originalului. Traducătorul a îmbogățit versiunea românească a poemului cu substanțiale și erudite note explicative, redactate în spiritul celor ce îi aparțin lui Opitz (citate din clasici, referiri livrești) și, prin conținutul lor, edificatoare în problema etnogenezei și a identității românilor. SCRIERI: Dimineața pe schele, București, 1949; Argeș, București, 1951; Pitești - o regiune în plină înnoire
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
1830, G. a început să colecționeze manuscrise românești (istorice, beletristice, didactice, teololgice) cu intenția de a le publica. Ajungând în posesia unor foarte prețioase manuscrise (între care cronica lui Gheorghe Șincai, scrieri de Ioan Barac, Samuil Micu, Constantin Diaconovici-Loga ș.a.), redactează un Plan după care se vor tipări nește cărți românești, pe care îl înaintează spre aprobare, în primăvara anului 1833, Curții de la Viena. Preconiza tipărirea organizată a cărților românești, asigurată de o societate editorială, „bibliograficească” (Ateneul cunoștințelor, Cabinetul muzelor române
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
GAZETA ILUSTRATĂ, revistă culturală și literară apărută la Viena, bilunar, între octombrie 1882 și aprilie 1884. Mai mult un magazin cultural cu anecdote, știri culturale și jocuri distractive decât o revistă literară propriu-zisă, G.i., care era redactată de Nicolae Enescu, publică totuși și „romane, nuvele, narațiuni”, traduse, probabil, din periodice similare care apăreau la Viena și în Germania. Nici programul formulat nu anunță altceva decât dorința redacției de a edita o gazetă care să contribuie la educarea
GAZETA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287199_a_288528]
-
publicație care se adresează în primul rând intelectualilor de la sate, învățători și preoți, evitând o angajare fermă în luptele politice, fapt care i-a atras reproșurile redactorilor de la „Tribuna” din Sibiu. Din anul 1888 și până în 1890 gazeta a fost redactată de Nicolae Coșariu, iar din 1891 de George Ardelean. G.p. are rubrici dedicate vieții sociale bănățene, literaturii, evenimentelor politice, sunt oferite informații privind viața ecleziastică, comentarii juridice și de legislație, articole de istorie, bibliografii și foarte mult folclor. Ținuta grafică
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
GENERAȚIA DE MÂINE, revistă literară apărută la Oravița, lunar, între 1936 și 1938, redactată de elevii Liceului „General Dragalina”, sub îndrumarea profesorului I.C. Stoica. Publicația era condusă de un comitet de redacție alcătuit din Sabin Belu, Aurel Bugariu, Gheorghe Milovan, Ion Mioc, Simion Simu, Horea Ședicu. Poezie publică aproape toți redactorii, dar și alți
GENERAŢIA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287211_a_288540]
-
Vlahuță scrie aici între 1897 și 1901, anul apariției „Sămănătorului”. S-a inițiat și o anchetă în rândurile cititorilor, în legătură cu sensul unor cuvinte și expresii din limba română. Listele de întrebări în care se foloseau aceste cuvinte și expresii erau redactate de Al. Vlahuță, iar răspunsurile primite erau triate și interpretate de o comisie alcătuită din H. Tiktin, I. Găvănescul și Al. Vlahuță. Cu toată puținătatea mijloacelor materiale, G.s. a fost redactată cu o îngrijire deosebită și în condiții grafice excelente
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
în care se foloseau aceste cuvinte și expresii erau redactate de Al. Vlahuță, iar răspunsurile primite erau triate și interpretate de o comisie alcătuită din H. Tiktin, I. Găvănescul și Al. Vlahuță. Cu toată puținătatea mijloacelor materiale, G.s. a fost redactată cu o îngrijire deosebită și în condiții grafice excelente. R.Z.
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
Barițiu ca redactor și pe J. Gött ca editor. Din 9 septembrie 1850 redactor va fi Iacob Mureșianu, Barițiu fiind obligat de împrejurări să renunțe la conducerea gazetei. Spre sfârșitul anului 1876 I. Mureșianu îmbolnăvindu-se, gazeta este din nou redactată de Barițiu, în colaborare cu Aurel Mureșianu, fiul redactorului. Oferindu-i-se în 1877 prilejul de a scoate la Sibiu „Observatoriul”, Barițiu nu mai colaborează la publicația brașoveană și, de la 1 ianuarie 1878, A. Mureșianu rămâne singurul ei conducător. În
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
a lui T. Cipariu. Cu timpul însă, mai ales după ce T. Maiorescu va critica și G. de T. în articolul său Limba română în jurnalele din Austria (1868), se va renunța la greoaia ortografie cipariană, iar limba în care se redactau articolele se va curăța și de germanisme, regionalisme etc. În anii revoluției de la 1848, în anii premergători Unirii și în vremea Războiului pentru Independență, gazeta a susținut revendicările și cauza dreaptă a românilor din Principate și a informat obiectiv și
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
un ziar în care informația, îndeosebi aceea locală, și articolul de atitudine politică predomină. Moartea lui Aurel Mureșianu face ca din 1911 o societate în comandită, condusă de N. Vecerdea și Voicu Nițescu, să obțină proprietatea periodicului, care va fi redactat de Ioan Brotea și Victor Braniște. La rubricile literare și culturale se întâlnesc semnăturile lui Silvestru Moldovan, Onisifor Ghibu, Aron Cotruș, Emil Isac, Ioan Lupaș, Virgil Onițiu ș.a. În anii primului război mondial autoritățile austro-ungare confiscă gazeta, îi impun redactori
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
ș.a. În anii primului război mondial autoritățile austro-ungare confiscă gazeta, îi impun redactori străini și îi imprimă caracterul unui oficios al comandamentului militar (octombrie 1916-noiembrie 1918). Pentru un timp, patrimoniul publicației trece în posesia profesorului Arsenie Vlaicu, care o și redactează împreună cu N.N. Sulică, ambii fiind adversari ai unirii cu România. În aceste condiții, din noiembrie 1918, Sfatul Național Român din Țara Bârsei scoate cotidianul „Glasul Ardealului” (noiembrie-decembrie 1918), iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G.
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G. de T. în orașul Celeabinsk din Rusia (de la 13 august 1918). La 1 ianuarie 1919 ziarul reapare la Brașov, reprezentând Partidul Național Român și Consiliul Dirigent, și este redactat de un comitet din care face parte, între alții, profesorul Ilie Cristea. Printre cei ce scriu la partea culturală sunt Axente Banciu, Zaharia Bârsan, Ioan Al. Bran-Lemeny, Maria Baiulescu, I. Clopoțel, I.C. Panțu, N. Bagdasar sau N. Iorga. În anii
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
se transformă tot mai mult într-un organ politic al Partidului Național Țărănesc, iar din 1933 intră sub influența lui Al. Vaida-Voevod și sub direcția lui Voicu Nițescu. Între aprilie 1941 și ianuarie 1945 trece în proprietatea Astrei și este redactat de Ion Colan. Între semnatari se numără acum Valeria Căliman Braniște, Mardare Mateescu, Gheorghe Tulbure, Ilie Gherghel, Lucian Valea, Teodor Mureșanu, Ion Breazu, Vasile Netea. R.Z.
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
noastră”, „Preocupări literare”, „Tribuna școalei” și altele. Inițiază apariția revistei „Ecoul Dunării” (Calafat, 1929) și este redactor al revistei „Lanuri” (București, 1934). A fost un cunoscut și apreciat conferențiar al Societății Române de Radiodifuziune. Împreună cu V.V. Haneș și C. Fierăscu redactează și publică manuale de limbă română pentru clasele „secundare, gimnazii de băieți și fete” (1938, 1942). Autor al unor studii care nu pot fi trecute cu vederea în bibliografia temelor în discuție, G. se relevă ca un cercetător informat, cu
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]