3,870 matches
-
Comunist și pentru ofițerii de Securitate. Această interdicție, limitată în timp, era încă și mai limitată în sfera ei de aplicare, vizând doar câteva mii de persoane, care își făcuseră deliberat o profesie din aplicarea politicii partidului comunist, inclusiv a represiunii pe care această politică nu încetase să se întemeieze. E adevărat că astfel lustrația lovea drept în inima noului regim, care era expresia politică a continuității cadrelor în noul context postcomunist. De aceea, FSN, în frunte cu Ion Iliescu, care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iliescu" la "16-22, cine-a tras în noi?" -, ci și un stil care va dura până azi, folosind din plin umorul, ironia, caricatura, satira ca insolență sfidătoare și juvenilă la adresa puterii, alături de gestica solemnă a rugăciunilor și de comemorarea victimelor represiunii. Efortul sistematic de instituire a sensului anticomunist și eliberator al Pieței a fost însă imediat deformat de mediile politice și de informare pro-FSN, prin împingerea "la margine" a unui ansamblu de manifestări pe care marea majoritate a românilor nu-l
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o lună după invazia minerilor, pe 13 iulie 1990, o mare manifestație, a "bluzelor albe", strângea pe străzile Bucureștilor mai bine de 100000 de participanți care, cu garoafe albe în mâini, își exprimau astfel voința fermă de a rezista în fața represiunii și de a-și afirma deschis angajamentul democratic. Un parcurs inițiatic Dacă privim retrospectiv anii de dureroasă gestație care despart România de azi de începuturile echivoce și contradictorii pe care abia ce le-am invocat, am putea lesne aluneca într-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
stradă, în timp ce presa pro-FSN publica articole denunțătoare și apeluri incendiare contra "forțelor antinaționale care urmăreau destabilizarea țării". Singurul rezultat al acestor bătălii în mare măsură imaginare a fost revolta crescândă a opozanților regimului Iliescu, a cărui capacitate și apetit pentru represiune erau în mod firesc absolutizate. Majoritatea inițiatorilor Alianței Civice și-a asumat neîncrederea societății față de partidele politice și față de lupta pentru putere politică, interiorizând fără mari ezitări imaginarul puterii celor fără de putere dezvoltat de Havel în eseurile sale contestatare din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai târziu. Indiferent de dificultățile deseori insurmontabile ale legiferării, Președintele Constantinescu a fost primul șef de stat român care a condamnat comunismul, și asta încă din 1997, când a cerut iertare în numele statului pe care acum îl reprezenta, tuturor victimelor represiunii anticomuniste, într-un mesaj pe care l-a adresat întrunirii foștilor deținuți politici de la Memorialul de la Sighet. Cu acest prilej, el solicită Parlamentului României să adopte măsurile reparatorii necesare care decurgeau din această condamnare. Din nefericire, în Parlament nu s-
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mareșalului Antonescu nu au schimbat situația, dimpotrivă, așa că, la 23 august 1944, armata l-a urmat fără șovăire și fără excepție pe Regele Mihai. În decembrie 1989, cadrele superioare ale armatei s-au supus ordinelor lui Ceaușescu, participând masiv la represiune, ceea ce și explică echivocul care a urmat imediat fugii cuplului dictatorial, căci Armata avea de travestit rolul nefast pe care îl jucase în zilele precedente. Ezitând între obediență și guvernare militară mascată, între tradiția de independență, dorința unei apropieri de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aceeași vreme, cu tineri studenți și liceeni care nu se putea împăca cu regimul: așa s-au constituit principalele grupări de partizani anticomuniști din munți, a căror mișcare atinge un punct culminant la începutul anilor '50, dar care rezistă, în ciuda represiunii sălbatice, până după 1960. Pe de altă parte, numeroase răscoale locale sunt și ele înăbușite cu greu: se spune că Nicolae Ceaușescu și-ar fi câștigat un loc printre fruntașii partidului trăgând cu tunul în sate din Vrancea care refuzau
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sa arhaică despre familie, grefată pe un discurs natalist asociat într-un mod paradoxal cu modelul promovării femeii copiat din Occident. Am scris în altă parte că decretul de interzicere a avortului în 1966 a marcat un nou stil al represiunii comuniste, cu efecte asupra ansamblului societății, dar este foarte evident că primele sale victime au fost femeile. Am condus o lucrare de licență bazată pe discuții cu femei din generația nubilă la sfârșitul anilor 1960: o realitate îngrozitoare transpare la
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întru totul la democrație și la economia de piață. Deîndată ce luăm cunoștință de piedicile care se ridică în toate aceste țări, chiar și acum, la mai bine de 20 de ani de la implozia sistemului, în fața publicării datelor referitoare la represiunea comunistă, ne dăm seama de insubzistența declarațiilor referitoare la dispariția structurilor de rezistență ale regimurilor comuniste. În România, aceste structuri și-au vădit forța poate mai mult decât în alte părți. Paradoxal, sfârșitul însângerat al regimului lui Ceaușescu, de la care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
esențial. 52 Cezar Mâță, Istorie și societate, vol. III, Ed. Mica Valahie, București, 2006, p. 589 și urm. 53 Volumul editat de Stéphane Courtois, Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București 1997, conține o prețioasă anexă referitoare la rezistența anticomunistă și represiune în România, datorată Anei Blandiana și lui Romulus Rusan. De asemenea, Raportul final al Comisiei prezidențiale conține un amplu capitol bibliografic. 54 După publicarea decretului din 31 decembrie 1989, la 8 ianuarie 1990, PNȚCD se înscrie la Tribunal, urmat de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fi secolul naționalismului românesc. Punctul focal este deplasat până pe data de 13 decembrie 1918, în jurul căreia se va configura noua martirologie proletară. Cu această ocazie este martirizat în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasă, fiind realizată acum de mișcarea muncitorească împotriva exploatării capitaliste. Strâns corelată cu această doctrină comunistă a salvării este martirologia partidului comunist, care înglobează totalitatea sacrificiilor muncitorești în luptele contra exploatatorilor capitaliști și a suferințelor proletare aduse de persecutările și represiunile claselor dominante. Mișcarea muncitorească și zbaterile acesteia în numele idealului dreptății sociale sunt așezate în prelungirea "luptei de veacuri a poporului [român] împotriva exploatării" (Roller, 1952, p. 6). Înlocuind ideea națională ca vector al istoriei românilor, istoriografia socialistă restructurează desfășurarea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de partid și a mișcării muncitorești cunoaște o dezvoltare cantitativă și o rafinare calitativă. Pecerizarea istoriei contemporane a însemnat acordarea unei atenții sporite momentelor fondatoare ale organizării politice a mișcării proletare (1921 - crearea Partidului Comunist Român), perioadei de persecuție și represiune oficializată prin ilegalizarea partidului în 1924, lupta eroică pentru dreptate socială și națională, totul culminând cu organizarea "insurecției naționale" din 23 august 1944 - un act profund patriotic soldat cu eliberarea națională și intrarea în epoca "democrației populare". După această dată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Prefațată de o "Introducere" în care sunt lămurite " Natura, scopul și efectele regimului totalitar comunist în România, 1945-1989", analiza se fixează apoi asupra "Reperelor istoriografice" ale regimului comunist românesc. În continuare sunt examinate în detaliu "Partidul Comunist Român" (capitolul 1), "Represiunea" (capitolul 2), unde se pledează cazul în favoarea probării "genocidului comunist în România", centrul de greutate al analizei căzând pe instituția Securității ca instrument al Partidului, pe "geografia represiunii" și pe sistemul concentraționar al Gulagului românesc. Chestiuni ce țin de "Societate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc. În continuare sunt examinate în detaliu "Partidul Comunist Român" (capitolul 1), "Represiunea" (capitolul 2), unde se pledează cazul în favoarea probării "genocidului comunist în România", centrul de greutate al analizei căzând pe instituția Securității ca instrument al Partidului, pe "geografia represiunii" și pe sistemul concentraționar al Gulagului românesc. Chestiuni ce țin de "Societate, Economie, Cultură" sunt comasate în capitolul 3 al Raportului, în această secțiune fiind discutate economia de comandă, procesul de colectivizare a agriculturii, politicile culturale și educaționale ale regimului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006, pp. 166-167). În aceleași formule demonice, regimul comunist este portretizat drept întruparea "diavolului", în timp ce Securitatea este descrisă ca fiind o "organizație diabolică" sau "diabolic mecanism" (ibidem). Dacă adăugăm la acestea și faptul că ultima carte semnată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
susținătorii primului demers, fetele care poartă vălul, fie că sunt constrânse sau consimt (diferența nu contează decât în mică măsură), sunt reprezentanții involuntari ai unei acțiuni de cucerire musulmane. Independent de interpretările lor, vălul este un simbol de supunere și represiune, un semn de luptă, o manifestare a unei identități politice. Trebuie deci să acționăm rapid, prin interdicția pe care marea majoritate o doresc și să fim fermi pe poziții asupra principiului ales. Punerea în practică a legii poate totuși să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
politică. Trebuie să accepți un comportament dăunător pentru a-l putea stăpâni. Să ilustrăm prin propunerea actorilor care vor să scoată de sub incidența legii consumul de canabis. Acesta este atât de răspândit, spun ei, încât nu poate fi combătut prin represiune: trebuie acceptat. Ieșirea din clandestinitate îl va face controlabil. Aceeași schemă se aplică în cazul fiecărei propuneri: suntem în prezența unui fenomen nedorit care se află în creștere; să nu mai facem din acest fenomen un secret și atunci îl
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
oare că drumul spre iad e presărat cu bune intenții? Nu este de ajuns doar să afișezi și să impui principii sănătoase. De fapt, orice politică în acest domeniu trebuie să fie un amestec de măsuri de prevenție și de represiune, de educație, încurajare și descurajare. Echilibrul optim este rareori întâlnit din prima. Dar poate fi atins evaluând rezultatele în mod regulat și corectând greșelile. Criteriile pe care le-am enumerat nu se aplică automat, așa cum nu e de ajuns să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și a organizării politice în raport cu „ordinea” statuată. Cui se datorește această atitudine, pe care, de altfel, nimeni nu o contestă, fiind unanim acceptată și considerată ca fundamentul unei conviețuiri sigure în societate? La această întrebare J. Maritain răspunde: acțiunii de represiune și control pe care o exercită asupra Națiunii, considerată ca grup comunitar-uman, corpul politic și statul. Acest punct de vedere este acceptat de majoritatea specialiștilor (J.W. Burgess, G.B. Phelan, H. Laski). Ideile respective își au originea în doctrinele filozofice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al culpabilității colective a statului și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de represiune socială. Nebunia este „creația psihiatrilor” și, în final, instituționalizarea (care servește intereselor de stat și politice) a cetățenilor incomozi pentru regimul politic, etichetați drept „bolnavi mintali”, aparține psihiatrilor, deveniți „agenți ai puterii politice”. Natural că absurditatea acestui punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intolerabilă a puterii de la Belgrad față de propriii cetățeni, membri ai comunității albaneze. Se mai poate nota în același caz și o explicație pentru cunoscuta afirmație potrivit căreia securitatea internațională este indivizibilă. Valurile de refugiați care au apărut mai întâi în urma represiunii puterii de la Belgrad, apoi în urma bombardamentelor au afectat nu numai țările din imediata proximitate a conflictului, ci și state mult mai îndepărtate. Problemele reconstrucției postconflict, în dimensiunile sale materiale sau sociale, au afectat întreaga comunitate internațională, nu numai Iugoslavia. La
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
acțiuni violente, printre care ridicarea țesătorilor silezieni în 1844, o insurecție ce va fi înăbușită de armata prusacă. Mișcarea muncitorilor nu s-a mai manifestat decât lent și cu ezitări. În Germania sindicalismul a căpătat un caracter politic, cunoscând o represiune severă 371. Primele organizații sindicale s-au dezvoltat la începutul anilor 1860. După realizarea unității germane (1871), organizația "Sindicatelor Libere" întreținea relații strânse cu Partidul Socialist, devenind o filială a acestuia. Începând cu 1878, când Bismarck angaja lupta contra socialismului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care nu pot fi realizate decât din salariile muncitorilor) și nemaiamintind de preluarea puterii prin revoluție. Acest partid a făcut progrese rapide, fiind pe punctul de a-l neliniști pe Bismarck, care în 1878 a declanșat împotriva lui o violentă represiune. După ce, în urma alegerilor, au obținut primele locuri în Parlament, anarhiștii s-au raliat luptei împotriva socialiștilor. Lupta lor împotriva folosirii Parlamentului de către socialiști a continuat și la Internaționala a II-a, în 1889. Anarhiștii au încercat să combată reformismul în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]