11,108 matches
-
retragă în sine, îi face disponibili pentru relații cu alți parteneri. O figură clasică e a amantului care din iubire "își oferă" amanta celorlalți; îl observăm cu deosebită precizie în Histoire d'O [Povestea lui O*], care se bazează pe ritualuri masochiste. Iubirea însăși se vede astfel, paradoxal, chemată să legitimeze un dispozitiv pornografic care, prin natura lui, nu vrea să dezvăluie nimic. Ne putem așadar întreba de ce narațiunile pornografice nu se mulțumesc să construiască o imensă secvență pornografică, de ce se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ar fi vorba de fantasme, elaborate printr-o scriitură care să fie parte integrantă din această activitate fantasmatică. De altfel, se produce o reversibilitate constată între conținut și enunțare: de fapt, nu se povestește o întâmplare, ci o serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p.
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o reversibilitate constată între conținut și enunțare: de fapt, nu se povestește o întâmplare, ci o serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111). Naratoarea nu se ferește, de altfel, să amestece nivelurile, povestirea apărând inclusă în ritual: "Experiența aceasta am vrut s-o povestesc în carte, desigur, cu permisiunea și încurajările Stăpânului meu. El vede în confesiunea asta o nouă probă pe care trebuie s-o depășesc pentru a merita titlul și rangul pe care le ocup
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și încurajările Stăpânului meu. El vede în confesiunea asta o nouă probă pe care trebuie s-o depășesc pentru a merita titlul și rangul pe care le ocup în preajma lui" (p. 13). Ca urmare, nu mai știm dacă povestirea conține ritualul sau ritualul conține povestirea, ambele fiind ritualuri. În fața acestor texte scrise de femei și care nu funcționează în modul obișnuit al pornografiei, ne putem întreba dacă nu s-a transformat câmpul în care apar aceste texte? Se poate avansa ipoteza
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Stăpânului meu. El vede în confesiunea asta o nouă probă pe care trebuie s-o depășesc pentru a merita titlul și rangul pe care le ocup în preajma lui" (p. 13). Ca urmare, nu mai știm dacă povestirea conține ritualul sau ritualul conține povestirea, ambele fiind ritualuri. În fața acestor texte scrise de femei și care nu funcționează în modul obișnuit al pornografiei, ne putem întreba dacă nu s-a transformat câmpul în care apar aceste texte? Se poate avansa ipoteza că această
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
confesiunea asta o nouă probă pe care trebuie s-o depășesc pentru a merita titlul și rangul pe care le ocup în preajma lui" (p. 13). Ca urmare, nu mai știm dacă povestirea conține ritualul sau ritualul conține povestirea, ambele fiind ritualuri. În fața acestor texte scrise de femei și care nu funcționează în modul obișnuit al pornografiei, ne putem întreba dacă nu s-a transformat câmpul în care apar aceste texte? Se poate avansa ipoteza că această prezență sporită a autoarelor implică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii cafelei, plimbările fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al indiferenței și lipsei de entuziasm. Trist, având o proastă relație cu sine, bântuit de coșmaruri, îmbătrânind sub privirile cititorului, Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a conștiinței vulnerate și a dezamăgirii instalate ca o boală. În astfel de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de sex (Dolores Gonzales ilustrează modelul femeii insațiabile, într-o formulă mai atrăgătoare, dar și mai primejdioasă decât Carmen Sternwood sau Helen Grayle) sau de glorie - aducătoare de bani, firește -, ca în cazul lui Mavis Weld, protagoniștii se supun unui ritual al autodistrugerii. Vorbind despre aceste personaje, Chandler introduce un element de noutate: în The High Window, Merle Davis, inocenta din Wichita (Kansas), era tipul eroinei anemice, lipsită de inițiativă și rămasă prizonieră în plasa autoritarei doamne Murdock. În cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un personaj de referință, o oglindă în care se reflectă viața detectivului. Într-un fel, evoluția domestică a acestuia depinde de capacitatea sau incapacitatea proprietăresei de a urca scările sau de simpla ei decizie de a se întoarce acasă. Veritabil ritual de luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului construiesc o ramă existențială în care derizoriul pare să fi învins definitiv: Dimineața m-am bărbierit, m-am îmbrăcat și m-am dus, ca de obicei, în centru: mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Altfel însă nu arăta rău, îmbrăcat în smoching, semănând leit cu papițoii ce-și cheltuiesc banii într-o bombă făcută special pentru asta. Din aproape în aproape, Marlowe și Lennox se împrietenesc. Băutura sorbită la barului lui Victor devine un ritual, o sărbătoare calmă și neîntreruptă, ce ajunge să cimenteze o prietenie adevărată. Totul decurge în această notă cvasiidilică, până în momentul când Terry apare, în zori de zi, la ușa lui Marlowe - „Stătea în prag, arătând de parcă n-ar fi dormit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La o primă vedere - dar și la o privire atentă -, existența lui Marlowe pare neschimbată. Întâlnim același personaj comunicativ-morocănos, același observator hiperatent al realității înconjurătoare, același limbaj contondent și același infinit respect pentru ideea de bine și adevăr. Nici unul din ritualurile existenței de bărbat însingurat nu a suferit vreo metamorfoză spectaculoasă. Locuiește tot singur, în aceeași casă pe care o știm din The Long Goodbye, și e la fel de inofensiv-agresiv în conversațiile cu femeile. Toate acestea până la un punct. Din motive neelucidate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Eddie Mars, vie e Carmen Sternwood, viu este Marlowe însuși. Scurtele fragmente meditative ale detectivului hașurează un spațiu al dramei nerostite, al suferinței fără obiect - al unui spleen pe care Marlowe îl poartă după sine pe circumferința „unui fel de ritual fără țintă”. Iar în mijlocul tuturor acestora se află aceeași incontrolabilă Carmen. Mezina familiei Sternwood ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești. Ipostaza e tipic romantică, îmbogățită însă cu aromele perversiunii moderniste: violența criminală a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
autoritate al domnitorului. În cazul delegaților procedura reprezentării reclamă tot un act de alegere, dar de către stările cărora le aparțin corporativ. Concluzia este că domnul putea desemna în mod liber membri Adunărilor de stări. Această practică nu încălca principiul și ritualul feudal al alegerii reprezentanților. Reprezentanții Bisericii participă ca titulari ai scaunelor ecleziastice, ca egumeni, calități ce se dobândeau tot în virtutea unor alegeri, precum și ca membri ai Sfatului domnesc. În privința marilor boieri, nivelul de reprezentare este oglindit, în primul rând, de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pentru impunerea unui domnitor, avea la bază aceleași rațiuni. La 1595 Adunarea stărilor de la Iași pentru înscăunarea lui Ieremia Movilă, a fost convocată în prezența lui Jan Zamoyski și a oastei polone 670. În actul electiv se păstrează încă etapele ritualului: desemnarea și alegerea (nominatio et electio), apoi aclamarea celui ales (laudatio), în care stările privilegiate dețin rolul principal. Este o realitate existentă la înscăunările domnitorilor Constantin Șerban (1654) și Constantin Brâncoveanu (1688)671. Din ultimele decenii ale secolului al XVI
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Adunarea stărilor, introducerea sau abolirea acestei măsuri fiscale constituind o adevărată "povară" pentru domnitori. Sub presiunea stărilor, Constantin Duca a fost constrâns ca, în Adunarea obștească a Moldovei din anul 1700, să ceară iertare pentru introducerea văcăritului, în cadrul unui adevărat ritual 675. Extinderea efectelor acestei hotărâri (abolire) pentru viitor, este întărită de afurisenia ce urmărea pe oricare din viitorii principi care ar fi încercat să reintroducă văcăritul. Peste o jumătate de secol, la 1758, adunarea de la Iași, convocată "ca să se lege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
London, 1945, p. 16. 241 A. Maurois, op. cit., vol. II, p. 14. 242 Această reformă nu constituia în sine decât o schimbare în domeniul administrativ, dar exista și o altă schimbare, mai lentă și progersivă, în domeniul doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
p. 14. 242 Această reformă nu constituia în sine decât o schimbare în domeniul administrativ, dar exista și o altă schimbare, mai lentă și progersivă, în domeniul doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici importante: această Biserică își revendica originea în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
decât o schimbare în domeniul administrativ, dar exista și o altă schimbare, mai lentă și progersivă, în domeniul doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici importante: această Biserică își revendica originea în națiune și în toți membri națiunii. În virtutea acestui postulat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că interacționând În acest mod cu persoanele cunoscute sau mai puțin cunoscute vor câștiga momente plăcute, vor putea afla informații noi, vor putea face alegeri privind subiectele/temele de conversație sau vor putea comenta pe marginea lor, vor Învăța noi ritualuri sociale ș.a. Există patru probleme care se ivesc În procesul Învățării abilităților conversative: 1. Copilul are expunere limitată la situații conversative; 2. Copilul nu Înțelege regulile sau ritualurile pe care le implică conversația; 3. Copilului nu-i este la Îndemână
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
de conversație sau vor putea comenta pe marginea lor, vor Învăța noi ritualuri sociale ș.a. Există patru probleme care se ivesc În procesul Învățării abilităților conversative: 1. Copilul are expunere limitată la situații conversative; 2. Copilul nu Înțelege regulile sau ritualurile pe care le implică conversația; 3. Copilului nu-i este la Îndemână să vorbească despre subiecte/teme variate; 4. Copilul deficient de auz are parteneri puțini de conversație. Referitor la prima problemă, cea legată de expunerea limitată la situații conversative
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
desfășurare sau ca urmare a interacțiunii „jucăușe” cu adultul. De cele mai multe ori astfel de activități pot constitui un bun prilej pentru a vorbi despre prezent, trecut sau viitor. În cazul În care copiii deficienți de auz nu Înțeleg regulile și ritualurile pe care le reclamă conversația, acestea trebuie Învățate. Ei au nevoie de instrucțiuni explicite și de pași concreți (aluzii) pentru a Învăța un comportament așteptat În conversațiile verbale sau nonverbale purtate cu partenerii de discuție. Menținerea interacțiunilor prin așteptarea rândului
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
gustul și mirosul neplăcut, pentru a ne primi doza. La fel ca dependenții de heroină, care au impresia că le place să-și facă injecția. Dar chinul lipsei de heroină e relativ sever și ceea ce le place cu adevărat este ritualul prin care își calmează această suferință. Ca să-și ia „doza", fumătorul se învață să nu mai fie conștient de gustul și de mirosul neplăcut. întreabă un fumător care își închipuie că fumează doar pentru că îi plac gustul și mirosul tutunului
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
monstrul. Când devii delăsător (adică nu încerci să te lași de fumat ori să reduci numărul de țigări), până și gestul de a aprinde țigara devine inconștient. Chiar fumătorii de pipă sau cei care-și rulează singuri țigările pot parcurge ritualul în mod automat. Dacă încearcă să-și amintească țigările fumate de-a lungul unei zile, fumătorul nu-și poate aminti decât o mică parte - prima țigară de dimineață sau cea de după o masă. Adevărul este că țigările mai curând sporesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]