4,067 matches
-
prezinta o depresiune produsă de o conformațiune specială a osului corespondent, cu alte cuvinte, un frumos și mare creier. Stomacul, puțin dilatat, avea la partea intestinului subțire numit duodenum un ulcer rotund de mărimea unei piese de 2 lei, ulcerul rosese partea intestinului și o parte din glanda pancreas, constituind astfel o cavernă de aproape un centimetru și jumătate adâncime; prin urmare, hemoragia care a cauzat moartea regretatului doctor Marcovici a trebuit să fie produsă de ulcerația pereților unei artere, probabil
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care eram nedespărțit de el, nu-mi spusese adevărul. Adevărul era că-i fusese rușine să-mi spuie care-i este hotărârea. Dar Panu ceruse părerea multora în dreapta și în stânga, fiindcă teama de a fi deținut îl înspăimânta și îl rodea. Am spus-o, n-avea curajul fizic, nu se putea supune constrângerii și privațiunilor. Numai această spaimă, care i-a fost în toată viața marea lui slăbiciune, l-a îndemnat să comită faptul care, din punctul de vedere al carierei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
jumătatea lunii noiembrie, partidul liberal al lui Ion Brătianu înregistrează o nouă grea pierdere: Ion Câmpineanu, una din cele mai mari valori ale partidului și șeful prezumtiv, moare la vârsta de 46 de ani, de o boală nervoasă care-l rodea de mult. Partidul liberal pierduse prin moarte, de la 1876 până la 1888, pe C.A. Rosetti, pe generalul Lecca, pe Ion Câmpineanu și, prin disidență, pe Dumitru Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Fleva, plus oamenii din a doua și a treia categorie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o însemnată porțiune a vârfului. Dar lipsa gustului artistic nu era singura lipsă estetică și culturală a oamenilor epocii. Pe zidul de fundament al grilajului care împrejmuie spitalul Colței, trecătorii vor citi pe o piatră pe care uzura vremii o roade neîncetat, următoarea inscripție ursită a fi comemorativă: „Aici a fost turnul Colței, zidit la anul 1742 și care a servit ca foișor pentru foc de la 1848-1888, când s-a dărâmat“. Turnul Colței nu s-a dărâmat la 1888, ci a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
tip au fost în principal asociate cu ideea de funcționalism, dar după o perioadă de succes, aceste eforturi au fost abandonate deoarece nu s-a găsit nicio soluție practică pentru a întreprinde descrierea. Totuși, teoretic, ideea părea să fi prins roade. CASETA 2.1 Diversele abordări ale studiului guvernării În ciuda limitărilor sale, funcționalismul structural este singura abordare a studiului comparativ al guvernării care a încercat cu adevărat să asigure o structură operațională pe baza căreia să distingem între sistemele politice. Cel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
loc pe scaunul cu rezemătoare așezat special pentru mine... M-am așezat în poziția inversă pe scaun, în așa fel încât să pot ține brațul drept întins pe rezemătoarea din lemn acoperit cu ceva burete pe sub mușamaua găurită de timp, roasă de cari și de șoareci ori găurită de timpul scurs peste ea. Am așezat geanta undeva lângă un calorifer abia călduț... Mi-am aruncat geaca, oarecum nervos de ceea ce avea să mi se întâmple, deasupra bagajuluiundeva, într-un colț al
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
făcuți către depozitul de haine și alte obiecte personale depuse aici de oameni la internare; mă doare gândul cu fiecare luciditate impusă de realitatea că multe dintre aceste ,,efecte’’ personale vor rămâne definitiv agățate pe umerașele din lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind, merg agale aproape ,,bezmetici’’ prin coridorul semi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lui Dumnezeu pentru a nu voi nu doar răul, dar nici măcar binele pe care Eu nu-l doresc“. Acesta este felul lui Dumnezeu de a gândi, dar al nostru? Noi suntem bolnavi de encefalită letargică. Din copilărie până la moarte, ne roade umflarea egoistă a minții noastre, adică a eu-lui nostru. Echivocul amorului propriu se infiltrează în noi cu o ușurință incredibilă. „Se întâmplă deseori - scrie Bargellini - ca o viață de credință aparentă să fie departe de adevărata încredere în Dumnezeu. Cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dintâi știrbire, făcută de către ministrul de Finanțe Dimitrie Sturdza, a stârnit o mare nemulțumire în rândurile deținătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înțeles că întotdeauna noi, micii slujbași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dar dânsul nu percepea acest lucru. Se simțea legat sufletește de sora sa, Maria, rămasă prea devreme fără părinți. Pe lângă gospodărie, uncheșul Ion se mândrea c-o mare livadă de pomi. Numai la el se putea vedea meri văratici, care rodeau niște mere galbene, foarte dulci. Se supăra grozav când ne chema la cules și nu veneam. Știu, că într-o duminică, ne-am trezit cu el, cu căruța-n curte. A așezat un jiț frumos, acoperit cu țol de lână
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se punea celor dragi câte un mărțișor făcut din fire de mătase alb și roșu, de către fete. Noi le lucram cu multă delicatese și pierdeam ore întregi pentru șnururi și "cănofiori
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai spunea că, uneori, morarii obosiți după ore întregi de măcinat, adormeau lângă coșurile cu făină. În toiul nopții, șobolanii, atrași de mirosul făinii proaspete, veneau și-și potoleau poftele. Dorind însă și ceva "carne", nu se sfiiau să le roadă morarilor urechile. Unuia, cică i-a ros și vârful nasului. Sătenii îi cunoșteau pe morari, după semnele ce le aveau ca "amintire" de la "musafirii" din moară. Nu mi-am dat seama atunci că, aceste lucruri se petrec doar în povești
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ore întregi de măcinat, adormeau lângă coșurile cu făină. În toiul nopții, șobolanii, atrași de mirosul făinii proaspete, veneau și-și potoleau poftele. Dorind însă și ceva "carne", nu se sfiiau să le roadă morarilor urechile. Unuia, cică i-a ros și vârful nasului. Sătenii îi cunoșteau pe morari, după semnele ce le aveau ca "amintire" de la "musafirii" din moară. Nu mi-am dat seama atunci că, aceste lucruri se petrec doar în povești, deși i-am observat pe Petrea și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când a făcut acea statuie. Chiar dacă dintele vremii roade piatra, nepoata noastră va trăi pururi În inimile noastre. Căci inimile noastre cunosc altă veșnicie, cea a iubirii. Note . Despre actul de constituire a orașului Freiburg s-a scris mult. Se afirmă că originalul nu mai există. Dar există numeroase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mă duc să văd locurile pe unde am burlăcit În 1925 1926. Revăd Uniunea plugarilor elvețieni și vechea gazdă Wodniczac, fabricantul de sobe. Erau 6 membri ai familiei, fiecare cu bicicleta sa. Dar acum lipsesc. Nimeni nu e acasă. Ne roade o foame cumplită. Patronul hotelului din Metz ne-a lăsat fără bani. Descopăr Însă În tezaurul meu o monedă elvețiană de 5 franci. Suntem salvați. Masa costă 4 franci. Când dau piesa, fata constată că este o monedă veche care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl nesc și retrăiesc această scenă de multe ori, în viața mea românească, acest conflict între aspirația cea mai înaltă și vulgaritatea cea mai joasă. Dar la vremea aia nu știu dacă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
va însemna promovarea literaturii bucovinene (Actualitățile literare n.t. sau la poșta redacției: Așteptăm ...Muguri”, le vom face o primire triumfală). Această revistă, prietena Mioriței, va însemna o legătură strânsă cu Rădăuții. Numai să ne ferim, ca Miorița să nu roadă Muguri, căci și până acum Miorița se hrănea cu mulți „Muguri” (n.t.) (Din revista Miorița nr.3/4/1940) * Muguri, revistă școlară a elevilor de la Liceul teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi, Rădăuți, seria III, anul IV, nr.4, 1994, în 44
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Wikander)” - cf. Jurnal II, 17 august 1970. Unul dintre savanții suedezi, asemenea lui Wikander sau Alf Ahlberg,care a scris despre Eliade- vezi „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin - New York, 2001, pp. 194-209, și „Ros, ris och undran om Eliade. En forskarantologi”, SRÅ 1 (1985), pp. 136-142, Svenska Samfundet för Religionshistorisk Forskning (recenzie la H.-P. Duerr, Die Mitte der Welt, Suhrkamp, Frankfurt-am-Main, 1984). 6. „Catedra lui Edsman”, i.e. Catedra de Istorie a Religiilor de la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele, caloriferul, vrabia din cer șoptesc și urlă: Stalin. La fel, Maria Banuș sau tovarășul Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în SUA nu se lasă mai prejos: "Stalin, țara te slăvește Marele tău nume Strălucește neînvins Soare peste lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc munca altora, dînd-o drept a lor. / În felul acesta, speră că se vor putea strecura printre creatorii de artă cinstiți care cu generozitate și dragoste față de clasa muncitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bun o cămașă atât de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată, dacă nu are cine s-o descheie cu dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-o pufăie. — Bibi ? Bibi, ești ? s-a auzit o voce din spatele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Afară se lumina când Cristi a ajuns la cămin și s-a trântit epuizat în patul său din capătul camerei. Câteva mormăieli din partea colegilor, deranjați vizibil de zgomotele matinale. Dar nu i-a băgat în seamă. Mintea lui obosită era roasă de zeci de întrebări care năvăleau fără oprire. Pentru că, deși se îndrăgostise iremediabil de scenă și de muzica ușoară, care numai în aparență pare atât de ușoară precum i se spune, deși, după atâtea deziluzii de când se mutase în agitata
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-ți spun eu asta ! Ai 23 de ani, Doamne, și cheltui ca un copil smintit. Pe artiști, cu actori, cu scriitori, cu cutare și cutare, pe băute continue, pe femei frumoase, câte îți mai ajung pe-o seară ? — Asta te roade pe tine, patul meu... Știi ceva, Pițule ? Nu mă aștept ca tu, mai ales tu, să înțelegi stilul meu de viață. Nu ai înțeles niciodată ce vreau să fac sau ce e în inima mea. Tu ai impresia că totul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și textieri. O oră, două, poate și mai mult, dacă găsea inspirație, potrivea versuri pe note, exersa tot felul de accente și apăsări ale cuvintelor, mai tăia din ele sau mai adăuga, după cum simțea melodiile. Până când stomacul începea să-l roadă și-atunci lăsa chitara, vioara, caietele și foile, discurile și se grăbea la duș, pentru a se înviora. Se bărbierea, își dădea părul cu briantină, se stropea cu apă de colonie pe față și își alegea mereu un costum de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai câte, glumea cu el, iar când se întorcea să-l privească, în loc să vadă chipul prietenului său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu vene și bucăți de carne în putrefacție atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea până la oase, care se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]