3,950 matches
-
o zi, pândind când pleca de acasă, m-am luat după ea, ca și rândul trecut. Înainte de a o ajunge, s-a întors brusc din drum și m-a apostrofat: ― Te rog nu mă urmări. E urât ceea ce faci. Nu sânt ceea ce crezi. ― Dar de unde știi ceea ce cred? ― Purtarea dumitale mi-o spune. Mi-a întors spatele și a intrat la întîmplare într-un magazin. Am rămas buimăcit în stradă. Câțiva trecători, martori involuntari, au surâs văzând scena. Totuși respingerea ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar, am mașina mea, nu sânt va să zică fitecine. Dacă mai zici una, să fiu al dracului, vă plimb până la Otopeni. Am mașina in stradă. ― Se aprobă! Iliuță mai zise o doină, apoi încă una și tot așa, până la miezul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar, am mașina mea, nu sânt va să zică fitecine. Dacă mai zici una, să fiu al dracului, vă plimb până la Otopeni. Am mașina in stradă. ― Se aprobă! Iliuță mai zise o doină, apoi încă una și tot așa, până la miezul nopții. ― Să fiu al închinatului, până la Ploiești
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie și n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămâne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea țese simplist, în linii mari, fără a vedea detaliile care de multe ori sânt mai importante decât principalul. Când am invitat-o pe Dolly la mine, aveam un scop precis: acela de a stârni gelozia Mihaelei. Lucrurile, în închipuirea mea, se conturau simplu: Dolly va veni și voi petrece cu ea câteva ore agreabile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat pe același ton: ― Astea, știi, sânt toane de... (voiam să spun de cocotă, dar m-am oprit la vreme). Dolly, opărită, începu să se îmbrace febril fără să scoată un cuvânt. ― De ce te superi? am întrebat-o formal. În definitiv ce ți-am făcut? Ea continua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am bucurat că găsisem o frază de efect, care părea c-o impresionează puțin. Simplă iluzie; nu era chiar atât de naivă pe cât lăsa să se creadă. Luciditatea revenindu-i mă dojeni aspru: ― Nu umbla cu vorbe mari. Ești ușuratic! ― Sânt gata să jur că sânt sincer cu tine, absolut sincer. ― E mai bine să dovedești înainte de a jura. Dacă nu izbutești, abia atunci te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi jurat strâmb, pentru că acele vorbe mari n-aveau nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frază de efect, care părea c-o impresionează puțin. Simplă iluzie; nu era chiar atât de naivă pe cât lăsa să se creadă. Luciditatea revenindu-i mă dojeni aspru: ― Nu umbla cu vorbe mari. Ești ușuratic! ― Sânt gata să jur că sânt sincer cu tine, absolut sincer. ― E mai bine să dovedești înainte de a jura. Dacă nu izbutești, abia atunci te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi jurat strâmb, pentru că acele vorbe mari n-aveau nici cea mai palidă corespondență cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a stins după câteva luni, iar eu cu Alexa am rămas orfane, silite să ne câștigăm singure existența. A fost un noroc neașteptat că ea a găsit un serviciu bun la Poșta Centrală. Dar ceea ce câștigă nu ne-ajunge, nevoile sânt mari. Din cauza asta a trebuit să ne mutăm aici, unde chiria e mică. Nu știam că tatăl Ceciliei e proprietarul casei. Îmi vine așa de greu față de ea, care cunoștea situația noastră dinainte! Tăcu. O priveam emoționat, neîndrăznind să adaug
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fie! Bate palma! Colegii de la mansardă rămaseră stupefiați auzind că mă mut. ― Ce te-a apucat? Nu te simți destul de bine între noi? Ce explicație aș fi putut să le dau? Cu toate astea Charlot intui motivul plecării mele. ― Măi, sânt sigur că ți-ai găsit o dulcinee și vrei s-o duci la budoar. Ce-mi umbli cu șoalda? Firește, am protestat fără convingere. Când mă întrebară de noua mea adresă le-am dat una fictivă. Nu voiam să știe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crâncenă decât absența Mihaelei. Și totuși, stăruia în mine o idee mereu trează, obsedantă: ― Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decât la o beție a simțurilor, o sete căpiată de făptura ei. După ce-mi potolesc această sete, sânt sigur c-o voi uita ca și când izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. Sesiunea de iunie se sfârșise. Nu m-am prezentat la examene, nu era chip, pentru că nu pregătisem nimic. Le-am amânat pentru la toamnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Să încerc puterea acestui număr copleșitor. Ce-o să pierd mai mult decât ceea ce am găsit? La urma urmei consider că n-am găsit nimic. La jocul următor am pus o sută de lei pe 7, în plin. ― Faceți jocurile! Jocurile sânt făcute! Nimic nu mai cade. Ruleta se învîrti, bila norocului alergă zăpăcită printre numere până ce osteni. ― Șapte! Ieșise! Ieșise! Chiar 7, numărul destinului meu. Nu m-am mirat deloc. M-aș fi mirat dacă nu ieșea. Crupierul îmi întinse cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea sufletească. Era cât p-aci să-i destăinuiesc cele întîmplate și ceea ce pusesem la cale, dar m-am oprit. "Mai bine să-i fac o surpriză! Are să se bucure mai mult!" Așa că i-am răspuns dînd-o prin glumă: ― Da, sânt bine dispus, pentru că, închipuiește-ți, nici una din corăbiile mele nu s-a înecat în mare... Toate au ajuns la destinație. ― În schimb ale mele sânt gata să se înece. ― Atunci, repede, îmbracă-te... Mergem să le salvăm... ― Cum? a făcut ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril, Mihaela fu învinsă, zâmbi și începu să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până te îmbraci sânt înapoi. ― Dar nu-i nici un zor. Mergem împreună. Prea târziu. Plecasem în goană și coboram scările. Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-a răspuns nimic. S-a dus la fereastră, a deschis-o larg și a trimis priviri să adulmece spinarea mării. Nu pricepeam ce vrea să facă. ― Dorule, vino să-ți arăt ceva. ― Ce-i draga mea? ― Uite, acolo departe, sânt corăbiile mele. Le vezi? ― Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta. Din păcate sânt zdravăn la cap. Strigătul ei era cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de iubire? ― Cine știe? De fapt marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat. ― Marile pasiuni! a exclamat ea ca în extaz. Crezi că noi am putea să realizăm o mare pasiune, sau o capodoperă de amor cum zice Balzac? ― Sânt sigur că da, i-am răspuns cu încredințarea că n-o mințeam. ― Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare și nu știu dac-o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a răspuns numaidecât trimițând ziarului o telegramă de două cuvinte: Très bien. ... Când vacanța noastră s-a siîișit, Mihaela s-a mirat ca și cum se întîmplase ceva cu totul (neprevăzut. ― Abia s-a împlinit o săptămină și mi se pare că sânt aici de când mă știu. De ce se târăsc zilele cu pași de melc? Justă remarcă! De fapt și eu încercasem aceeași impresie. I-am pomenit de Alexis Karel care spune că timpul curge uniform pentru toată lumea, ca apa unui râu. Numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mâine când voi îmbătrîni și pana mea neputincioasă va mucegai ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în plin apogeu, între suișul luminos și coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut-o pe mama noastră adevărată, și acum, când pe Mihaela o pândește dezonoarea, vin și te întreb: știi care este datoria dumitale? ― Datoria mea? Ce vreți să spuneți? ― Am pus o întrebare clară. Dacă ești
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greșeală când ți-am scris scrisoarea aceea prefăcută... ― Prefăcută? Nu. Era singura scrisoare sinceră din câte mi-ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciună? ― Nici atît: uneori minciunile sânt așa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, înțelegi? Așa cum e odios să semeni un crin în mocirlă. Dar am vorbit prea mult și nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la pieptul mamei, frîngîndu-și mâinile, plângând amar: "nu, nu pot. Eu sânt marea vinovată! Din cauza mea a murit! Și n-am liniște până nu voi fi lângă el". Trăiam aceste scene imaginare cu atâta forță, încît m-am pomenit plângând în hohote. Ca și odinioară, în odăița scundă de la mansardă, când o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când era cât pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie. ... Ciudate sânt unele lucruri! Plecasem de-acasă în goană, ars de fierul roșu al geloziei (cînd Alexa îmi destăinuise că un tânăr ceruse pe Mihaela de nevastă). N-aveam limpede în minte ce trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu temperatură mare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era oare pretextul ca să-mi văd lacrimile și odată cu ele ― rezolvarea impasului în care mă aflam? Spuneam mai sus că pornisem la atac fără nici un plan preconceput. Chiar dacă aș fi avut vreunul, sânt sigur că praful s-ar fi ales de el. Am mers la voia întîmplării, și întîmplarea aranjase lucrurile mai înțelept decât ar fi făcut-o cea mai înțeleaptă minte. Mie nu-mi rămăsese altceva decât să ascult supus sugestiile care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute, mie personal nu-mi aparținea decât executarea. Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sânt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut al ochilor. În așteptarea ei, țeseam febril, închipuindu-mi tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]