6,936 matches
-
cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și a pește prăjit, spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asediat de zăpezi. Nămeții acopereau mașinile prinse de viscol pe stradă și ajungeau până aproape de vârfurile gardurilor, silindu-i pe cei ce vroiau să iasă din casă, pentru a-și cumpăra pâine sau pentru a căuta vreo farmacie deschisă, să sape galerii ca termitele ori să facă alpinism. Nu mai circula nici un tramvai, nici un autobuz. Într-o singură noapte, iarna anulase istoria. Cu o săptămână înainte, primisem o telegramă de la sora mea: "Tata pe moarte, la spitalul din Făgăraș". Nici o altă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o rugau cel mai tare; Carlos, șoferul, stăruia și el, cu un zîmbet fugar În colțul gurii, dar În fond cu mult respect, fiindcă ținea mult la domnișoara Cinthia. În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia. În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl arde cravata În jurul gîtului și nasul Îi curgea ca un robinet, ce trist era totul! Și de ce oare nici el și nici altcineva dintre cei de față nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd așteptau să iasă fetele de la liceul Villa Maria și se gîndeau să se Însoare ca cea mai frumoasă. Carlos Își dădu seama că o făcuse boacănă de tot, dar băuse destul ca să mai suporte cîteva ore prăpastia care se săpa Între ei, viitorul era o prăpastie și mai mare, de altfel: o să rămînă cu ei În seara asta, luxul o să-l ajute să-și păstreze zîmbetul pe buze, ca acum, cînd Îi privea satisfăcut. — E foarte frumoasă mătușa ta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea simțise Întotdeauna o ușoară repulsie pentru dragostea trupească. În realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oricare din acele încăperi ca să-mi realizez viziunile. Erau toate pentru mine, aș fi putut ușor acumula o experiență sexuală imposibilă în alte părți. Cum câștigam aproape un salariu olandez mediu, mi-aș fi permis fără probleme o fată pe săp tămână, o fată la trei zile, o fată oricând aș fi vrut. O priveam pe câte una în ochi, o vedeam deodată proiec tân du-se înspre mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se țină timp de două săp tămâni doar de pileală și de cântat în cor balade sinistre: There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven.... Mai făceau ceva. Pe o ceață s-o tai cu cuțitul și un frig de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am citit și-am recitit ani în șir Impudica moarte, izbucnind constant în plâns la marea scenă a smul gerii pleoapelor, zvârco lindu-mă de excitație la povestea micii surori din ordinul Pedi catelor, urmă rind fascinat traseul prin hipotalamusul naratorului, săpat de Vordenbliss ca să ajungă la dorita, inacce sibila Cydonia, prizonieră în glacialul Corn al lui Ammon... Iar la ultima pagină, când Cydonia aruncă tatălui ei la picioare pielea proaspătă și sân gerândă a propriei fețe, strigând „Recunoaște-mă!“, am simțit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta... Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și groază care apărea când își deschidea căsuța poștală după o pauză prea mare. El, ultima persoană de la nord de Yucatán care intrase on-line, era acum sufocat de comunicarea instantanee. Tresări când văzu numărul de mesaje. Își petrecu restul serii săpând pur și simplu printre ele. Și totuși, copilul de zece ani din el încă se înfiora de plăcere când se afunda în sacul cu scrisori de peste zi, de parcă în el ar fi fost ascuns un premiu la un concurs la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat de la Glandele Mortului. Au pus cutia poștală aiurea. Asta-l derutează pe poștaș. Poate că sora lui i-a tot scris până acum și nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu tine până acum, asta e pentru că vrea să rămână... necunoscut. Anonim. Nu vrea să fie erou sau să-și asume meritul. Nu vrea să știi cine e. Vrea pur și simplu să-ți continui viața. El ridică unealta de săpat groapa pentru stâlp și intră cu ea în pământul ars. Și atunci de ce dracu’ să mai lași un bilețel? De ce să te mai obosești să-l lași acolo? Voia să te simți protejat. Branșat. Branșat? Branșat la ce? Dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și la fiecare scârțâit i se părea că fratele ei, oricine ar fi fost el, se strecura în living. După un mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în țeastă. — N-a fost chiar o operație pe creier. Îi arătă palma, ca s-o reducă la tăcere. Îți mai spun o chestie. Mașina aia mi-a adus aminte. Mai era cineva aici. N-am fost singur. Insectele îi săpau lui Karin pe sub piele. —Ce vrei să spui? După părerea ta, ce-oi vrea să spun? În mașina aia nenorocită. Nu eram singur acolo. Ba cred că erai, Mark. Știi, dacă nu-ți aduci aminte nici că te-ai urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se uite la el. Fața ei o cercetează pe a lui, târguindu-se. —Ei voiau Disney. Eu am vrut să fac ceva mai mare. Așa că am făcut ceva săpături. Nu mi-a luat mult până am găsit apa. Am mai săpat puțin. Am aflat că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va începe înapoierea lentă. Nimicirea e scurtă; migrația e lungă. Natura cu hărțile ei va profita de tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît pînă ce le-o veni mintea la cap, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acolo erau Îngropați indieni, așa se zicea... iar aici rîul era plin de apa aia neagră și grasă care ieșea din movilă... sigur că da, tata totdeauna spunea că acolo-i petrol, așa spunea, și că cel care-o să sape aici un puț o să ajungă bogat... și Will n-avea decît doi ani jumate și George i-a spus că apa neagră se scurge din trupurile indienilor și ce-a mai țipat și-a urlat Will cînd a auzit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice - „mi-a spus să n-am nici o grijă... mi-a zis că preferă să meargă la săpat șanțuri decît să-mi facă cea mai mică pagubă“. „Da, și tu ai fost atît de prost că l-ai crezut“ - i-am zis. „Ei, de-acum m-am Învățat minte“ - a zis taică-tu. „Să fii sigură că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întîrziem nici măcar o clipă.“ Mi-am dat seama, firește, că nu mai aveam altă cale. Îl văzusem așa de atîtea ori, Încît știam că, dacă nu-l duc, o să-și facă iar rost de băutură chiar de-ar fi să sape un tunel ca s-ajungă la ea. „Da, da, ai să mergi chiar acum“ - a zis Luke - „chiar de-o fi să te tîrăsc pînă acolo, și Ben o să m-ajute s-o fac.“ „Ba nu“ - a zis Ben - „al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pui, și tot felul de legume, fasole și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-am spus lui Wade Eliot. „Își sapă groapa cu mîna lui.“ „Și-o sapă cam de mult, nu-i așa?“ - a zis și-a trebuit să recunosc, dar, Dumnezeu mi-e martor, poate mai trăia și azi dacă era mai cumpătat. Și să vezi, deodată m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-am spus lui Wade Eliot. „Își sapă groapa cu mîna lui.“ „Și-o sapă cam de mult, nu-i așa?“ - a zis și-a trebuit să recunosc, dar, Dumnezeu mi-e martor, poate mai trăia și azi dacă era mai cumpătat. Și să vezi, deodată m-au luat durerile, ca niște cuțite. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]