6,982 matches
-
Normal? Bărbat, femeie, prin față. Nimic care să te bage la închisoare. E... destul de normal. Mark se opri și se lăsă în genunchi pe pământ, uitându-se la un schelet uscat. Îl împinse cu vârful piciorului. — Un popândău, anunță el. Săracul de el. Ea îl trase la o parte. — Da’ oricum, ce-ai tu de-mpărțit cu Daniel? Ați fost prieteni așa de buni, atâta vreme. Ce s-a întâmplat? Ce s-a „întâmplat“? Mark trasă în aer ghilimelele. Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul, neputincioși să înțeleagă ceva în profunzime. Dragostea ei este ridicol de dramatică, de serioasă și calculată. Este interesată numai de eventualele servicii pe care Ladima i le-ar putea face ca gazetar. Incapabilă de profunzime în gândire și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
i se confeseze simțindu-l "în stare de o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet "cretin" și lipsit de talent. Imaginea finală, după cum o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
luni un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde se cocea Mira) și viermuielile Nonei (care, de altfel, mergea deja pe picioarele ei). Pe măsură ce ne aprindeam la discuții (deși săracii cenacliști se simțeau ca la sanatoriu, pentru că nu-i lăsam să fumeze în casă, iar asta echivalează încă, în lumea noastră artistică, cu înăbușirea în fașă a oricărei apetențe pentru dezbatere), uitam de prezența copilei printre noi, drept care am analizat
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
botezaserăm în secret „primul nostru copil“. Ne plăcuse grozav să lucrăm împreună. Aveam 40 de ani. Orcât ar părea de melodramatic, și azi mai cred că Matei-Vladimir a fost un dar trimis să ne treacă puntea morții. Eram grozav de săraci, dar eu mă apucasem, în paralel cu serviciul (din care nu-nțelegeam mai nimic, cu toate că mai lucrasem câteva luni, în 1989, și la Editura Academiei), să predau la Universitate. Aveam însă, în sfârșit, o casă a noastră, după patru ani
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ani, și, Doamne, ce lucru mare mi se părea c-am făcut, nici nu-ți dai seama! Eram și eu proprietăreasă și plăteam taxe ca și căpitanul Bob Patton și bătrînul general Alexander și toți ceilalți (eram așa de săraci, dragul mamei, trecusem prin atîtea greutăți de la război Încoace, Încît cred că asta m-a și Îndemnat, cred că de-aia m-am și băgat În treaba asta: eram hotărîtă să am ceva care să fie al meu). Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vestirea Cuvântului, în celebrarea misterelor, în mărturia carității) ceea ce Isus a spus și a făcut, odată pentru totdeauna, pentru oamenii din toate timpurile în ceea ce privește mântuirea. 9. Preotul, un măgar în slujirea celor săraci 1. Don Orione: „Vreau să fiu măgarul săracilor”. Ignazio Silone (1900-1978), vorbind despre don Luigi Orione (1872-1940), pe care îl cunoscuse în zilele teribile ale adolescenței sale, a rămas puternic impresionat de acesta. Titlul paginilor dedicate lui în Uscita di sicurezza (Ieșirea de siguranță) este, de fapt, Incontro
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-lea î.C.), putem aminti cazul paradigmatic al regelui înțelept Solomon sau descrierea exemplară conținută în Ps 72: „Dumnezeule, dă regelui tău judecățile tale și fiului regelui dreptatea ta; și el va judeca pe poporul tău cu dreptate și pe săracii tăi cu nepărtinire”. La nivelul divin se pot aminti psalmii imnici (Ps 96, 97, 98, 99 etc.) în care Yhwh e descris ca judecător drept, conducător al națiunilor pe pământ: „Domnul este mare și vrednic de orice laudă, mai de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Wilson, niște țesători care aproape au doborît guvernul britanic pe la 1820. Guvernul era extrem de nesigur pe vremea aia. Tocmai cîștigase un război mare și șomajul era în floare. Mecanizarea industriei îi transforma pe bogați în și mai bogați, și pe săraci în și mai săraci, în special pe țesători. în orașele unde erau țesătorii a apărut o societate secretă care intenționa să cheme la grevă generală, să asasineze cabinetul, să atace garnizoanele și să dea fiecăruia drept de vot. Șmecheră treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu' ar fi trebuit să fie? Întrebarea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în gol, acum s-a terminat...“. „Sigur, așa zici tu, ca să mă liniștești“, am bombănit eu, dar, de fapt, mă și liniștisem, mă simțeam liber și am adăugat : „N-am nimic cu Dragoș, ce să am cu el ? Stă cuminte, săracu’, la locul lui, și eu te iubesc neînchipuit de mult, dar a fost tare greu“. „Acum nu te mai gândi, nu mai vorbi despre asta“, a murmurat Zenobia. „Te iubesc neînchipuit de mult“, i-am spus, „și e cald în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deși chiar și ele aveau dezavantajul că îmi lăsau în pipă un ulei negru și dezagreabil, de aceea, până la urmă, căutam să-mi procur tutun. Dând rețetele acestea, utile în anumite împrejurări, n-aș vrea să se creadă că eram sărac, deși uneori nu posedam nici cămașă pe mine, nu-mi stătea rău, și nici tutun, ceea ce era mai neplăcut; eu n-am avut niciodată sentimentul sărăciei, nu mă interesau asemenea chestii, ba chiar eram nițel cam snob pentru că unicul meu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea pe față cu materiale scoase din hârdău pe când borfașii râdeau, se distrau și ei, săracii; apoi venea mama, alerga de la unul la altul prin birouri, încerca să mă scape, n-avea decât un argument; „Nu vedeți ? E nebun ! În loc să fie și el ca alții de vârsta lui, e nebun...“. Și, pentru că tot eram nebun, făceam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
publicată în À Paris, revistă de informare a orașului Paris, nr. 4, martie-aprilie 2003, pp. 54-55. Această disimetrie socială între cartierele Parisului este străveche. Lucrările inițiate de baronul Haussmann în perioada celui de-al doilea Imperiu, care au expulzat parizienii săraci din spațiile aparținînd puterii, au înscris în mod profund această fractură socială în spațiul capitalei [Marchand, 1993, pp. 88-92]. Malul drept, malul stîng: afaceri culturale Opoziția dintre malul drept și malul stîng este simbolizată de prezența Bursei de Valori la
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
vor să trăiască la Paris trebuie să plătească prețul, sau, dacă nu, să se resemneze cu periferia și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție este prin urmare veche. Pribegi nevoiași, adesea săraci lipiți, încercînd să scape de o viață în care nu de puține ori erau siliți să rabde de foame, au fost atrași în secolul al XIX-lea de marile șantiere ale lui Haussmann și de industrializare. Unii mai înstăriți, adesea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Thévenot, 2002, și Seys, 1984] Chiar dacă, în parte, costurile imobiliare explică această evoluție, este necesar de asemenea să luăm în considerare schimbările structurale suferite de populația activă la Paris și în Franța, sectorul industrial restrîngîndu-se în favoarea sectorului terțiar. Parisul celor săraci nu rămîne mai prejos. "Toate statisticile asupra sărăciei, mizeriei și excluderii situează Parisul în capul tabelului". Mai bine de 10 000 de persoane nu au un domiciliu, Dezindustrializarea Parisului* Sector terțiar Construcții Industrie * Reculul forței de muncă din industrie reprezintă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se întreține cu mai puțin de 670 euro pe lună, pragul de definire a sărăciei pentru anul 2001 potrivit INSEE" [Jean-Marie, 2004, pp. 315-316]. Șomajul este apropiat de media națională, în jur de 10 % din cetățenii activi. Ponderea ridicată a săracilor la Paris, unde locuiesc 20 % dintre persoanele fără un domiciliu stabil, este veche. Menținerea ei se datorează în parte dezindustrializării. Dar este posibil ca aici să joace un rol și bogăția colectivă acumulată în capitală, unde echipamentele și instituțiile oferă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cale ferată. Proiectul a fost însă abandonat, fiind considerat prea costisitor. Această trecere în revistă, incompletă, a implantărilor orașului Paris în afara zidurilor arată cît este de strînsă capitala între limitele fortificațiilor Thiers. Parisul s-a extins către periferie, exportîndu-și aici săracii și morții, în locuințe sociale și cimitire care depind de municipalitate. Dar în fiecare zi periferia pătrunde în Paris, construind aici orașul diurn, și, odată cu venirea serii, deconstruind capitala pentru a crea acest alt oraș, nocturn, în care spațiile capătă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
numele mortului, atunci cînd acesta nu s-a stins ducînd cu sine secretul identității sale. Canicula din august 2003 a făcut ravagii printre bătrînii cei mai nevoiași, după cum o atestă numărul de morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și acoperite de ofrande. Fiecare dintre componentele mozaicului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu' ar fi trebuit să fie? Întrebarea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
3 Doctorul Margulis se uită la ceasornicul său de doublé, pe cel de aur îl vânduse când cu Jacques, și constată că nu e decât 11.48. Mai erau cam trei sferturi de oră până când se încheiau consultațiile gratuite, pentru săraci, pe care le avea programate în fiecare sâmbătă. Ajutorul lui trăgea chiulul, era un nărav mai vechi. Îl conduse pe bătrânul care suferea, cu siguranță, de ficat și, tot cu siguranță, de la băutură - duhnea a țuică de dimineață și era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul meu, îi plac mult pescărușii. Ne uităm la ele fiindcă zboară... Aș vrea și eu să zbor, am visat că zbor. Și Jacques visează uneori asta, săracu’. Dumneata ai visat vreodată că zbori? — Mai mult decât atât. Am zburat, spuse bărbatul, iar lui Nicu aproape nu-i veni să creadă că-și vede confirmată bănuiala: era un om de pe planeta Marte căzut pe planeta Pământ. Tulburat, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mândru de faptul că el se născuse în București, deși alte merite nu mai avea. Sâmbăta, mai ales, era aglomerație, oamenii se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura sâmbetele. Iar de când primarul Robescu împărțea și bonuri gratuite de baie pentru săraci, ce să mai vorbim! Unde mai pui că erau obraznici și scriau în condica de reclamații: „Mi-a dat prosop murdar!“ Sau „Jos primarul!“ și „Trăiască Regele!“, „Băieșul are draci pe el!“, iar unul scrisese chiar o glumă obscenă din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]