4,125 matches
-
Știe că nu mai are încotro, a venit momentul să spună tot, tot, tot. Trebuie să-i dea în gât și pe complicii săi. O va face? N-o va face?) Dragă Luca Pițu, recunosc că sunt un fan al "scriiturilor" tale (sau un fel de "Fanfan"?), niciodată însă n-am reușit să te încadrez într-un gen. E, de altfel, ca în dragoste: nu știi de ce iubești...! De fapt ce scrii...? A răspuns în locul meu, pe gardurile Orașului Bahluvios epigramatizând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dragoste: nu știi de ce iubești...! De fapt ce scrii...? A răspuns în locul meu, pe gardurile Orașului Bahluvios epigramatizând, Magistrul Ursachi, după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eseu fragmentat, d'esprit, pârâit, eclate, apoi fragmente propriu-zise, iară nu aforisme, maxime, proverbe și zicători ca "forme simple"; fragmente cu Nietzsche, Blanchot, Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă mai recunosc acum, adultizându-mă, conservatorizându-mă, cumințându-mă întrucâtva, sub teoriile "scriiturii fragmentare", chiar termenul de "scriitură", titilat de Roland Barthes, îmi pute a iudeologie marxizantă (maxturbantă, dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eclate, apoi fragmente propriu-zise, iară nu aforisme, maxime, proverbe și zicători ca "forme simple"; fragmente cu Nietzsche, Blanchot, Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă mai recunosc acum, adultizându-mă, conservatorizându-mă, cumințându-mă întrucâtva, sub teoriile "scriiturii fragmentare", chiar termenul de "scriitură", titilat de Roland Barthes, îmi pute a iudeologie marxizantă (maxturbantă, dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi închipuluiam a contribui cumva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai prietenii în toate generațiile literare din România. În care dintre acestea te regăsești? Într-adevăr am întreținut relații de prietenie și corespondențe cu generații interbelice (N. Carandino), postbelice din România și din exil. Mai familiarizat și mai aproape ca scriitură mă simt legat de generația '60, cu câteva excepții și de generația '80. Nu am încercat niciodată să mă adaptez unei generații anume și cred că acesta este și motivul pentru care criticii au avut mari probleme a mă pune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citesc dezinteresați și pun verdictul estetic după gustul lor nativ. Te rog sa formulezi patru, cinci mijloace prin care se poate rata scriitorul român. Ce înseamnă ratare pentru literatura română? Ce înseamnă ratare pentru tine? Ai ratat ceva în domeniul scriiturii? Nu-mi plac etichetările, că ăla e ratat fiindcă-și bea mințile, sau fiindcă n-are succes critic. Numai cel care simte că s-a ratat trebuie crezut fie deoarece n-a reușit să-și publice cărțile la timp, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muncitorilor de la Atelierele Nicolina, spre exemplu, au rubrică separată în coloanele publicației, la fel ca desele întâlniri sindicale. O asemenea întrunire a avut loc în 16 iunie 1919 și despre care se relateză în paginile publicației mai sus amintite. Fiecare scriitură poartă în sine tâlcul ei: „Eri, la orele 9, greviștii și-au dat cu toții întâlnire în curtea Atelierelor din Nicolina. Măreața adunare, calmă și disciplinată în atitudinea ei, atrage admirația întregii cetățenimi din cartierul Socola. Prezidează mecanicul Adamiu, aducând la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ne mai spunea că sunt sănătoși și că nu lipsesc de nimic. Fiecare adaugă o frază de iubire și de dor. Ce emoțiune! Pe rând, ne treceam foaia ca să urmăm citirea, căci, pe rând, ne orbeau lacrimile. Deși înstrăinat prin scriitură și limbă, era primul ecou direct de la ei, întârziat, atenuat, dar, în fine, îi revedeam cu gândul împrejurul aceleiași mese, toți la un loc. Le am răspuns în aceleași forme, prin același soldat, întrebându-ne ce va fi când vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize neîndoielnice (scriitura, mai ales, are alura discursurilor epice de elită) pentru a marca o cotă de (altă, nouă) altitudine nu doar în privința elaborării unui roman eminescian (postmodern) ci, în general, în peisajul romanului românesc actual. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc Horvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul Iruc vede "crearea unei poezii a dialecticii imaginarului". În Epigonii, Eminescu "inventa trecutul, inventându-se de fapt pe sine", ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul Iruc vede "crearea unei poezii a dialecticii imaginarului". În Epigonii, Eminescu "inventa trecutul, inventându-se de fapt pe sine", ș.a.m.d, urmărind ideea de modernitate în creația acestuia, el fiind, în concepția despre poet și poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
avut răbdarea și inspirația să "culeagă" într-un anuar toate evenimentele sportive pe care le-a urmărit și relatat în 2010. Cu patimă și, bineînțeles, fără menajamente. Lucrarea are valoare de document; prin unicitatea sa, dar, mai ales, prin calitatea scriiturii și acuratețea informației. Nu veți găsi "banalități cu moț", cum numea Adrian Georgescu semnele de exclamare utilizate în exces și în mod nejustificat. Și nici nu veți vedea la tot pasul artificii care semnalizează câmpuri de mine gata să arunce
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în funcție de medicamente, anestezice. Cât e asta și cât e fapt real, brut? Castaneda a luat droguri ca să vadă ce simt aborigenii pe care îi studia în timpul mai știu io căror ritualuri de-ale lor. Io scriu anesteziat, sub efectul calmantelor. Scriitură medicamentoasă. Și problema ar fi cât e medicament în ce am scris și cât sunt io. Cam trei episoade dinaintea internării sunt cele pe care vreau să vi le povestesc. Afară de cel cu redactoarea-șefă, care mă invita să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scriam, într-un soi de euforie isterică, tot ce-mi trecea prin cap. Scriam și era superb să fiu propriul meu stăpân, să decid io tot ce avea să se întâmple pe acea foaie de hârtie. Pentru niște seminarii de scriitură de presă scriam. Și toți colegii mei abia așteptau să apar și să le citesc ceea ce mai scornisem. Aveam de făcut știri, dar io povesteam acolo tot felul de chestii anapoda. Numai știri nu făceam. Într-o știre trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să cred că oamenii confundă literatura cu delațiunea. Scrisul e asemănător depozițiilor pe care le dai la Securitate despre un îmbuibat care deține în mod ilicit un alambic în magazia din fundul curții și face acolo țuică neimpozitată. Nu doar scriitura i-a deranjat pe consătenii mei, ci chiar faptul că au devenit personaje fără știrea lor. Oamenii se simțeau stăpâni pe propria viață, pe propriile cuvinte. Unici proprietari. Faptul că un altul, un șnapan, i-a scris a devenit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și chiar închis după 1945, mai exact abia în 1961, de regimul comunist. Din fericire scapă relativ repede. După 1977, căsătorit pentru a cincea oară (victoriile aeriene le depășesc totuși pe cele sentimentale), Dan Vizanty a emigrat la Paris. Toată scriitura cărții este palpitantă, iar textul e plin de amănunte interesante despre aviația română și despre istoria militară a perioadei dintre 1931, când Vizanty își începe cariera, și până la finele războiului. Volumele de început ale lui Daniel Focșa constituie o lectură
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
da o audiență mult sporită, așa cum merită și autorul dar și eroii descriși de el. Se poate observa că specificul scrierii pentru publicații periodice (limitări de spațiu, necesitatea de a trata complet și oarecum sec niște fapte) influențează tipul de scriitură al lui Daniel Focșa și lasă mai puțin loc decât ar merita virtuților sale de scriitor. Mi-aș dori de aceea ca, în viitor, pe temeiul materialului acumulat, istoricul să facă pasul către o relatare unitară, închegată în paginile unui
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
clasică sau modernă. Așadar, la o vârstă când cei mai mulți dintre bunici își plimbă nepoțeii prin parc, le inventează jocuri și jucărioare sau le povestesc seara câte un basm plăsmuit de alții, Victor Aciocîrlănoaiei nu pregetă să ia în spate crucea scriiturii pentru a le spune urmașilor una dintre cele mai adevărate și mai tulburătoare povești din câte s-au scris vreodată despre copilărie. Deși aceste două cărți pot fi citite și independent, impresia de ansamblu presupune o lectură a ambelor volume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se întâmplă să mai faci și "dialog" în trei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. "Nu poate exista o relație de prietenie între un om și un zeu" (Hannah Arendt). Iată de ce îmi place cum scrie; nu practică o scriitură seacă, inacesibilă muritorilor, ca majoritatea confraților ei filozofi. În seceta ideilor "înalte" găsește mereu loc pentru aceste afirmații care ți se înșurubează în creier. Și rămân acolo. Ionesco again. O nouă perlă culeasă dintr-o alta "metodă" de engleză care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
astăzi prin poștă revista Dilema, cu articolul meu "Scepticul identitar", referitor la integrarea în Europa și păstrarea identității naționale. Decid să-l disec pe îndelete acasă nu știu cum se face, dar îți dai de fiecare dată seama mai bine de imperfecțiunile scriiturii atunci când ceea ce ai vrut să publici a apărut deja pe hârtie dar uit revista în sala de informatică. Mă întorc destul de repede, după circa o jumătate oră. Revista mea a dispărut deja, într-o sală unde nu prea dispar lucruri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mult și m-a ajutat să-mi înțeleg mai bine ezitările în fața paginii albe, faptul că simt nevoia să trec prin tăișul ascuțitorii batalioane de creioane, sau că schimb de trei ori culoarea cernelei din stilou înainte să încep scriitura propriu-zisă. "Ritualurile, mai ales cele ce preced trecerea la actul scrisului, au ca funcțiune exorcizarea fricii de a scrie". 24 noiembrie 2002 Religie unu: răspunsul dat de Mons. Vladimir Ghika, chestionat de ce s-a convertit la catolicism: "Ca să devin un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tip extrem de talentat, de altfel, dar care în încercarea sa de a combate și demasca mitocănia ambiantă, devine la rândul său mitocan, în scris. Teoreticienii kitsch-ului au avut dreptate: când vrei să scrii despre kitsch, cazi ușor într-o scriitură kitsch, la rândul tău. La fel când scrii despre mitocănie. 28 februarie 2005 În cadrul jurnalului de seară canadian, imagini cu lacul Léman sub furtună. Vântul (celebrul vânt genevez care îngheață carnea pe oase, la bise) a modelat sculputuri de gheața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și tulburătoare trăiri sufletești și modul cum ele s-au cristalizat în viața lor de familie le-a sintetizat în câteva pagini pe care le ar dori o atenționare și totodată un îndemn pentru familiile tinere. Însuși titlul ales pentru scriitura sa induce nevoia de maxim interes și precauție în modul de creștere și educare a copiilor. Este greu de exprimat în cuvinte fericirea care înflorește în inimile unui cuplu tânăr atunci când află că va avea un urmaș. Starea de fericire
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și din nou lăsată să mai dospească, timp în care să i se limpezească și să i se orânduiască ideile. Este o practică întâlnită la mulți mânuitori ai condeiului, la cei care își respectă blazonul și nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
exercitantului să însemneze lucrurile cele mai importante trăite în contemplații, și anume înțelegeri sau mișcări afective 1, Jurnalul ne permite să vedem cum Ignațiu însuși practica acest lucru în fiecare zi notând ceea ce observa că se petrecea în sufletul său. Scriitura ignațiană se naște dintr-o experiență în stare să implice mintea (conocimiento) și afectivitatea (consolación, desolación), și nu din simple ipoteze teoretice. Ea corespunde unui gen de reportaj pentru care trebuie avut tot timpul la îndemână un caiet de însemnări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]