58,131 matches
-
și cercetarea inscripțiilor. Așa au fost descoperite cele mai vechi urme ale scrierii chinezești așa-numitele vestigii Yin. Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de asemenea fragmente. Descoperirea a confirmat faptul că și în civilizația chineză scrisul a avut o strânsă legătură cu practicile ritualice și cultul divinităților. Divinația cu ajutorul oaselor consta în interpretarea de către inițiați a semnelor în forma literei T culcat, inscripționate pe carapacele de broască țestoasă. Semnele erau vizibile prin înnegrirea acestora cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
peste o mie de ani. Caracterele chinezești aparțin categoriei hieroglifelor. Din totalul acestora, uzuală e folosirea unui număr de 3.000. Acestea pot forma locuțiuni de cuvinte, expresii, iar combinate, formează propoziții. Caracterele chinezești au influențat și forma și evoluția scrisului în țările vecine. Caracterele din Japonia, Vietnam și din cele două state coreene au fost create pe baza celor chinezești. Acele de os și podoabele folosite de sinantropi În urmă cu 50000 de ani, în paleolitic, oamenii se pricepeau deja
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Dejavu te face să crezi că ai mai trăit-o de o mie de ori, că totul s-a scris, că totul s-a spus și că totul e în altă parte. Și, bineînțeles, nu e așa: totul e de scris, totul e de spus, dar tu nu mai știi încotro să te uiți. Pe măsură ce ne rostogolim prin timp cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un vraf de imagini: cu acest Pruteanu, deși în scris l-am tratat de fiecare dată așa cum merita, am stat de vorbă omenește, la cererea lui l-am primit la mine în birou, a scris despre cărțile mele. Am făcut toate astea pentru că am crezut cu tărie că oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
explicative, Mircea Dinescu, membru CNSAS și „doctor în Securitate”, după propria-i apreciere, n-a făcut decât să se enerveze, fără să înțeleagă semnificația gestului meu. Întrucât e foarte posibil să nu fie singurul în această situație, reiau tema în scris. Distrugând public documentul în cauză, nu vreau decât să mă opun amestecării mele în aceeași oală cu o grămadă de alte persoane care au obținut și vor obține inevitabil astfel de hârtii de la CNSAS, dacă vor dori. Cu toții vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
breaslă cu scopul precis de a le face rău, de a-i băga în pușcărie, de a-i termina, inși care n-au angajament, nici note, nici dosar de informator. Apoi, sunt alții care au făcut același lucru și în scris, dar ale căror dosare au fost, în 14 ani de vânzoleală pe la arhive, fie distruse, fie puse la loc sigur. Și, în fine, cei mai mulți sunt cei care n-au fost securiști, n-au colaborat cu Securitatea, dar au slujit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo am întâlnit și jurnaliști cinstiți, oameni care nu și-ar vinde scrisul pentru nimic în lume, am întâlnit demnitate, conștiință, loialitate. Presa liberă nu e un model moral, dar ea aduce pe lume, până la urmă, adevărul, chiar dacă acoperit cu tot soiul de materii dezgustătoare, așa cum e și un copil nou-născut. Dacă cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată, mâncărimea asta nesuferită se va lăsa dibuită și, după o demascare publică, va binevoi să dispară. E de datoria mea (habar n-am de ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În teanc lîngă mașina de scris. Există un pasaj În Fantoma de la Operă În care fantoma, un mare geniu care trăiește ascuns din cauza urîțeniei sale extreme, zice că lucrul pe care-l dorește cel mai mult pe lume este să se plimbe pur și simplu seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
decrepitudine : membre artificiale, proteze dentare, tije metalice, aparate auditive și ochelari. Așa că, destul de timpuriu, mi-a venit ideea de a-mi corecta deficiența din naștere cu un soi de aparat mecanic. CÎnd am dat prima oară peste cuvintele mașină de scris, nu aveau și explicație atașată, cum se Întîmplă cînd un anume lucru e cît se poate de familiar și de evident, și tot ce-am priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de armonie a țăcănitului său intermitent. CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o mașinărie cu care se aștern cuvinte pe hîrtie, am fost extraordinar de surescitat. Deși nu exista nicăieri În preajma mea vreo mașină de scris pe care să-mi pun lăbuțele, simpla idee de a face asta mi-a stîrnit un noian de imagini. M-am văzut presărînd Întreaga prăvălie cu bilețele scrise la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea, se scărpina În cap și-mi răspundea cu mici misive. Ei bine, știm deja cum m-a dezamăgit Norman. Cu mașina de scris s-a Întîmplat la fel. Am scotocit după descrieri cît mai detaliate și schițe ale diverselor modele, și le-am văzut chiar la lucru, În filme. Verdictul era categoric : prea mari, prea grele. CÎnd ești mic de statură, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș fi putut niciodată să bag coala pe tambur - șobolanii nu sînt prea buni la manevrat butoane - sau să acționez brațul metalic ce făcea carul să revină cu un zdrăngănit În poziția inițială. Aflasem din filme că o mașină de scris emite, de fapt, un soi de muzică, și știam că eu unul n-aveam s-o aud niciodată cu urechile mele, nici ping-ul acut al reușitei de a ajunge la capăt de rînd, nici scrîșnetul lung, ca niște aplauze, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
memoriei. Dar, așa cum am mai zis, pot să fiu foarte Încăpățînat cînd Îmi doresc ceva cu tot dinadinsul, și nu am renunțat la ideea de a conversa cu oamenii. La numai două săptămîni după ce am abadonat ideea cu mașina de scris, am descoperit la LIMBI STRĂINE ȘI LINGVISTICĂ un pamflet galben și subțire pe nume A vorbi fără sunete: Dicționar gestual, și acolo am găsit imagini a zeci de semne pe care le folosesc surdo-muții pentru a se exprima. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fotografii. Într-una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii. Întrerupt din scris, cu stiloul Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am de scris o carte”. Mi l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o căutai să fi fost ștearsă de pe fața pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea părticică a lumii continua să existe: Orthotex nu dispăruse Încă. Se Întoarse la masa lui și mai comandă o cafea. Ceru de asemenea hîrtie de scris. Chelnerița Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe continent, nu și În Anglia. Rowe nu putu obține de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a tuturor Întîmplărilor din ultimele zile. Trebuia să facă ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-o săvîrșise, lăsîndu-i pe adevărații ei făptași să dispară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răni imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a se uni cu corpul ei. Spațiile libere din jurul acestor fotografii erau acoperite cu însemnări făcute cu scrisul lăbărțat de mână al lui Vaughan. Multe se terminau cu semne de întrebare, ca și când Vaughan ar fi speculat pe marginea modurilor alternative de-a muri, acceptând unele ca fiind plauzibile și respingând altele ca fiind prea extreme. O fotografie ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
concretă, pe care tu ai surprins-o de la primele pagini, poartă în sine și dimensiunea pierderii, amețeala disoluției. Îți dai seama că ai surprins și asta, ca Cititor atent ce ești, încă de la prima pagină, când, deși mulțumit de precizia scrisului, simțeai că, la drept vorbind, totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai spus, care poate fi fidelă, dar cu siguranță nu restituie substanța densă pe care acei termeni trebuie că o au în limba originară, oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai densă decât cea a nopții. Miercuri seara. În fiecare seară, petrec primele ore de întuneric umplând aceste pagini, pe care nu știu dacă le va citi vreodată cineva. Globul de sticlă din camera mea de la Pensiunea Kudgiwa îmi luminează scrisul puțin prea nervos ca un viitor cititor să-l poată descifra. Poate că acest jurnal va fi descoperit mulți, mulți ani după moartea mea, când limba noastră va fi suferit cine știe ce transformări, iar unele dintre cuvintele și întorsăturile de frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]