5,253 matches
-
valoarea. Iar dacă vă temeți că ați putea veni cu o idee proastă, consolați-vă cu gândul că alți oameni mult mai inteligenți decât dumneavoastră au pățit-o la rândul lor. Chiar nu am timp. Este, probabil, cea mai Întâlnită scuză atunci când oamenii chiar nu vor să facă nimic! Adevărul este că Întotdeauna vom găsi timp pentru ceea ce ne place și vrem să facem. Odată ce creativitatea atinge un astfel de nivel al valorii În mințile noastre, ne vom găsi și timp
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de persoana mea de contact, care m-a condus spre capătul culoarului (petele de pe covoare se Înmulțeau), Într-o sală de conferințe. Înainte să-mi pun servieta pe masă, gazda mea a trebuit să curețe rămășițele ultimelor ședințe ținute acolo. „Scuzați dezordinea”, a spus bărbatul, adunând câteva cești de cafea și o gogoașă cu gem mâncată pe jumătate. Pe masă a rămas scrumiera plină cu vârf. Scaunele din jurul mesei de conferințe erau acoperite de firimituri. Tablourile de pe perete parcă fuseseră agățate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aceleași critici pot să fie adresate multor orientări care devin academice. De exemplu, liberalismulxe "„liberalism" studiat filosofic sau doctrinar este foarte complicat pentru publicul din afară, adesea și pentru politicienii liberali. Aceasta nu înseamnă că mediul universitar poate să fie scuzat de sindromul „turnului de fildeș”. În consecință, în mod special feminismul academicxe "„feminism academic" și studiile de genxe "„studiidegen" încearcă să contrazică paradigma cunoașterii „ezoterice”. În contextul nostru românesc, aceasta înseamnă studierea condiției femeilor și a relațiilor de gen inclusiv
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a mulțumi pe prietenii săi insistenți și pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la sfîrșit Preacinstiților ajutători și prenumăranți, oameni, cum zice Pann, cu parale și cu sfanți, față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că atît v-am zăbovit Din cît m-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare În negația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
singur groapa, căci țăranii ar fi intenționat să se răscoale în contra stăpânilor și să pună mâna și ei pe o sfoară de pământ. Ar fi putut un baron să fie de acord cu o astfel de nelegiuire? Mulțumesc, Generale. Ah, scuzați Excelență, există încă o presupunere: sunt acuzați francezii că ar fi ajutat oamenii din Stilo și împrejurimi. Dar este prea puțin probabil, de fapt răsculații nu aveau puști sau alte arme, decât cosoare și secere, și nu exista vreun ofițer
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ofițer să-i comande: ieșeau precum oile din țarcuri și se ofereau cu totul drept ținte. Francezii n-ar fi îngăduit un masacru atât de nebunesc dacă ar fi binevoit să-i ajute. Generale, nu cumva acum elogiezi armata franceză. Scuzați, era doar o chestiune tehnică, militară. Datorită mijlocirii monahiei Oriana și a unui temnicer, Tommaso primi până la urmă cerneală, hârtie și pană de scris. Nu prea era lumină și nu prea avea condiții să scrie cât ar fi vrut, așa că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să zici că tu vezi lumea întreagă ? De-o pildă, când te uiți afară, pe fereastra asta, nu vezi, ca și mine, zidul prăpădit de pe partea ailaltă ? — Eu văd copaci... spuse Coltuc, fără să clipească. — De unde copaci ? Și, ca să se scuze în fața cârciumarului, care ridicase din sprânceană în timp ce-i punea berea în față : Băiatul ăsta vede copaci. — Deasupra asfaltului, continuă Coltuc. Văd copacii care au fost tăiați... I-auzi, Chiorule ! se întoarse Costică mirat. — Nu contați pe mine la discuția asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era prezent numai doctorul Rapig, față de care Manigomian nu avea secrete, Demirgian scrise pe hârtie o cifră înaintea patronului. Acesta o privi lung, foarte meditativ, netrădând nici o cupiditate, și, jucîndu-se cu degetele pe marginea biroului, zise ca spre a se scuza către doctorul Rapig: - E la bancă...Acela clătină capul aprobativ. - Dă-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta de aici (și cu degetul indică în raft un covor împăturit). Un spectator neprevenit s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta venise Gonzalv Ionescu. Comesenii se întoarseră unii spre alții, se întrebară reciproc ce era cu Conțescu, iar în aripa unde se găsea Gonzalv, acesta explică foarte natural
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prezența subretei. - Nu trebuie să permiți, insistă absurd Mamy, să se publice astfel de articole. Și cu bastonul, infirma doamnă păru a bate în dușumea, deși intenția ei nu fusese decât a-l rezema mai solid de scaun. - Dragă, se scuză Pomponescu cât mai amabil, nu-i posibilsă mă amestec eu în treburile gazetelor. Ce rost are? Nu văd G. Călinescu nimic scandalos. Ioanide e un arhitect cunoscut, foarte (aci ministeriabilul căută un termen mai slab) merituos, e cineva, nu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reproșeze lui Ioanide infidelitățile sale, presupunând că vina e totdeauna a femeii neglijate și că dragostea bărbatului are în ea ceva incoercibil și de la sine motivabil. Ea găsea femeilor câte un cusur, lipsă de frumusețe, neglijență, indiferență. Pe bărbați îi scuza, și chiar despre Gonzalv Ionescu, pe care, firește, Ioanide îl făcuse dobitoc, îl găsi politicos, îndatoritor. Hergot și Erminia iritau pe Ioanide la fel ca și Elvira, prin faptul că duceau respectul de oameni până acolo încît îi găseau pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urma somația. Băiatul cel mare zicea foarte dulce: - Vasăzică, tată, nu vrei să ne dai nimic. Îmi pare foarte rău că te porți așa cu noi. Asta e ultima oară când îți mai cerem. Hagienuș, atunci, pățit, încerca să se scuze, făgăduia că neapărat luna următoare spera să facă rost de niște bani etc. Dacă asta se întîmpla la prânz, guvernanta nu mai apărea la masa de seară. Ultima comedie decurse exact la fel. Se poate întreba de ce Hagienuș nu scotea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebă: - Camaradul Ioanide? - Da! răspunse arhitectul puțin șocat de expresia"camarad". - Eu sunt Hangerliu! zise glasul. - Aha! Înregistră Ioanide cu un ușor umor, gîndindu-se la medalia samiotă. Și, fiindcă familiaritatea interlocutorului îl intriga, preciză: Aci este arhitectul Ioanide. - Pardon! se scuză atuncea Hangerliu și închise telefonul." Ce-i cu măgarul ăsta, se miră Ioanide, care camarad Ioanide?" Dar numaidecât își dădu seama că e vorba de Tudorel. Punând în raport excursia lui Doru și telefonul, Ioanide își zise că lucrurile nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
progenitura în care pusesem atâta nădejde. Cel puțin dacă aș salva pe fată." - la, Ioanide, să vezi, e aproape agreabilă. - Ce e asta? se deșteptă arhitectul din reveria lui. Daipunci rece la masă? - Pentru durere de cap, Ioanide. - Dar, se scuză arhitectul nedumerit, nu mă doare capul! - N-ai zis tu? Arhitectul era să spună, cu bruschețea lui caracteristică, nu, dar citi atâta contrarietate pe fața Elvirei, încît se răzgândi și nu se mai întrebă ce rost avea tizana. Elvira era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în stradă, cu gândul de a merge la un restaurant apropiat. Chiar pusese piciorul în pragul localului, când Gulimănescu îl acostă: - Hei, mănânci la restaurant? Singur? Spre a nu lăsa să se creadă că e certat cu madam Ioanide, bâigui scuza că voise numai să caute pe cineva și se întoarse la pseudodomiciliul său. Aci, înfometat, simți nevoia imperioasă de a bea măcar un pahar de apă. Însă Indolenta ședea pe divan, cu ușa deschisă, cu un aer de incomprehensiune totală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
locală. Apoi s-agîndit probabil că, tata fiind arhitect, puteam să supun schița sumară a localului tatii, ca să-și dea avizul fără a se deplasa. - Ați vorbit cu Dan Bogdan când ați intrat în casă? - Eu nu. Dan Bogdan s-a scuzat din capătul scării că nupoate ieși, trimițând pe doamna Bogdan să ne deschidă apartamentul de jos, aripa din stradă. - Credeți că v-a cunoscut Dan Bogdan? - E foarte posibil să mă fi cunoscut, nu mi-a spus totușinimic personal. - N-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recepții, unde devasta pur și simplu bufetul, fiind mereu cu gura plină și cu buzunarele umflate de alimente luate pentru acasă. Pândea pe amici prin cafenele când mergeau la mese comune și se însoțea cu ei, iar la plată se scuza, mărturisind candid că n-are decât un leu. De altfel, nimeni n-a pretins vreodată ca Hangerliu să plătească, iar ideea de a hrăni un prinț scăpătat măgulea pe mulți, dîndu-le sentimentul puterii claselor noi. De fapt, se iluzionau. Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stăpâni popoare,/ Va dicta condițiile păcii, ale tale vor fi legile acestea,/ Vor cruța supușii și vor supune semeții (lat.). rememorez. Zice că te-a căutat la telefon și n-a răspuns nimeni. Ha-ha-ha! Suflețel intră în convulsii. A se scuza, imposibil, numirea Aurorei nu ieșise, în orice caz era legat de acum încolo de Hangerliu. A-l primi numai pe el la masă, cu soția, bătea la ochi, putea să treacă drept o familiaritate cu oamenii Mișcării. În ultimele zile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o amenințare personală, urmată în mod fatal de o răzbunare. Președintele: Refac întrebarea: care a fost obiectul și forma întrevederii cu subprefectul înainte de asasinarea lui? Avocatul: Întrucât nu s-a găsit un asasin, cuvântul "asasinare" e fără rost. Președintele (ironic): Scuzați: înainte de moartea lui prin introducerea în piept a unui glonte de revolver. Avocatul: Putea să vină din aer, prin accident, de la niște cheflii, fiind duminică. Președintele: Domnule avocat, vă chem la ordine! Prin urmare, acuzat, spune despre întrevederea cu subprefectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reacțiuni secrete, i se urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat un efect identic produs asupra a doi bărbați de o femeie frumoasă. Însă Pomponescu era convins că Ioanide făcuse asta ostentativ, spre a-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat un efect identic produs asupra a doi bărbați de o femeie frumoasă. Însă Pomponescu era convins că Ioanide făcuse asta ostentativ, spre a-i "sufla" pe Indolenta, spre a-l face ridicol. După infama farsă, neavând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interne primi pe prințesă la minister, foarte îndatoritor, apoi ieși personal din cabinet și invită pe doamna Ioanide. Se părea că ministrul nu-i prea încîntat de măsurile drastice pe care le luase din ordin superior, că ținea să se scuze față de victime: - S-a întîmplat o nenorocire, doamnă, de care nu suntemvinovați. O imprudență din partea fiicei dumneavoastră. - Unde este acum? - Este... veți putea-o vedea... - Moartă? - Cred c-ați fost prevenită... la Morgă. Doamna Ioanide nu se pierdu în lamentații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]