4,921 matches
-
pentru Charlie și trebuia să facă eforturi mari să nu se vadă. Se Întoarce el, zise Desert Rose netulburată. Să mai așteptăm puțin. Îl cunosc pe Charlie, ar fi nepoliticos să plecăm fără el. Pe la două noaptea, Charlie apăru din senin. Își puseră toți hainele, gata să meargă În sfârșit la culcare, dar Charlie voia să mai stea. Începuse să facă poze cu fundurile tuturor fetelor din club și să râdă cu Patrick, de parcă ar fi fost drogat. Kitty fierbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care filosofează, atunci când nu caută pe Google. Tu? — Eu sunt genul de căutător pe Google, atunci când nu filosofez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu au avut cea mai fericită căsnicie, chiar dacă a durat patruzeci și trei de ani. — Părinții mei au avut o căsnicie frumoasă. Imaginea perfectă a plictiselii. Nu mi-am dorit niciodată asta. Făcu o pauză și apoi o Întrebă, din senin. — Erai bună la școală? — Foarte slabă În liceu, foarte bună În facultate, zise ea, trecând sub tăcere un mic amănunt: avea o ușoară dislexie. Tu? — Student slab, familie săracă, patru copii. Toți frații și surorile mele locuiesc În New York, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe toate la Fizz, un club privat, destul de exclusivist, se părea, unde nu puteai intra decât dacă erai membru. — Doamnelor, vă rog, nu comandați șampanie În valoare de mai mult de 500 de dolari de persoană, le zise el din senin, În mașină. Au o șampanie foarte scumpă și n-aș vrea să dau faliment. — Nu-ți face griji, Carl, o să bem numai Cola Light, zise Kitty jignită. — Nu, nu exagera! Carl Își petrecu restul serii implorându-le pe fete să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
descoperit întâmplător secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din senin. Dar ce, parcă pot?” Nu l-am mai întrebat de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasiunea ghicitului în palmă. Jumătate dintre ei întindeau mâna să li se ghicească viitorul, iar cealaltă jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul întâmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să ocupe azilul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cum spun ei. Uneori chiar ieșeau În oraș, dar de cele mai multe ori stăteau pitiți pe undeva, deoarece relația lor părea să fie sub blestemul unei vremi nefiresc de rea. De fiecare dată cînd voiau să iasă undeva, o ploaie din senin sau un vînt neobișnuit Îi strica ei coafura, Îi smulgea lui pălăria sau le Întorcea umbrela pe dos. Aceste Întîmplări deveniseră atît de obișnuite Încît le numiseră momente WZ, după inițialele lor. După cel de-al cincizecelea moment WZ, gluma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta era probabil exact ce-i trebuia acum. Pe de altă parte, poate era mai bine să meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele din urmă îl zări pe Jack Allen la o măsuță de lângă ușă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se simtă foarte mândru de el era că găsise clienți noi-nouți pentru spațiul de publicitate. Cu excepția agenției imobiliare Newlands, pe care o adusese Murray, ziarul avea să fie finanțat, exact așa cum spusese, fără a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un răspuns. Însă primi un fax chiar în dimineața următoare, prin care i se oferea o programare peste trei zile. Fran era sigură că Stevie bănuia că se întâmpla ceva. Redactorul-șef al unui ziar foarte solicitat nu anunța din senin că pleacă la Londra. Fran hotărî că cea mai bună strategie era să nu-i spună absolut nimic lui Stevie și să plece pur și simplu. Oricum, lui Stevie îi plăcea să facă pe șefa și, după atâția ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i drept recurgea uneori la varianta „Fran, când ai de gând să-i spui?“. Fran evită să se întrebe dacă nu cumva se dedica cu atâta elan acestei activități frenetice pentru că îi distrăgea gândurile de la acea problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vânzătorilor din cartier și al doamnei care coordona circulația în fața școlii. Era minunat să trăiești într-un loc unde toată lumea te cunoștea, nu într-un oraș mare și străin. Turla catedralei strălucea masivă și aurie pe fundalul cerului albastru și senin. La ora nouă dimineața, hoarde de turiști se înghesuiau deja s-o fotografieze. Mai târziu, când avea să se facă foarte cald, se vor îngrămădi înăuntru, atrași nu de divinitate, ci de dorința de a se retrage la umbră. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
una ar fi considerat că e nevoie s-o facă. Când se întoarse în camera de zi, Laurence se întinsese din nou pe canapea cu un aer distins. N-avea rost să încerce să obțină vreun verdict din partea lui. Din senin, Camillei îi răsări în minte chipul lui Ralph Tyler, tatăl Francescăi. Era trist că se îmbolnăvise atât de brusc. Fusese întotdeauna un bărbat foarte atrăgător, chiar dacă dificil, dar, ea avea o slăbiciune pentru persoanele dedicate, care aveau un scop în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și moare... Aveam un coleg care nu-i prea convenea și nu spunea. Dacă, măcar, ar fi spus ce-aveam de făcut. Dar nu spunea. Și seara le făcea felul. La câte unu, doi. Și-ți dai seama, că, din senin, nu moare. Îi țin în acvariu. Și când vreau să uit, îi mai țin în brațe, mă joc cu ei, le dau drumul prin cameră. Și, câteodată, stau atent la ei, le urmăresc toate... felul lor de a trăi. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mama - acasă. Dacă nu semănam perfect cu taică-miu, spuneam că de pe cine știe unde sunt luat sau ne-o încurcat la maternitate. Nu m-au făcut din prima pionier. Aveam 10 la învățătură și 5,6 la purtare. Spărgeam geamuri din senin. Băteam copiii. (Tușește și râde.) Profesorii - când am terminat opt clase - mi-au sfătuit părinții să-l dea acolo, la Piatra, la liceu. Și io am spus: „Nu, mă duc“. Ca să scap de teroarea aia a lor de slăbiciune, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
două-trei carboave Ar mai face el potcoave, Însă lumea n are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și e doar într-o ureche; Este o unealtă veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
seama ce fel de om e Endō? Posibil să nu fie amestecat în nici o afacere murdară pentru moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte periculoasă. Nu știe oare Gaston ce-l așteaptă dacă pornește atât de senin în căutarea acestui asasin? Dacă ar ști, n-ar sta el atât de liniștit și de zâmbitor, privindu-i pe copii cum se joacă.“ — Ascultă, Gaston... — Da. Tomoe mai repetă o dată întrebarea pe care i-o pusese de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
joase ale primului sat din drumul lor. Oare cât merseseră? Au ajuns la capătul câmpiei și au început să urce panta muntelui Fujinzan. Deși era mică - nu mai mult de 402 metri -, panta era destul de abruptă. De pe câmpie, cerul părea senin deasupra munților, dar după ce au urcat puțin - cam cât urcaseră și cu o zi în urmă - i-a prins o ploaie măruntă. În dreapta se întindeau lanuri sărăcăcioase. Pe fâșii înguste de pământ, înconjurate de duzi, creștea ceapă verde și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
1937] * CIOCÎRLIA Cântă cineva în nori de zi deodată cu zorile. Cine-o fi? Cântă cineva-n văzduh. E o pasăre? E duh? Numai el o fi, numai el: pământeanul puțintel cu trupul ca bucatele mult lăudatele, cu glasul ca seninul cu sânge ca aminul. Numai el poate fi: Hristosul păsăresc! Cel ce-n fiecare zi se-nalță o dată, biruitor fără fier, din holdă la cer, și descântă păcatele peste toate satele. [1937] * SATUL MINUNILOR Ajuns-am prin pulberi și miriști
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un pom, care-a crescut din mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. LA MÎNĂSTIRE De
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să mă vegheze mereu din Ceruri. Știu că intenția ei fusese să mă consoleze, dar ani de zile după aceea nu m-am mai gîndit la asta decît atunci cînd făceam sex. Pierdută În extaz alături de iubitul meu, vedeam din senin, spre oroarea mea deplină, cum mama se uita la mine din Rai și trăgeam grăbită pilota ca să ne acopăr pe amîndoi. Chiar În timp ce ședeam În birou, ascultînd-o pe doamna Dickinson cum Își continua monologul tragic, mi-am Închipuit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]