4,438 matches
-
ca lumea, curat meșteșugit, să iubească și să prețuiască poveștile, doinele, urările și toate cântecele și zicătorile pline de tâlc ale istețului nostru popor. Acolo va descoperi acea frumusețe ademenitoare și plină de farmec a gândurilor care izvorăsc din adâncul simțirii omenești. Acolo va găsi inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor de moarte, aici blajin, aici îndârjit, priponitor
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței, cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra lumii. Comparatul abstract (= obiect polemic) este relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine devalorizantă. De pildă, asertând în registru ironic că "simțirea" unui filozof "fuge ca un gaz gâtuit într-o țeavă îngustă, pe la robinete și curbe...", în afara poziției ideologice pe care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de sărăcie, părinții nu au timp să analizeze efectele nocive ale filmelor pline de violență, de scene indecente care adâncesc criza morală în societate 216. Tinerii preiau adesea necritic mòde și modele 217 care le afectează modul de gândire, simțire, acțiune, trăire, care slăbesc cultura națională. Sociocultura unei societăți se construiește pas cu pas, prin socializarea din familie, școală, comunitate, prin instituții culturale, prin mass-media. Dacă familia este săracă, sărăcia îi va dirija scala de valori, îi va contura aspirațiile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pe o temelie sigură. Filosofii definesc știința o disciplină care nu poate fi zdruncinată de rațiune. Este oare o altă stare adevărată ca aceasta, în afară de credința în Dumnezeu, al cărei Dascăl este singur Cuvântul? Eu nu cred! Teofrast spune că simțirea este începutul credinței; și de la simțire, începuturile credinței se întind spre rațiunea și mintea care se găsesc în sufletul nostru (Teofrast, Fragm. 13, Wimmer, III, 162). Cel care crede, deci, în dumnezeieștile Scripturi, având prin ele și judecată sigură, primește
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
știința o disciplină care nu poate fi zdruncinată de rațiune. Este oare o altă stare adevărată ca aceasta, în afară de credința în Dumnezeu, al cărei Dascăl este singur Cuvântul? Eu nu cred! Teofrast spune că simțirea este începutul credinței; și de la simțire, începuturile credinței se întind spre rațiunea și mintea care se găsesc în sufletul nostru (Teofrast, Fragm. 13, Wimmer, III, 162). Cel care crede, deci, în dumnezeieștile Scripturi, având prin ele și judecată sigură, primește dovadă învederată glasul lui Dumnezeu, Care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vedem cu ochii trupului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. LXIII, V, în PSB, vol. 22, p. 298) „Dar eu socotesc și sfânta noastră credință ca fiind un fel de vedere, a inimii mai presus de toate simțirile și de toate înțelegerile, ca una ce întrece toate puterile înțelegătoare ale sufletului nostru. Și numesc credință nu mărturisirea binecredincioasă, ci întemeierea neclintită pe ea și pe cele făgăduite de Dumnezeu. Căci, cum vedem prin ea cele făgăduite în veacul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată de Hristos și încredințată apostolilor, dreapta credință ar trebui să nu fie socotită altceva decât glasul și autoritatea lui Dumnezeu, care are în sine glasul și simțirea lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea a VI-a, cap. V, 1, în PSB, vol. 57, p. 837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
184) „Socotesc că de nicăieri nu-i vine sufletului o atât de grabnică și de întinsă sporire ca din credință. Iar credința numesc nu pe cea simplă, în Dumnezeu și în Fiul Său cel Unul-Născut, ci pe cea plină de simțire, cu care cunoaștem că sunt adevărate făgăduințele lui Hristos pe care le-a făgăduit și gătit celor ce-L iubesc pe El, ca și amenințările și muncile iadului, cele gătite diavolului și slugilor lui<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rațională sau prin lucrarea credinței? Și ce e mai întâi: lucrarea credinței sau dovedirea rațională? Iar aceia răspunzând că mai întâi e lucrarea credinței și aceasta e cunoștința sigură, Antonie a zis: Bine ați spus. Căci credința se naște din simțirea sufletului, iar argumentarea rațională, din meșteșugul celor ce construiesc. Drepte aceea, cei ce au lucrarea credinței nu au nevoie de dovedirea rațională sau poate că le e de prisos. Și de fapt, ceea ce noi înțelegem prin credință, voi încercați să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fapt mintea noastră. (n. s. 2073, p. 1099) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a douăsprezecea, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 1099) Credința, cunoașterea și știința „Patru sunt cele din care rezultă adevărul: din simțire, minte, știință și supoziție; mintea, prin natura ei, este prima; simțirea este în noi și în raport cu noi; din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a douăsprezecea, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 1099) Credința, cunoașterea și știința „Patru sunt cele din care rezultă adevărul: din simțire, minte, știință și supoziție; mintea, prin natura ei, este prima; simțirea este în noi și în raport cu noi; din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința, după ce s-a slujit de simțuri, lasă în urma ei supoziția, se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a douăsprezecea, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 1099) Credința, cunoașterea și știința „Patru sunt cele din care rezultă adevărul: din simțire, minte, știință și supoziție; mintea, prin natura ei, este prima; simțirea este în noi și în raport cu noi; din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința, după ce s-a slujit de simțuri, lasă în urma ei supoziția, se grăbește spre realitățile cele nemincinoase și poposește în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
știința „Patru sunt cele din care rezultă adevărul: din simțire, minte, știință și supoziție; mintea, prin natura ei, este prima; simțirea este în noi și în raport cu noi; din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința, după ce s-a slujit de simțuri, lasă în urma ei supoziția, se grăbește spre realitățile cele nemincinoase și poposește în adevăr. Dacă va spune cineva că știința, în unire cu rațiunea, poate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Patru sunt cele din care rezultă adevărul: din simțire, minte, știință și supoziție; mintea, prin natura ei, este prima; simțirea este în noi și în raport cu noi; din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința, după ce s-a slujit de simțuri, lasă în urma ei supoziția, se grăbește spre realitățile cele nemincinoase și poposește în adevăr. Dacă va spune cineva că știința, în unire cu rațiunea, poate demonstra
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se cuvine să știm că credința și lucrările ei sunt mai înalte decât cunoștința. Și că însăși cunoștința se desăvârșește în credință și dobândește putere să urce în sus și să simtă pe Cel ce este mai înalt decât toată simțirea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cunoștința cu metodele ei, când rămâne la scopul ei adevărat de cunoaștere a naturii, nu numai că se face premergătoare a credinței, ci urcă, pe treptele ei mai înalte, împreună cu credința. Hotarele ei se înmoaie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu metodele ei, când rămâne la scopul ei adevărat de cunoaștere a naturii, nu numai că se face premergătoare a credinței, ci urcă, pe treptele ei mai înalte, împreună cu credința. Hotarele ei se înmoaie, devin transparente, elastice. Atunci cunoașterea devine simțire, sau contact direct cu cele mai presus de cunoașterea metodică, dar mai presus de orice simțire, adică de orice contact al simțurilor noastre cu lucrurile, dar și de simțirea sufletească, prin care trăim presiunea unor realități nevăzute. Transcendența lui Dumnezeu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se face premergătoare a credinței, ci urcă, pe treptele ei mai înalte, împreună cu credința. Hotarele ei se înmoaie, devin transparente, elastice. Atunci cunoașterea devine simțire, sau contact direct cu cele mai presus de cunoașterea metodică, dar mai presus de orice simțire, adică de orice contact al simțurilor noastre cu lucrurile, dar și de simțirea sufletească, prin care trăim presiunea unor realități nevăzute. Transcendența lui Dumnezeu se conciliază cu certitudinea unei legături ale noastre cu El. Avem aci cel mai fundamental paradox
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credința. Hotarele ei se înmoaie, devin transparente, elastice. Atunci cunoașterea devine simțire, sau contact direct cu cele mai presus de cunoașterea metodică, dar mai presus de orice simțire, adică de orice contact al simțurilor noastre cu lucrurile, dar și de simțirea sufletească, prin care trăim presiunea unor realități nevăzute. Transcendența lui Dumnezeu se conciliază cu certitudinea unei legături ale noastre cu El. Avem aci cel mai fundamental paradox. Pe aceste trepte superioare credința e și cunoștință, sau cunoștința e și credință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii. Începe să se tocească, să se sclerozeze spiritual. Începe să nu mai fie viu, începe să moară. Cade din simțirea planului dumnezeiesc care-l face liber, din planul vibrant al Duhului, în cel al automatismului naturii, încetând să mai fie el însuși. Se afirmă iarăși importanța lui acum și a lui astăzi, importanța de a împlini în această clipă ceea ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
si nu identice, cu pu terile. Relația de tipul actualizatoraactualizat, spune Pasnau, poate lua mai multe forme, printre care și forma unei relații de cauzalitate eficientă, unde specia face că puterea cognitivă să aibă un anumit efect, anume înțelegerea sau simțirea unui obiect. Pe lângă faptul că speciile sunt diferite de puterile cognitive, sunt diferite și de starea lor de a fi în act, ceea ce înseamnă că relația dintre specii și puteri nu poate fi una cu caracter cognitiv, ci pur și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mediul, producându-i după caz modificări imateriale, intenționale sau materiale, speciile intra în contact cu organele de simt, devenind specii sensibile. Că și în cazul mediului, în organele de simt, speciile sensibile provoacă o serie de modificări care conduc la simțirea propriu-zisă a calităților particulare ale obiectului extramental. Un exemplu pentru procesul cunoașterii care urcă până la nivelul simțurilor externe ar putea lua următoarea formă: o felie de prăjitură transmite prin aer aroma să, culorile cremelor care intră în compoziția să și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
venire, Ție îți aducem de toate și pentrutoate cele ale Tale dintru cele ale Tale!”.Lucrarea Duhului Sfânt invocat este mai mult decât Jertfa cadeschidere a ochilor pentru a privi prin catapeteasma trupului Săudincolo, în Sfânta Sfintelor, fiind vorba de simțirea aceluiași Hristossemănat de El Însuși în ei ca o mângâiere a înfierii părintești, înipostaza lor de fii a lui Dumnezeu prin rugăciunea lor ca „înviați”în Hristos și având „putere de a se face fii ai lui Dumnezeu”, putere„de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ortodoxe se aratălămurit că Sfintele Taine anticipează proslăvirea în viitor<footnote J. Tyciak, Gegenwart des Heils in den Östlichen Liturgien, Freiburg, 1968, p. 38. footnote>. În concluzie, putem spune că Simbolul niceo-constantinopolitanrămâne Crezul cel mare al Bisericii. În el găsim simțirea autentică aBisericii apostolice, iar Biserica ecumenică și l-a ales în secolul al IV-leaca pe un „nor umbros”, care să protejeze viața și spiritualitatea ei,pentru „șederea” ei în Hristos în chip apostolic și care împreună cu„sângele martirilor” din primele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prea mult ca niște sunete, Neauzite pân-atunci de dânșii, Să le-asurzească în zadar urechea. Ș apoi, de ce să ne mirăm atâta Că oamenii, având și glas și limbă, Au pus la lucruri nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]