4,326 matches
-
romantice și dincolo de, au fost influențați în mod special de Simfonia a IX-a de Beethoven. O temă importantă în finalul compoziției de Johannes Brahms "Simfonia 1 în do minor" este legată de "Oda bucuriei", tema din ultima mișcare a simfonia a IX-a de Beethoven. Atunci când acest lucru a fost subliniat de Brahms, el are reputația de a replicat "Orice prost poate vedea asta!" În notele de deschidere a celei de-a treia deplasări a simfoniei sale nr. 9 ("New
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
din ultima mișcare a simfonia a IX-a de Beethoven. Atunci când acest lucru a fost subliniat de Brahms, el are reputația de a replicat "Orice prost poate vedea asta!" În notele de deschidere a celei de-a treia deplasări a simfoniei sale nr. 9 ("New World"), Antonín Dvořák aduce un omagiu scherzo-ului acestei simfonii. De asemenea, Béla Bartók împrumută motivul deschiderii scherzo-ului din simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre legende este că Compact Disc a fost în
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
fost subliniat de Brahms, el are reputația de a replicat "Orice prost poate vedea asta!" În notele de deschidere a celei de-a treia deplasări a simfoniei sale nr. 9 ("New World"), Antonín Dvořák aduce un omagiu scherzo-ului acestei simfonii. De asemenea, Béla Bartók împrumută motivul deschiderii scherzo-ului din simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre legende este că Compact Disc a fost în mod deliberat conceput pentru a avea un timp de 74 de minute de cântec
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
prost poate vedea asta!" În notele de deschidere a celei de-a treia deplasări a simfoniei sale nr. 9 ("New World"), Antonín Dvořák aduce un omagiu scherzo-ului acestei simfonii. De asemenea, Béla Bartók împrumută motivul deschiderii scherzo-ului din simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre legende este că Compact Disc a fost în mod deliberat conceput pentru a avea un timp de 74 de minute de cântec, în scopul de a adapta lungimea simfoniei a IX-a de
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
deschiderii scherzo-ului din simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre legende este că Compact Disc a fost în mod deliberat conceput pentru a avea un timp de 74 de minute de cântec, în scopul de a adapta lungimea simfoniei a IX-a de Beethoven. Kees Immink, inginer șef Philips, care a dezvoltat CD-ul, reamintește că un remorcher-de-razboi comercial între partenerii de dezvoltare, Sony și Philips, a dus la o așezare într-un format neutru cu diametrul de 12
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
IX-a de Beethoven. Kees Immink, inginer șef Philips, care a dezvoltat CD-ul, reamintește că un remorcher-de-razboi comercial între partenerii de dezvoltare, Sony și Philips, a dus la o așezare într-un format neutru cu diametrul de 12 cm. Simfonia a 9-a, cu cor de însoțire, este cântată în mod tradițional de-a lungul istoriei Japoniei în timpul sărbătorilor de Anul Nou. În decembrie 2009, de exemplu, au existat 55 de spectacole simfonice de diferite orchestre și coruri în Japonia
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
9-a, cu cor de însoțire, este cântată în mod tradițional de-a lungul istoriei Japoniei în timpul sărbătorilor de Anul Nou. În decembrie 2009, de exemplu, au existat 55 de spectacole simfonice de diferite orchestre și coruri în Japonia. Introducerea simfoniei a IX-a a avut loc în Japonia datorită soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
și coruri în Japonia. Introducerea simfoniei a IX-a a avut loc în Japonia datorită soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, deoarece Germania a fost un aliat
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, deoarece Germania a fost un aliat al Japoniei. După război, orchestrele și corurile, în curs de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției din Japonia, au promovat spectacole ale piesei în jurul Anului Nou, din cauza popularității
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
sens, deoarece Germania a fost un aliat al Japoniei. După război, orchestrele și corurile, în curs de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției din Japonia, au promovat spectacole ale piesei în jurul Anului Nou, din cauza popularității de muzică cu publicul. În 1960, simfonia de Anul Nou a devenit mult mai răspândită. "Oda bucuriei" a fost dirijată de mulți dirijori celebri, dintre care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein. "Oda Bucuriei" - orchestră "Symphony No. 9 for piano - Cipryen Katsaris" Manuscrisele lui Beethoven
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
strunind încheieturile acestei lumi ieșită din țâțâni / și-n prima noapte / mai liniștită parcă / miresmele de brad rătăcitoare / căzură peste oraș («aici ne naștem iar și nu ne mai retragem..." (HFp, 33 sq.). Grigore Hagiu este un creator de veritabile simfonii poematice, tot o simfonie fiind și suita de poeme turnate în formă fixă, "Sonete", volum publicat în 1978, despre care Victor Felea consemnează: « Cele o sută unul sonete se constituie într-un mare poem unitar, fără ca bucățile, considerate separate, să
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
ieșită din țâțâni / și-n prima noapte / mai liniștită parcă / miresmele de brad rătăcitoare / căzură peste oraș («aici ne naștem iar și nu ne mai retragem..." (HFp, 33 sq.). Grigore Hagiu este un creator de veritabile simfonii poematice, tot o simfonie fiind și suita de poeme turnate în formă fixă, "Sonete", volum publicat în 1978, despre care Victor Felea consemnează: « Cele o sută unul sonete se constituie într-un mare poem unitar, fără ca bucățile, considerate separate, să-și piardă relieful propriu
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
cele mai apreciate cântărețe de concert ale vieții muzicale românești. Contribuțiile sale interpretative în redarea "Liedurilor Wesendonck" de Wagner, a "Celor din urmă patru cântece" de Richard Strauss, a partidei solistice din "Missa în do minor" de Mozart sau din "Simfonia a IX-a" de Beethoven, prezentarea în versiune de concert a monodramei "Erwartung" ( Așteptarea) de Arnold Schonberg sau a unor extrase din "Wozzeck" de Alban Berg se înscriu ca momente memorabile în experiența muzicală a celor care au avut privilegiul
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
găzduiește una din variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi”. Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, așa cum îi plăcea lui să fie totul, frumos și modest, noblețea și eleganța stilului fiind sesizabile mai ales în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă de află diverse volume, de la cele despre antichitatea greacă și latină până la literatura franceză a secolelor XVI - XVIII. Portrete ale membrilor familiei, păstorași și țărănci, ca și peisajele grigoresciene cu
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
denumită mai târziu în unele reproduceri "". Compoziția prezintă în două planuri două sănii acoperite cu covoare multicolore și țărani în costume tradiționale. Cromatica aleasă în reprezentarea costumelor și a covoarelor a fost identificată de către critica plastică ca fiind o adevărată simfonie a culorilor proiectate pe fundalul omogen al unei nesfârșite câmpii pe care s-a așternut zăpada. Comentariile critice au observat că pictorul a folosit în execuția imaginii, în mod similar lucrării "Sosirea invitaților", două tehnici și viziuni la care a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
avut multe compoziții de diferite genuri muzicale - majoritatea rămase în manuscris și depozitate de fiul său, prof. de muzică Leonida Brezeanu, la Arhivele de Stat ploieștene - la Filarmonica de Stat din Ploiești au ajuns doar două lucrări importante ale compozitorului: "Simfonia ploieșteană", interpretată în premieră prin anii '50, și opera în doua acte "Corina", nepusă în scenă, datorită libretului care a fost etichetat ca plin de aluzii politice antidemocratice. Paralel cu activitatea didactică, alături de prietenul său, compozitorul Paul Constantinescu, profesorul Emil
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
România Cultural. În iunie 2013, proiectul “ Pentru ce mergem la Operă?”, gândit de Fundația Calea Victoriei împreună cu Tiberiu Soare, este premiat în cadrul Galei Societății Civile 2013, secțiunea “Artă și cultură”. "„Românce”" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare, Ruxandra Donose (2014) "George Enescu- Simfonia a II-a op. 17 în La" "major" - Orchestră Națională Radio, Tiberiu Soare (2013) ""„"O, ce veste minunată! - Colinde românești”" - Angela Gheorghiu, alături de Orchestră Națională Radio (dirijor Tiberiu Soare), Corul Național de Cameră Madrigal (dirijor Virgil Popescu) și Corul Accoustic
Tiberiu Soare () [Corola-website/Science/309341_a_310670]
-
cu care a realizat circa 450 de concerte și multe seri de operă și înregistrări pe discuri și pe peliculă. În 1967 a fost declarat "Dirijor de onoare" ("Ehrendirigent") a acestei orchestre. Printre realizările sale de bătrânețe se numără integrala simfoniilor lui Mozart, încheiată în 1974. În decursul lungii sale cariere, de aproape șase decenii, Karl Böhm a primit o serie întreagă de premii, între care cele mai reprezentative au fost cele două premii Grammy (Grammy Award), primul în 1965 (Best
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
lucrări simfonice ale sale sunt la scară foarte mare, adeseori folosind soliști vocali sau coruri pentru a îmbogăți orchestra foarte mare. Aceste lucrări erau adesea controversate la premiere, iar unele au primit cu greu acceptarea critică și publică. Excepție fac Simfoniile nr. 2, nr. 3 și premiera triumfătoare a Simfoniei nr. 8 în 1910. Institutul Internațional a fost înființat în 1955 pentru a onora viața și opera compozitorului. Familia Mahler provenea din partea estică a Boemiei și era de condiții umile; bunica
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
adeseori folosind soliști vocali sau coruri pentru a îmbogăți orchestra foarte mare. Aceste lucrări erau adesea controversate la premiere, iar unele au primit cu greu acceptarea critică și publică. Excepție fac Simfoniile nr. 2, nr. 3 și premiera triumfătoare a Simfoniei nr. 8 în 1910. Institutul Internațional a fost înființat în 1955 pentru a onora viața și opera compozitorului. Familia Mahler provenea din partea estică a Boemiei și era de condiții umile; bunica lui Mahler a fost vânzătoare ambulantă. La acea vreme
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
scrisoare lui Hellmesberger, în care își cerea iertare. Asista la conferințele ocazionale ale lui Anton Bruckner și, deși nu a fost niciodată elevul său, a fost influențat de el. Pe 16 decembrie 187,7 a asistat la premiera dezastruoasă a Simfoniei nr. 3 a lui Bruckner, în care compozitorul a fost huiduit și cea mai mare parte a audienței a plecat în timpul concertului. Mahler, împreună cu alți colegi, a realizat o versiune pentru pian a Simfoniei, pe care i-a prezentat-o
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
a asistat la premiera dezastruoasă a Simfoniei nr. 3 a lui Bruckner, în care compozitorul a fost huiduit și cea mai mare parte a audienței a plecat în timpul concertului. Mahler, împreună cu alți colegi, a realizat o versiune pentru pian a Simfoniei, pe care i-a prezentat-o lui Bruckner. Împreună cu mulți alți studenți la muzică ai generației sale, Mahler a fost vrăjit de Richard Wagner, deși el era mai mult interesat de muzica lui Wagner decât de punerea pe scenă. Nu
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
în Kassel, este bazat pe versuri proprii, deși primul poem, "Wenn mein Schatz Hochzeit macht" („Când iubita mea se mărită”), urmează îndeaproape textul unui poem din "Wunderhorn". A doua și a patra melodie din ciclu au fost incluse în prima simfonie, pe care Mahler a finalizat-o în 1888, la apogeul relației sale cu Marion von Weber, lucrare inițial compusă ca un poem simfonic în cinci părți, cu un conținut programatic. Una din aceste părți, "Blumine", ulterior eliminată, este bazată pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
din aceste părți, "Blumine", ulterior eliminată, este bazată pe un pasaj din lucrarea "Der Trompeter von Säkkingen". După ce a finalizat-o, Mahler a compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
compus "Totenfeier", un marș funebru de 20 de minute, care mai târziu va deveni prima parte a Simfoniei nr. 2. Au existat speculații frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]