3,952 matches
-
București, 2002; Dublu CD, București, 1998; Postmodernismul românesc, București, 1999; Jurnal, București, 2001; Enciclopedia zmeilor, București, 2002; Plurivers, I-II, postfață Paul Cernat, București, 2003; Sonete noi și vechi, București, 2003; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, București, 2003; Cincizeci de sonete cu cincizeci de desene originale (în colaborare cu Tudor Jebeleanu), Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Dobrescu, Foiletoane, III, 51-54; Tartler, Melopoetica, 181-186; Pop, Jocul, 416-428; Grigurcu, Existența, 492-498; Micu, Limbaje, 111-117; Munteanu, Jurnal, IV, 221-225; Simion, Scriitori, IV, 478-498; Crohmălniceanu, Al
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987), fără a schimba profilul poetului (în sensul că aceleași „imagini din copilărie”, aceeași nostalgică durere după iubita demult pierdută apar și aici), reușesc totuși să mute accentele. În schimb, volumul Sonete (1996) impune nu doar un veritabil meșteșugar al versului, ci și un poet grav, iremediabil trist, care-și pune întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde cititorii cu o carte
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
și nuci în buzunare, București, 1980; Solia, București, 1980; Portretul focului, București, 1983; Mic tratat de melancolie, București, 1984; Peisaj de vânătoare, București, 1987; Un delfin, trei copii și mai multe peripeții, București, 1988; La ceas de mirări, București, 1991; Sonete, București, 1996; Într-o barcă de fildeș, București, 1996; Cenușă în unduire, București, 1999; Fântâna din lacrimă, București, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Chirilă, „Agora”, RL, 1969, 11; Octavian Voicu, „Agora”, ATN, 1969, 5; Ion Oarcăsu, „Orientalia”, RL, 1970
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate ce îngăduie și câte o inflexiune de umor, sonetele - înmănuncheate în Scrieri lirice, 1973 - întrețes îngândurări de convenție (despre deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
spontaneitatea și capacitatea asociativă. Perceperea lumii prin intermediar cultural, sfidarea tabuurilor, umorul negru orientează și selecția textelor traduse. Capacitatea de invenție lingvistică este cu totul remarcabilă. Inventatoare a unei limbi personale, visată de toți poeții, „limba spargă” C. scrie un sonet, o baladă, un bocet, o imprecație ce dovedesc că starea de poeticitate este esențialmente muzicală, independentă de sens ori de forma impusă a expresiei: „Au înmorit drametice miloave/ sub racul catinat de niturași/ Atâția venizei de bori mărgași.../ Atâtea aene
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
literatură pentru copii: Vine, vine primăvara... (1981), Strugur dulce, lan de aur (1983), Despre-o viță și-o bobiță... (1986) ș.a. SCRIERI: Sărutul soarelui, Chișinău, 1965; An neobișnuit, Chișinău, 1967; Struguri în amiază. Oameni și locuri din Moldova, Chișinău, 1968; Sonetele câmpiei, Chișinău, 1970; Firul Ariadnei, Chișinău, 1970; Cântece de-acasă, Chișinău, 1971; Diminețile Patriei. Oameni și locuri din Extremul Orient, Chișinău, 1976; Alte cântece de-acasă, Chișinău, 1978; Vine, vine primăvara..., Chișinău, 1981; Strugur dulce, lan de aur, Chișinău, 1983
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor și încruntărilor din lirica de elan amoros și ifos
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre vizuale eterogene, derivând din experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă a poemelor, marcate pe de o parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941) marchează un regres în privința laturii imagistice, suitele metaforice simplificându-se, diminuându-se numeric și cedând locul unui lirism din ce în ce mai discursiv (Augustin Meaulnes, Amintirea fără seamăn, Andersen), centrat pe o tematică sentimentalist-romantică, a regretului după copilăria pierdută și
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în realitatea timpului, prin care autorul își contrazice frecvent convingerile exprimate în Ars poetica („Năvod aruncă-ți viața și inima să prindă/ Din crișuri de imagini, poeme, pești de aur!”). În cărțile următoare (Curent continuu, 1968, Ținută de seară, 1970, Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
poeme, pești de aur!”). În cărțile următoare (Curent continuu, 1968, Ținută de seară, 1970, Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
muzician genial: George Enescu, București, 1944; Inițiere muzicală, București, 1946; Poeme, București, 1966; Acul de cravată, București, 1966; Poezii, pref. Camil Baltazar, București, 1968; Curent continuu, București, 1968; Ținută de seară, București, 1970; Trezirea faunului, pref. Șerban Cioculescu, București, 1973; Sonete, București, 1975; Cântece finale de faun, pref. Șerban Cioculescu, București, 1977; Poezii. 1928-1977, îngr. Elis Bușneag, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1986. Traduceri: B. Champigneulle, Istoria muzicii, București, 1942. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, III, 48-65; Cicerone Theodorescu, „Cântările răsăritului”, „România literară
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
fire de boem a fost G., tânăr poet sortit unei dispariții pretimpurii. În scurta lui viață a scris destul de mult, se pare că a și tradus (din Petrarca, Heine, Musset), însă nu a apucat să publice decât trei plachete - Cântece, Sonete, Versuri -, toate în același an, 1915. După trei zile de la apariția lor în librării, anxiosul autor și le-a retras. Gestul presupune un scrupul care, din păcate, nu e susținut de o înzestrare pe măsură. Rareori destins și surâzător, poetul
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
e susținut de o înzestrare pe măsură. Rareori destins și surâzător, poetul este, în stihurile lui de simțire romantică, un sceptic, părăsit de iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
resimt înrâuriri baudelairiene. Într-un comentariu din „Literatorul” (1918), Tudor Vianu detecta, în încercările lirice ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918, 260; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114; Bibliografia românească modernă, II, pref. Gabriel Ștrempel
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918, 260; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114; Bibliografia românească modernă, II, pref. Gabriel Ștrempel, București, 1986, 477. F.F.
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
în atitudinea publicistică și în calitatea mijloacelor satirice întrebuințate au fost G. Dem. Teodorescu (Ghedem), C. Cristescu (a semnat Cocris, Sir Kock, Zaplan), Demetru Constantinescu-Teleor, Constantin Gh. Hristodorescu și, bineînțeles, Caragiale, a cărui colaborare începe în decembrie 1873, cu un sonet dedicat baritonului italian Agostino Mazzoli. Caragiale continuă să scrie în anii următori cronici umoristice și literare, versuri, epigrame, știri și anunțuri; multe texte, nesemnate, nu-i pot fi atribuite cu toată siguranța, scriitorul aflându-se într-o perioadă de formare
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]
-
debutat la revista „Contemporanul” în 1955 și editorial, cu volumul Pentru dreptate se aprinse focul, apărut în 1977. A mai folosit pseudonimul Petre Gigea-Gorun. A colaborat la „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Rațiunea”, „Historica” (Dolj), „Mozaicul” ș.a. G. actualizează sonetul în volumele Pentru dreptate se aprinse focul, Căldura vieții (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) și rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se definește ca poet al tradiției, al universului pierdut
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
1979; Amintiri de acasă, București, 1981; La poarta vremii, Craiova, 1981; Adolescenți de altădată, Craiova, 1988; Oameni și evenimente craiovene, Craiova, 2001; Despre Craiova cu dragoste, Craiova, 2001; Rondeluri, Craiova, 2001; Din însemnările unui ambasador român la Paris, Craiova, 2002; Sonete sentimentale, Craiova, 2002; Întâlniri cu scriitori și alți oameni de cultură, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2003; Lumini de amurg - Dusk Fires, ed. bilingvă, tr. Axel H. Lenn, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Evocare și notație, RL, 1978, 11; Mihai
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
Fires, ed. bilingvă, tr. Axel H. Lenn, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Evocare și notație, RL, 1978, 11; Mihai Duțescu, Poezii evocatoare, R, 1978, 15; Fănuș Băileșteanu, „Căldura vieții”, RL, 1979, 17; Firan, Profiluri, I, 378-380; Marian Barbu, Permanența sonetului, LCF, 2002, 19. T.N.
GIGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
româno-evreiești: dr. Moise Gaster. Medalioane sunt dedicate lui M. Gaster, I. Negreanu și lui Enric Furtună (cu un fragment din romanul, în curs de apariție la acea dată, Meletie Jidovul). Natan Bistritzki propune un fragment dramatic. Camil Baltazar traduce din Sonetele venețiene ale Clarei Blum. D.B.
ALMANAHUL EVREIESC ILUSTRAT PENTRU ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285283_a_286612]
-
, publicație care apare la București, într-un singur număr, pentru anii 1924-1925, editată de ziarul „Rampa nouă ilustrată”. Versuri dau B. Nemțeanu, Const. Argeșeanu, Radu Gyr (Sonetul unui basm medieval). Proză semnează Victor Eftimiu, Const. Argeșanu (sub pseudonimul Ion Brambură) și Sergiu Milorian, teatru - Victor Rodan. La compartimentul traducerilor se rețin un fragment din romanul lui Dostoievski, Amintiri din casa morților, o scenetă de Arthur Schnitzler, un
ALMANAHUL „RAMPA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]