5,168 matches
-
Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându-se către locuință, aflată la nu mai mult de un kilometru depărtare. După câteva zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu rău. Nu se lovi. Doar, se umplu, pe haină, de puțină zăpadă afânată. Reintră în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pedepsei. Pentru ca, de aici, fiecare om, pe viitor, din oricare colț al globului pământesc, să tragă concluziile care se impun: muncă din partea tuturor, cinste și corectitudine, și, de asemenea, răsplată pe măsură, tuturor, de pretutindeni, și oricând! SINDROMUL TANDREȚII După ce sorbi câteva înghițituri de apă, din orificiul micii fântâni arteziene de pe marginea șoselei, drumețul se așeză pe banca de alături, să se odihnească puțin. Bătea un vântuleț parfumat cu miros de flori de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rescriu, și originalul îl pun la loc, unde l-am găsit. În capătul acestei crenguțe, de pe iarba verde, de alături. Așa și procedează. Se ridică, mai pe urmă, și, după ce înfinge fila de jurnal în capătul crenguței, se ridică, mai soarbe câteva înghițituri de apă, din minusculul orificiu al fântâniței arteziene, și-și continuă, apoi, călătoria. Vântulețul nu încetează să răspândească miros de flori de vișin. Soarele arde, acum, ceva mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dulăpiorul din camera în care s-a desfășurat pomenitul praznic, a trecut, în fruntea noastră, pragul celei de a doua încăperi - de fapt, un salon de dansîn toată puterea cuvântului... dar... să nu uit.Anterior ieșirii dinîncăperea destinată prăznuirii, am sorbit, cu toții, femei și bărbați, care ne aflam de față, câte un burduhănos pahar cu vin alb, de rară bunătate. Mie, mi-a umplut paharul, popa, zicând: n-am turnat, încă, niciodată,în cariera mea, un prozator. Mata ești primul. Nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ceva s-aîntâmplat. În profesor s-a declanșat o gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după Lola lui. Și i-o sorb din priviri. Și i-ar îngurgita-o, firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece prin minte, sfârșitul care a survenit, la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Desen inerțial Ești poezie, azi ți-am descoperit curbura sculpturală într-un erotism simbolic. Te-am sorbit în gândul răvășit dizolvat cu violetele de Parma, spulberat în deznădejdea dorințelor noastre. Ametistul ochilor tăi încrucișat cu realitățile lubrice năvălea, n-am recunoscut umbra violată în amalgamul atracțiilor nestăpânite. Încurcați, tipărim continuu, niciodată nu vom avea aceeași polaritate.
Desen iner?ial by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83711_a_85036]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
În gînd, le distribui la iuțeală, nu degeaba era scamator: nu, pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și copiii. Dar pe urmă, cînd a ieșit soarele și au Început să se Înșiruie minunatele ore de azur și cînd langusta cu gustul sărat Îi făcu să se poată bucura de mare prin toate cele cinci simțuri, Juan Lucas sorbi o Înghițitură din vinul alb sec, Își rotunji buzele lui hispanice pentru a lăuda vinul și Începu conversația Într-o franceză impecabilă. Domnișoara care-i făcea injecții lui Julius era bolnavă, de aceea venise Palomino. Sosi Într-o după-amiază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
boala, așa că era mai bine să nu afle nimeni și În nici un caz medicii și practicantul care venise pentru injecții. Palomino se ridică În picioare cînd Îi văzu intrînd, la Julius nici nu se uită, În schimb pe Vilma o sorbea din ochi. „Cui trebuie să-i facă injecția?“, Întrebă. Știa foarte bine că era vorba de băiat, dar voia s-o audă pe ea spunînd asta, pentru a-i putea răspunde: ce păcat, profitînd de cele cîteva raze de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorcea În fugă cu paharul plin ca să nu piardă nici o clipă stînd departe de Susan, pasiunea vieții lui. Și se serviră apoi vinuri roșii franțuzești și deserturi și lichioruri și strălucitul tînăr bea cîte un pahar din fiecare și o sorbea din ochi pe Susan, nu-l mai lăsa pe Lastarria să plaseze nici un cuvînt. Și mai voia să și danseze și cerea să dea muzica puțin mai tare, fiindcă nu se auzea bine afară, acum cînd ieșiseră cu toții pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat după aceea zîmbea și-i cerea să Înceapă din nou. Și Julius parcă Își găsea inspirația, trăgea În piept mirosul detergentului cu care se ștergea claviatura și o adora; o sorbea din ochi, Îi căuta zîmbetul, ea Îi arăta clapele zîmbind, „hai, Începe“, Îi spunea... My Bony lies over the ocean My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
partide de golf. Se auzea cîte un glas spunînd: „Nu, nu! Azi e rîndul meu să plătesc“ și jucătorii de golf Începeau să plece În grupuri. Juan Lucas ieșea s-o caute pe Susan pe terasă, o săruta și o sorbea din ochi. Se așeza alături de ea și rămîneau cîteva minute În tăcere, contemplînd cum dispar Înghițiți de Întuneric copacii de pe terenul de golf și se Întrerupe dintr-odată vara verde și aurie În care trăiau. Era ca o scurtă recidivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu rîdă de el pe ascuns. „Ai merita să rup o crosă pe fundul tău pentru că m-ai adus aici“, Îi spuse el, zîmbind; se sorbeau din ochi, cînd, Dumnezeu știe cum, Își Încrucișară privirile cu Susana. Juan Lucas o salută și Întoarse capul, ca un copil care nu vrea să vadă mîncarea pe care i-au pus-o dinainte; Susan se prefăcu dintr-odată cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă să se Îmbrace elegant și o duse să danseze pînă la patru dimineața. Au dansat sorbindu-se din ochi toată noaptea. Și au stat de vorbă. Grozav de bine o convinsese, fiindcă a doua zi Susan nu mai voia să audă de nici un cartier de săraci. Doamnele din comitet au văzut-o atît de frumoasă, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama și merită pe deplin să-i audă glasul și cuvintele de laudă și o sorb din ochi cerșindu-i un darling și ea le Împarte la toți acest cuvînt magic și ei se simt deodată mai andaluzi și mai țigani decît sînt și Încep să se Învîrtă În jurul ei ca niște cocoși, declamîndu-i cu glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și sorbindu-se din ochi Își construiau zeci de case bînd gin and tonics și În fiecare găseau loc pentru vreo două-trei din barurile concepute de el și vreo patru-cinci terase visate de ea. Erau zile frumoase; sărbătorile din octombrie se terminaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris. Așezată pe sofa și răsfoind reviste de locuințe și mobile, Își omora timpul pe care Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se revărsa pe pernă, În timp ce cu mîna dreaptă, printr-un efort extraordinar, mami is getting old, darling 1, reușea să apese pe butonul soneriei de lîngă noptieră, chemîndu-l pe chelner ca să le aducă micul dejun sus, așa o să ne putem sorbi din ochi de dragoste toți trei În jurul mesei. Juan Lucas Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea simțea acum din nou, ca În fiecare zi, existența acestei mari iuibiri, care o făcea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas, În baie, nu mai fredona, ci cînta acum de-a binelea sub jetul de apă al dușului matinal și ea Îl asculta cu plăcere. Trei sferturi de oră mai tîrziu, luau micul dejun toți trei În jurul măsuței și se sorbeau din ochi; micul dejun Însemna trei grepfruturi desfăcute pe farfurii, ceștile de cafea cu lapte fierbinte, acuma goale, feliile de pîine prăjită cu unt care mai rămăseseră, impregnate de grăsime și unse cu marmelada pe care aveau să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gustă și se frige și nu se plînge și spune că e foarte bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe cu un zgomot Îngrozitor, ca un om din topor, cu un zîmbet zeflemist văzînd că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit ca un junghi sub becul reumatic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de alta a feței cînd s-a aplecat să soarbă din ceașcă fără să o ridice de pe masă, părul Armindei căzînd pe masă chiar lîngă chifla pe care uitase să i-o Întindă: „mănîncă, domnișorule“, ți-a spus, schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Susan, fermecătoare, care se Îndrepta spre misteriosul salon japonez. Suedeza se Întoarse să vadă ce se petrece, nu pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o Înghițitură de whisky, pe urmă puse paharul pe un spațiu de aer care se transformă Într-o tavă și-o țintui cu privirile cu felul lui special de a privi, fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]