37,791 matches
-
CAPITOLUL I NOȚIUNEA ȘI SPECIFICUL PIEȚEI MUNCII 1. Noțiunea de piață a muncii Viața omului este de neconceput fără muncă. Omul, prin muncă, se integrează În societate, se afirmă printre semeni, se realizează din punct de vedere material și spiritual, creează premisele dezvoltării generațiilor viitoare. Omul s-a diferențiat de animale prin inteligență și modul În care comunică, prin muncă și nu numai. Acesta În căutarea unui trai mai bun a Început să-și folosească calitățile fizice și psihice În vederea
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
percepută ca o acțiune liberă, creatoare, dar și ca o obligație. Termenul poate semnifica și durere sau suferință (fizică sau morală), chiar tortură. Din punct de vedere sociologic, munca, În sens general, este activitatea de producere a bunurilor materiale și spirituale, iar În sens restrâns, reprezintă activitatea de producere de bunuri și servicii recunoscute social și care reprezintă o sursă de venit pentru cei care o prestează. Dreptul muncii nu privește orice formă de muncă, ci numai pe cea subordonată, el
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
permanență dintr-o parte în cealaltă într-un acvariu strâmt, dar, neavând nici el prea multă ținere de minte, chiar crede, cu toată tăria, că străbate oceane! Destul de multă vreme, recunosc, am făcut eforturi să-mi concentrez toate forțele mele spirituale, pentru a nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum ai ademeni cu mâncare animalul fioros nemâncat de multă vreme. În scurt timp, acesta își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a putea privi cu încredere la ea. Să nu uiți vreodată că, în ochii mei, praful nu intră niciodată ușor! Cu toate că el era sănătos, atât trupește, cât și mintal, sănătos și încă puternic în vigoarea vârstei sale, Victor suferea spiritual din ce în ce mai tare, căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca durerea de măsea, care, deși provine de la un mădular atât de mic și ascuns cu totul vederii celorlalți, naște dureri suficient de puternice, încât cu greu le poți trata cu indiferență multă vreme. Dacă, pentru mulți alții, alinarea suferințelor spirituale ar fi fost împlinită cu sprijinul etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și ablațiunea țesuturilor vii din apropierea plăgii cu pricina sunt inevitabile. Cred că este lesne de înțeles cam cum a primit tânărul această neagră veste. Oare care om în viață ar putea primi o astfel de știre, având vii pe buze spiritualele vorbe biblice ale lui Iov: Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! De bună seamă că nu există o astfel de persoană, nu prea cred. Să ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sale... Acest tânăr, pe lângă toate aceste trăsături, avea și ceva mai deosebit, ceva aproape bizar pentru cei mai mulți oameni și cu care ieșea grabnic în evidență: era parcă prea dur în inimă, rece ca gheața și abrutizat din punct de vedere spiritual; în purtarea lui obișnuită, se putea citi foarte multe lucruri stranii... Părea întratât de călit sufletește, încât nu mai simțea aproape deloc frica sau uimirea; era omul care știa să-și mențină aceeași mină mereu și pe care nu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vă referiți, sau printr-o „Înmuiere diplomatică”. Pe de altă parte, fiindcă, după părerea mea, „războiul civilizațiilor” este doar o latură a crizei de azi; și mă tem că nu e cea mai importantă. Pe de altă parte, fiindcă regresul spiritual al lumii de azi e ascuns de progres ( cel tehnic, științific). Ceea ce ar trebui regăsit este „ceva” care să umple golul din omul actual, epuizat de grija confortului și a banilor; un „ceva” care să dea din nou valoare ideii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă să ridice un edificiu al frumosului, armoniei, solidarității, adunând În mănunchi Înalte valori spirituale, Învingând astfel suficiente adversități apărute În cale. Grație acestor oameni remarcabili , promotori ai culturi și spiritualității românești au luat naștere proiecte culturale Îndrăznețe. Amintesc câteva persoane marcante, dedicate trup și suflet revistei „Tecuciul literar-artistic”și, culturii În general: Directorul executiv
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
La „personalități tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958 este arestat Împreună cu fiul său, poetul Sandu Tudor ( devenit ieroschimonahul Daniil de la Rarău) și cu alți membri ai grupării spirituale „Rugul Aprins”. Celor arestați li s-a intentat proces sub acuzația de activitate subversivă.” ( prof. Pohrib Mihail). Tănase Dănăilă realizează un interviu cu Monahul-poet, Ignatie Grecu al cărui mesaj „nu poate fi decât ziditor pentru om”. „Dacă visul unora a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
piramidei au ajuns la un grad de saturație și nu mai privesc În jos, la Întregul lanț trofic! Dacă o verigă dispare, totul se prăbușește. Dar, până să se Întâmple acest lucru, trăiesc În ignoranță și desfătare ( atenție! nu desfătare spirituală, ci materială). Mare păcat! Să strigăm!? Către cine? Haosul este nesfârșit.” „Aveți palmares ales. Cum a fost drumul până aici?” „Drumul n-a fost ușor! Plin de obstacole și capcane, dar Muza nu m-a lăsat singură. A adus În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a fost pasiunea pentru poezie. Citesc multă poezie și Îmi bucur sufletul cu fiecare lectură. Iubesc natura cu Întreaga ei metamorfoză mai mult decât pe mine. În mijlocul naturii simt că trăiesc cu adevărat. Este locul care mă inspiră, mă hrănește spiritual. Un spațiu al miraculosului, al tainelor ce așteaptă să fie descifrate. Muzica și dansul Îmi luminează clipele goale, cenușii, melancolice.” „Un crez al omului?” „Da! Doar unul. Să Încerc să mă Împac cu propria-mi conștiință. „Un crez al sufletului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
crez al scriitorului?” „Scriitorul se așează la masa de scris cu gândul că ceva rămâne În urma sa, măcar un semn al trecerii prin această existență. Sper că va veni un timp când omenirea va pune mai mult preț pe latura spirituală, sper!” „Mesajul care poate salva lumea?” „Nu distrugeți planeta! Redați aromnia și echilibrul acestui spațiu În care vor crește fiii fiilor voștri.! Nu vă condamnați urmașii la o existență plină de suferință!” esență de gânduri și pasiuni Trimis de Irina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
I-am admirat Îndelung, savurându-le superbele culori și parfumul divin. Șederea la bloc este, de cele mai multe ori, un adevărat supliciu, mai ales când ai ca vecini tot felul de creaturi care n-au ajuns la un grad de dezvoltare spirituală... Ce spun eu! Dacă i-ar Întreba cineva ce este „aurul filozofic”, ar spune că cineva nu este normal... și ar fi În stare să te Împroaște cu tot felul de cuvinte izvorâte dintr-o minte Îngustă, dureros de Îngustă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sihastră), care i-a fost dedicat. Scrisul devenise pentru mine un aliat Împotriva suferinței, putând să depășesc astfel multe perioade dificile. Nu cunoșteam drumul spre Cetate. Dar D-zeu mi-a scos În cale un Om de o mare valoare spirituală - M.Borger - care mi-a Îndrumat pașii prin hățișul cuvântului. Astfel, am Început să scriu și să citesc cu o voință de care nu mă știam În stare. Am Început cu: Homer, Platon, Hegel, Schopenhauer, Baudelaire, Schiller, Nietzsche, Pușkin, Goethe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Astfel, Lidia Vrabie, în pagini memorabile, își mărturisește convingerea că cele mai mari bogății ale omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată, reprezentată de Sfânta Biserică, corabia cea sigură care ajunge totdeauna la țărmul ceresc, căci este păstrătoarea credinței celei drepte. În acest context, trebuie să privim și materialul epic cuprins în volumul său de debut, „La lumina candelei”, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei”, adică la lumina spirituală care purifică, care face vizibile înțelesurile profunde ale existenței, care dă valoare ființei, înțelepțind-o, arătându-i calea către adevăr, arătându-i calea cea dreaptă, arătându-i Calea către Lumină. Este aceeași lumină, care face mai ușoară trecerea în lumea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să nu facem rău și să facem bine semenilor noștri.”. Textul se află la limita foarte apropiată cu eseul teologic, de unde și abundența citatelor biblice. „Rugăciunea făcută din inimă” - prima întâlnire cu Biserica, rugăciunea privită ca hrană, ca o pâine spirituală, care amintesc cuvintele Mântuitorului Hristos, adresate diavolului în pustiul Carantaniei, când acesta cu gând ispititor îi oferă pâine, știindu-i slăbiciunea trupească firească după o postire de 40 de zile: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „O lecție de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai mulți pereți, în așa fel, ca să le poată citi toți oamenii și să se gândească la sensul lor. Într-adevăr, aceste cuvinte sunt pline de sens și înțelepciunea lor se referă, atât la lucrurile materiale, cât și la cele spirituale. Iubești mult, multă iubire vei primi, iubești puțin, puțin vei fi și tu iubit. Fie că este vorba de lucruri bune, fie că este vorba de cele rele, cu măsura cu care vei măsura tu altora, cu aceeași ți se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dumnezeu chiar în curtea acestei biserici. Pline de lumină și înțelepciune sunt următoarele cuvinte ale Sfântului Irineu: „Unde este Biserica, acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
opțiunilor de viață care nu cad sub incidența opțiunilor din nucleul central. Comunitarismul face parte dintre noile mișcări sociale care tind spre o „nouă paradigmă socială” (Cotgrove, 1982; Milbrath 1984, apud Marangudakis, 2002) orientată către „o societate ideală de comunități spirituale mici, egalitare și tolerante” (Marangudakis, 2002, p. 43). Este o tentativă de reconciliere a tradiției cu modernitatea, a valorilor morale ca bază a organismului social cu protejarea autonomiei individuale, adusă de modernizare (Etzioni, 1996, pp. xviii, 4). „Comunitatea” implicită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
plimbare, acesta se face că nu înțelege, umblă beat cam două săptămâni, după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare e carne de tun pentru o perioadă. Unii se poartă omenește, își rabdă aventurile și bârfele aferente cu înțelepciune, alții însă se lasă târâți de sentimente până intră în cocina de porci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]