6,757 matches
-
două Își Împărtășiră secretele, visele și viețile. Trecerea vremii nu făcu decît să Întărească această legătură. CÎnd Penélope ajunse la vîrsta adolescenței, erau deja tovarășe de nedespărțit. Jacinta o văzuse pe Penélope Înflorind Într-o femeie a cărei frumusețe și strălucire erau evidente nu numai În ochii ei plini de dragoste. Penélope era lumină. CÎnd băiatul acela enigmatic pe nume Julián sosi În casă, Jacinta băgă se seamă din capul locului că Între el și Penélope circula un curent. O legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coridoare, se priveau de la capetele opuse ale mesei, se atingeau În tăcere, se simțeau În absență. Primele cuvinte le-au schimbat În biblioteca din casa de pe bulevardul Tibidabo, Într-o seară cu furtună În care „Vila Penélope“ era inundată de strălucirea lumînărilor, doar cîteva secunde furate În semiîntuneric, cînd Julián crezu că vede În ochii fetei certitudinea că amîndoi simțeau același lucru, că Îi devora aceeași taină. Nimeni nu părea să bage de seamă. Nimeni, cu excepția Jacintei, care vedea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea strălucirea unor ochi ațintiți asupra lui. S-a Întrebat dacă Julián o să-l recunoască, după șaptesprezece ani și după o boală care scosese și sufletul din el. Silueta s-a apropiat Încetișor, ținînd În mîna dreaptă un obiect strălucitor și alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă a lui Carax. O clipă mai tîrziu, omul fără chip se prăvălea peste Fumero. M-am aplecat și am văzut cum Bea alerga lîngă mine, neatinsă. L-am căutat pe Carax cu privirea ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă intră în iureșul lumii, ea vine să-l înveselească, și dacă se lasă noaptea, ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși mișcă”, spuse profesorul, frecându-și mâinile de satisfacție. Practicanzii apludară. „Dar ce credeați?” vru să exclame Oliver, dar gâtlejul lui transformă vorbirea umană Într-un fel de cârâit, acompaniat de foșnetul de frunze ce se unduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla, ferește-te să-ți vâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă, parcă spori și mai tare. Iată că obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut să ai de-a face cu astfel de creaturi... Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că atunci când îți va veni vremea, ai să simți. Trecură luni, ani și băiatul, ca un miel rămas în urma turmei, era trist și fără nici un chef. - Nu simt nimic! Cei de seama lui se bucurau, care mai de care, de strălucirea tam-tam-urilor, numai el era neadmis în această roată a victoriei. Nu era nimeni supărat ca el. Tatăl se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
această roată a victoriei. Nu era nimeni supărat ca el. Tatăl se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu plantele, se duse la Copacul Gros care deseori îl sfătuia. - De ce Norai nu poate fi ca noi? - Pentru că cea de-a cincea roată a
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
acțiunile lui. Subconștientul este determinatorul ce nu abdică de la calea de îndreptar. Omul iertând se dezleagă ajungând la starea subconștientă. Aici se cunoaște ca dreptorânduitor a toate și a tot. Dumnezeu a creat omul din Adevăr spre a-i arăta strălucirea, l-a lăsat în minciună spre a-i arăta stricăciunea. Privește senin orice împrejurare. Primește-o ca pe un dar, fie rău sau bun. Toate îți vin pentru recapitularea ta. Recapitularea îți aduce șanse sau neșanse în funcție de cât te-ai
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
dar acum toate faptele pe care și le amintea sau imagina se petreceau pe marginea acelei gropi albe săpate În pământul cenușiu. El se afla pe marginea ei, cu ochii ațintiți spre centru unde nu putea să deslușească nimic din cauza strălucirii. Rămânea tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași deplasare pe circumferința petei albe o aveau și alte persoane cu chipurile cenușii, pământii, cele mai multe necunoscute, dar printre ele Îl recunoștea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care-l urmau erau la fel înarmați . Fierul acoperea câmpiile și drumurile ; soarele se răsfrângea în mii de sulițe de fier . Iar acest fier atât de tare , era purtat de un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății “. Dar această prezentare a lui Carol Magnul sub înfățișarea lui militară ar fi incompletă fără ca tabloul corespunzător al “ dispoziției sale în timp de pace” .Guizot , unul dintre cei mai mari istorici moderni , a comparat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să izbutească, o, castă și nobilă fecioară, viitoare mamă de eroi care vor face glorie și vor umple întreaga lume cu faima lor. Mari căpitani vestiți se vor număra printre urmașii tăi, ei vor apăra biserica și vor reda patriei strălucirea din trecut. Prinți înțelepți ca August și Numa, vor reînvia epoca de aur. Pentru ca acest strălucit destin să se împlinească, s-a hotărât ca tu să te unești cu ilustrul Rogero. Aleargă,deci, să-l eliberezi și zdrobește-l pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unică armă a sa, descoperind scutul magic cu care-și dobora întotdeauna adversarul, făcându-l să-și piardă cunoștința. Bradamanta, încrezându-se în inelul ei, observa toate mișcările potrivnicului său, și, la dezvelirea scutului, s-a aruncat la pământ ca și cum strălucirea lui ar fi amețit-o, spre a-l face pe vrăjitor să se descalece și să se apropie de ea. S-a întâmplat precum dorise. Când a văzut-o căzută, vrăjitorul și-a lăsat calul la pământ și descălecând, își
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și curtenitortot odată. Întreaga sa curte l-a înconjurat pe paladin cu cele mai măgulitoare atenții. Dar mai minunat decât măreția și strălucirea acestui castel era farmecul acelora care-l locuiau - tineri de ambele sexe, frumoși și plini de grașie. În mijlocul acestei încântătoare adunări, Alcina strălucea și-i întuneca pe toți, așa cum soarele întunecă stelele. Tânărul cavaler era fermecat. Tot ceea ce el auzise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fermecat înaintea minunatei priveliști ce i se desfășura sub ochi în zborul său pe deasupra atâtor vaste regiuni și țări cu populația deasă. În cele din urmă, s-a apropiat de țărmurile Angliei și a văzut o armată imensă în toată strălucirea pompei militare, ca și cum ar fi fost gata să pornească la luptă, plină de nădejdea victoriei. El l-a îndemnat pe Hipogrif să coboare nu departe de aceast scenă și s-a pomenit pe dat înconjurat de spectatori în culmea uimirii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că aripile hipogrifului se vor uda atât de tare încât nu-l vor mai putea susține. În clipa aceea Rogero și-a amintit de scutul magic ce-i atârna în șa; dar teama că Angelica avea să fie orbită de strălucirea lui l-a împiedicat să-l întrebuințeze. Apoi și-a amintit de inelul pe care il dăduse Melissa și a cărui putere o încercase nu de mult. El a alergat, deci, la Angelica și i l-a pus în deget
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
corespunzătoare cu subconștientele noastre). Dezechilibrele emoționale și mentale se manifestă prima dată ca și factori perturbatori ai corpului astral al ființei umane. După o îndelungă manifestare a acestor traume, substanța corpului astral începe să se degradeze, să își piardă din strălucire și armonie. Acest proces de deteriorare din astral se concretizează mai departe sub forma tuturor afecțiunilor cu manifestare în plan somatic (corpul fizic al ființei umane). Toate reprimările emoționale și mentale, toate traumele neasimilate și nealchimizate sunt împinse în plan
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând mâna stângă a Penelopei În loc de dreapta și pipăindu-i Încet piatra uriașă. Strălucirea diamantului e, cum să zic, orbitoare! De fapt, Penelope afișase inelul „purtabil“ și m-am Întrebat ce părere ar fi avut Elisa despre celălalt. —Mulțumesc, spuse Penelope, În mod evident Încântată. Tocmai m-am logodit acum... Dar Înainte să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă puteam abține. Mi se pare un lucru foarte util, fie că lucrezi sau nu Într-un bar. Nu știu. Ar fi drăguț să știi să pregătești o băutură decentă sau chestii de-astea. Știi? Zâmbi pentru prima oară, o strălucire de câțiva megawați dintr-o ureche Într-alta și m-am gândit că s-ar putea ca viața mea să se sfârșească dacă se va opri. Nu, nu e de barmani, ci de patiseri, a spus el. Nu era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
menționată mai sus numai la fratele de sânge sau numai la familie, ci îi dă o accepție mult mai vastă. Ea îmbrățișează pe toți fiii Neamului nostru. Numai atunci legea devine o forță creatoare a Neamului și duce la marea strălucire națională. Din fiecare cetățean trebuie să emane acel spirit de jertfă și dăruire, dusă până la sacrificiu, ca o reacție conștientă și constructivă întru împlinirea unui ideal măreț: dragostea de Neam și iubirea de Dumnezeu. Nu bogățiile pământești, nu iubirea de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]