12,569 matches
-
instrument al unei relații sintactice de dependență și marcă a funcției de circumstanțial de opoziție, realizat propozițional$$. Sub aspect sintactic, este definitorie pentru adverb, dar nu generală, poziția de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de termen dependent; complement semantic al verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului, adverbul îi particularizează sfera semantică subordonându-i-se, printr-o relație de dependență facultativă. În continuarea distincției de adjectiv, adverbul se diferențiază de corespondentul său din sintagma nominală prin natura regentului; adjectivul se subordonează unui substantiv (pronume), adverbul se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se subordonează unui verb: „El doarme ușor.”/ „Are un somn ușor”. Prin aceasta, planul sintagmatic al textului actualizează în mod diferit termeni nediferențiați din perspectiva acestei distincții adjectiv-adverb în planul paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul i se subordonează și din acest punct de vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vedere: băiatul inteligent/fata inteligentă/tinerii inteligenți. Adverbul (din clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe de o parte, prin mijloace interne (derivare, conversiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) 2. element de relație sintagmatică, între termeni care realizează prin alte mijloace relația sintactică de dependență dintre ei; sintagma se caracterizează totodată și prin schimbarea pozițiilor regent și subordonat în planul expresiei. Există două tipuri de situații cu această întrebuințare: • sintagme în care termenul dependent, realizând funcția de atribut, este un pronume de cuantificare superior lui nouăsprezece (la toate nivelele: douăzeci, o sută douăzeci etc.): nouăsprezece ani vs douăzeci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea în cazul acuzativ. În sintagma „cartea studentului”, substantivul-regent cartea impune substantivului subordonat student cazul genitiv: studentului ș.a.m.d. Regentul are rol activ în organizarea enunțului. El este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar duce la dezorganizarea enunțului, în timp ce absența subordonatului ar lăsa doar enunțul incomplet sub aspect semantic și sub aspectul structurii. În „Mihai citește ziarul.”, verbul cere un complement care să-i satisfacă valența liberă, împlinindu-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Șt.Aug. Doinaș) Enunțurile asertive, cu verb implicit, se pot realiza ca enunțuri constatative, când actualizarea planului lor semantic se înscrie în sfera cunoașterii empirice: A început să ningă din nou. sau ca enunțuri ilustrative, când actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primară, principala modalitate de exprimare a relației de interdependență și totodată de marcare a celor două funcții sintactice este flexiunea. Fiind o relație de dependență bilaterală (în același timp, dinspre predicat și dinspre subiect), în relația de interdependență, flexiunea se subordonează concomitent acțiunii ambelor principii de organizare a planului expresiei, în corespondență cu planul semantic: recțiunea și acordul. Recțiunea a. În interiorul nucleului predicațional, verbul-predicat (sau component al predicatului) impune numelui (pronumelui)-subiect cazul nominativ: Apoi a venit o clipă când destinul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce sfrijit erai pe când erai sărac și cum ne pălmuia căutătura ta ațâțată după ce te-ai procopsit.” (T. Arghezi) Când se realizează prin substantiv, categorie lexico-gramaticală pentru care genul este o trăsătură semantică implicită, invariabilă, numele predicativ nu se mai subordonează acordului: „Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd.” (O. Paler) În enunțurile cu subiect multiplu, acordul în gen depinde de genul, numărul, sfera semantică și poziția termenilor componenți. Când termenii de genuri diferite exprimă ființe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu fumuri nobiliare.” (G.Călinescu), „Opoziția metodologică e aceea dintre absolut și relativ.” (G. Călinescu) Relațiile de dependență pot fi: • simple; când determinantul depinde de un singur regent. În enunțul „Codru-și bate frunza lin” (M. Eminescu), fiecare determinant se subordonează câte unui singur regent: codrul ¬ și bate ¬ frunza bate ¬ lin • duble; când determinantul depinde de doi regenți (dezvoltând între ei o relație de interdependență sau de dependență). În versul eminescian „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bate ¬ frunza bate ¬ lin • duble; când determinantul depinde de doi regenți (dezvoltând între ei o relație de interdependență sau de dependență). În versul eminescian „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu), determinantul (multiplu) sfântă și clară se subordonează concomitent termenilor luna și trece. • mediate; când relația de dependență simplă mediază (sau este mediată de) o altă relație sintactică, de dependență sau de interdependență. În enunțul „Aprinsei în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifice" 1. Flexiunea este modalitatea cea mai frecventă de exprimare a relației de dependență și de marcare a identității complementului direct simplu (sau multiplu, constituit din termeni simpli). Întrucât complementul rezultă din desfășurarea unei relații de dependență extrinseci, flexiunea se subordonează numai principiului recțiunii; regentul impune termenului subordonat, prin care se realizează concret-lexical funcția de complement direct, cazul acuzativ, marcat prin : a. dezinență; când complementul direct se realizează prin substantive comune (cu excepția unor categorii delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferită. 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității, când are dezvoltare infrapropozițională, se poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa...” (M. Eminescu, I, 106), „Aș vrea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infrapropozițională, se juxtapune termenului regent: „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și prin pronumele relativ ce precedat de prepoziție: „Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât duce la cele mai fortuite nonsensuri.” (G. Călinescu, C.O., 56), • adverbe (mai ales la gradul superlativ, cel mai frecvent prin intermediul verbului-predicat căruia i se subordonează): „Mergeau așa de iute încât i-se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc.” (M. Eminescu, P.L., 21) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul consecutiv exprimă consecințele desfășurării unei acțiuni, ale modalității de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau extrinsecă (expresie a unei destinații, consecință a desfășurării unei acțiuni etc.): „Am chei pe toate ușile-ncuiate.” (T.Arghezi, 92) Observații: Trăsătura distinctivă se poate detașa, autonomizându-se ca substantiv și ocupând în sintagmă poziția de regent; substantivul principal i se subordonează, realizând funcția de atribut, expresie a „obiectului” caracterizat de regent: „Numai că hoțomanul de Pavăl mi-a făcut-o.” (I. Creangă, 71) • a raportului obiect - clasă de obiecte: „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău, La ce statornicia părerilor de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu fusese la biserică, năvălise în crâșmă.” (C. Hogaș, 41) Marcarea identității specifice a atributuluitc "Marcarea identit\]ii specifice a atributului" Relația de dependență atributivă se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii, în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ, adjectiv pronominal și prin participiu; acordul în gen și număr al acestor unități lexico-gramaticale cu substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]